Dreptul părintelui căruia nu i-a fost încredinţat copilul de a păstra legături personale cu acesta. Verificarea stării de sănătate a minorului şi a condiţiilor morale şi materiale ale părintelui. Interesul minorului.

Dreptul părintelui căruia nu i-a fost încredinţat copilul de a păstra legături personale cu acesta. Verificarea stării de sănătate a minorului şi a condiţiilor morale şi materiale ale părintelui. Interesul minorului.

Vechiul Cod al  familiei : art.  43 alin. 3,  100, 101.

Legea nr. 272/2004: art. 14, 16, 22. 

Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale: art. 8.

Potrivit legii, ambii părinţi, chiar dacă nu locuiesc împreună  sunt datori să îngrijească de persoana copilului minor, astfel că părintele care nu locuieşte  împreună cu minorul  trebuie să păstreze dreptul de a avea legături personale  cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională ( art. 100 şi 101 din Vechiul Cod al  familiei, texte de lege aplicabile în cauză raportat la data naşterii raportului juridic dedus judecăţii). Dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 consacră însă şi dreptul copilului de a avea legături personale atât  cu ambii părinţi, cât şi cu rudele sale şi cu celelalte persoane faţă de care a dezvoltat relaţii apropiate.

Astfel, atâta timp  cât s-a dovedit cauzei că  tatăl s-a ocupat de minor, fiind  în perioada septembrie 2007- martie 2009  în concediul de paternitate, că minorul este puternic ataşat de tată şi că în prezent minorul are o stare de sănătate bună, iar  deplasarea acestuia la domiciliul tatălui, unde are condiţii corespunzătoare de viaţă,  nu este de natură a pune în pericol  starea de sănătate  a minorului, se  apreciază că programul stabilit de instanţa de fond şi menţinut de instanţa de apel, este unul ineficient, inadecvat care nu-i  permite părintelui  căruia nu i-a fost încredinţat copilul minor să vegheze  la creşterea şi îngrijirea acestuia, să păstreze relaţia afectivă specifică copil - părinte . Mai mult decât atât, exercitarea acestui drept condiţionat de prezenţa celuilalt părinte  îl poate influenţa în mod negativ pe copil faţă de starea de tensiune existentă  între foştii soţi, context în care programul stabilit de instanţele anterioare poate fi  caracterizat ca fiind unul contrar interesului superior al copilului.

Secţia pentru cauze cu minori şi de familie - Decizia civilă nr.78 /19 iunie 2012

Prin sentinţa civilă nr. 2642/2011 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr. 11053/176/2010 s-a hotărât, printre altele,  admiterea  în parte atât a cererii principale formulată de reclamantul P.A.I.  împotriva pârâtei P.C.E. , cât şi a  cererii reconvenţionale precizată formulată de pârâta-reclamantă P.C.E.,  împotriva reclamantului-pârât P.A.I. 

S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părţi din culpa comună a părţilor.

A fost încredinţat pârâtei-reclamante spre creştere şi educare minorul P.F.D.  şi s-a încuviinţat  reclamantului-pârât să aibă legături personale cu minorul P.F.V. , cu stabilirea  următorului program de vizitare a minorului :  în zilele de sâmbătă şi duminică din prima şi a treia săptămână a fiecărei luni, între orele 15-19, fără a putea fi luat la domiciliul reclamantului-pârât.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:Părţile s-au căsătorit la data de 11.09.2004 la Primăria oraşului Cugir, iar din căsătorie a rezultat minorul P.F.D.  născut la data de 27.02.2007.

Instanţa a constatat în raport de probele dosarului,  că între părţi au intervenit neînţelegeri grave, motiv pentru care s-a apreciat că relaţiile de familie sunt grav şi iremediabil vătămate, astfel că o continuare a căsătoriei a devenit imposibilă.

Pentru aceste considerente instanţa a dispus în baza art.38 alin.1 din Codul familiei desfacerea căsătoriei din culpa comună a părţilor

Din probatoriul administrat în cauză reiese faptul că în prezent cea care se ocupă îndeaproape de minor este reclamanta, aceasta dispunând şi de mijloace materiale suficiente pentru a asigura minorului o normală creştere şi educare.

Având în vedere interesul minorului, apreciat prin prisma dovezilor referitoare la preocuparea permanentă a pârâtei-reclamante faţă de el, acordul reclamantului-pârât cu privire la încredinţarea lui pârâtei-reclamante, concluziile anchetei sociale, instanţa, în baza art.42 alin.1 din Codul familiei, a încredinţat minorul spre creştere şi educare pârâtei-reclamante, iar în  temeiul art.42 alin.3, art.101,  raportat la art.86 şi art.94 din Codul familiei reclamantul-pârât a fost obligat să plătească în favoarea minorului P.F.D. , o pensie de întreţinere în cuantum total de  170 lei lunar, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată  (24.11.2010) şi până la majoratul beneficiarului.

În ceea ce priveşte dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, art.43 alin.3 C.fam. conţine o dispoziţie de principiu, potrivit căreia părintelui divorţat, căruia nu i-a fost încredinţat copilul spre creştere şi educare, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.

Astfel, în situaţia în care părintele căruia i s-a încredinţat copilul nu ajunge la o înţelegere cu celălalt părinte cu privire la exercitarea drepturilor acestuia din urmă, se va putea stabili de către instanţă programul de vizitare a minorului în aşa fel încât să se asigure păstrarea legăturii cu minorul într-o manieră eficientă, corespunzătoare vârstei şi stării de sănătate a minorului. Acest drept urmează a fi exercitat însă în aşa fel încât să nu se influenţeze negativ dezvoltarea minorului, urmând a se stabili un program prin care să fie respectate condiţiile normale in privinţa întreţinerii acestor legături.

Sub acest aspect, al programului ce urmează a se stabili, instanţa a considerat adecvat atât interesului minorului, în prezent în vârstă de 4 ani, cu probleme cardiace (operat la inimă), cât şi dreptului părintesc al reclamantului-pârât, ca programul lunar să fie stabilit astfel : în zilele de sâmbătă şi duminică din prima şi a treia săptămână a fiecărei luni, între orele 15-19, fără a putea fi luat la domiciliul reclamantului-pârât.

 La stabilirea acestui program instanţa a avut în vedere atât vârsta încă fragedă a minorului, cu toate că din declaraţiile martorilor rezultă că şi reclamantul-pârât are deprinderi în îngrijirea minorului, fiind şi el o perioadă în concediul de paternitate, instanţa însă a avut în vedere şi operaţia pe cord suferită recent de minor, fiind necesară o recuperare corespunzătoare, într-un mediu cât mai steril posibil, ori scoaterea minorului pentru moment din mediul protejat ar putea pune în pericol starea de sănătate a acestuia. Ulterior, reclamantul-pârât ar putea solicita schimbarea programului de vizită în cazul în care sistemul imunitar al minorului s-ar întări.

Împotriva  acestei sentinţe a declarat apel reclamantul P.A.I. solicitând schimbarea în parte a acestuia în sensul  admiterii în totalitate a acţiunii principale .

Critica adusă sentinţei atacate vizează modalitatea de exercitare a drepturilor părinteşti , apelantul reclamant susţinând că  programul stabilit este prea restrictiv,  că în mod nelegal  nu i s-a permis luarea minorului de la domiciliul mamei, reţinându-se greşit  că problemele cardiace ale minorului nu permit luarea acestuia de la domiciliul mamei, iar recuperarea acestuia trebuie să se facă într-un mediu cât mai steril, altfel fiind pusă în pericol starea de sănătate a copilului.  Se invocă art. 43 alin. 3 Codul familiei, precum şi  art. 8 din CEDO cu practică  (cauza Elsholz contra Germaniei din 13 iulie 2000, cauza Ignaccolo-Zenide contra României din 25 ian. 2000 şi cauza Maire contra Portugaliei din 26 iunie 2003).

Prin decizia civilă nr. 33/A/07 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba, Secţia I Civilă, s-a respins apelul declarat  de reclamantul P. A.  .

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut de către instanţa de apel, în esenţă,  cu referire la actele şi lucrările dosarului că în cazul de faţă situaţia minorului este puţin mai specială, având în vedere starea sa de sănătate . Este adevărat că minorul este ataşat de tatăl său, aspect ce nici nu a fost contestat de către mama copilului, însă se apreciază că programul de vizitare al minorului aşa cum a fost solicitat de reclamantul apelant periclitează atât sănătatea acestuia cât şi starea sa emoţională în acest moment.

În lipsa înţelegerii părinţilor în vederea realizării interesului superior al copilului se apreciază că nu există nici un temei pentru a schimba programul de vizită stabilit  de instanţa de fond care a precizat doar că vizitarea minorului se va face fără ca acesta să fie transportat la domiciliul reclamantului, dar fără a exclude plimbările prin oraş sau alte activităţi.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs,  în termenul legal, reclamantul P.A.I.,  solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinţei instanţei de fond cu consecinţa admiterii acţiunii introductive de instanţă acesteia aşa cum a fost formulată, solicitând şi cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului reclamantul  arată, în esenţă, că prin cererea introductivă de instanţă a solicitat a i se încuviinţa dreptul al legături personale cu  minorul după un anumit program, însă, soluţia instanţei de fond , menţinută şi de instanţa de apel, a fost în sensul  stabiliri unor legături personale cu  minorul într-un program rigid motivat de starea de sănătate a minorului, dar  argumentele instanţelor anterioare nu sunt întemeiate, fiind dovedit la dosar că nu există nici un impediment ca minorul să fie deplasat la domiciliul tatălui, starea de sănătate a copilului este bună, permiţând deplasarea cu autoturismul, interesul minorului fiind acela de a aprofunda relaţiile cu tatăl său. Se mai susţine că  pârâta nu-i permite sub nicio formă să viziteze copilul şi să îşi exercite corespunzător relaţiile dintre părinte şi copil, că nu este necesară prezenţa mamei, mai ales că relaţiile dinte părinţi sunt tensionate, iar opoziţia mamei de a nu-i permite să aibă legături personale cu minorul  prin luare de la domiciliu este greşită şi încalcă reglementările legale, având în vedere că în temeiul art. 43 al. 3 din Codul familiei, potrivit cărora  părintele divorţat căruia nu i s-a încredinţat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta precum şi de a veghea la creşterea, învăţătura şi pregătirea lui profesională , şi mai mult decât atât încalcă art. 8 CEDO care consacră dreptul de a avea  legături personale cu minorul. 

În final , reclamantul  recurent solicită a i se stabilii un program de vizitare după următorul program:  în prima şi a treia săptămână din lună din ziua de vineri ora 17 până duminica la orele 17, câte trei zile de sărbătorile de Crăciun şi de Paşti, de ziua minorului o dată la doi ani şi o lună în vacanţa de vară.

În recurs Curtea a admis şi administrat la cererea recurentului reclamant proba cu înscrisuri .

 Prin decizia civilă nr. 78 din 19 iunie 2012 - Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru cauze cu minori şi de familie s-a admis  recursul promovat de reclamant, s-a modificat decizia civilă atacată în sensul admiterii  apelului formulat de reclamantul P.A.I. împotriva sentinţei civile nr. 2642/2011 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia, cu consecinţa schimbării sentinţei instanţei de fond  numai sub aspectul legăturilor personale cu minorul .

S-a încuviinţat ca reclamantului să aibă legături personale  cu minorul P.  F. V.  născut la  data de 27.02.2007 după următorul program:

- în prima şi a treia săptămână  din fiecare lună de vineri de la orele 17,00 până duminică la orele 17,00;

- trei zile de sărbătorile de Crăciun în anii pari;

- trei zile de sărbătorile de  Paşti în anii impari;

- de ziua minorului, respectiv 27 februarie odată la doi ani;

- o lună în vacanţa de vară, program de vizită care se va efectua prin luarea minorului de la domiciliu şi aducerea lui la acelaşi domiciliu. 

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut şi motivat următoarele :

 Curtea de apel, analizând actele şi lucrările dosarului, apreciază că, în adevăr, decizia civilă atacată se impune a fi reformată, întrucât instanţa de apel prin respingerea apelului reclamantului  a pronunţat o hotărâre cu  aplicarea greşită a legii.

În concret, speţa pune în discuţie  dispoziţiile  art. 43 alin. 3 din Vechiul Cod la familiei, care consacră dreptul părintelui căruia nu i-a fost încredinţat spre creştere şi educare minorul, de a  păstra dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională, art.16 şi 22 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, ce consacră dreptul copilului la protecţia vieţii sale de familie (denumită în continuare Legea nr. 272/2004),  art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale (denumită în continuare Convenţie ) , precum şi a practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare Curte) în această materie, sens în care obiecţiunea intimatei pârâte  ca  legăturile fireşti dintre reclamant  şi copil să se desfăşoare la domiciliul mamei  trebuie să fie fundamentată pe probe din care să rezulte neechivoc că această limitare  este impusă în interesul superior al copilului. Altfel, o atare împiedecare ori limitare afectează dreptul la respectul vieţii de familie, aşa cum conţinutul acestui drept a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii. În spiritul dispoziţiilor art. 8 din Convenţie, potrivit căruia „orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale … de familie”, s-a exprimat şi Curtea, în sensul că atunci când interesele părinţilor sunt în conflict, iar copiii nu sunt suficient de maturi pentru a-şi putea exprima ei înşişi în mod clar propriile preferinţe, interesele superioare ale acestora primează şi trebuie promovate ( Cauza Ignaccolo – Zenide contra României, Hot. nr. 1/200, Cauza Laforgue contra României, Hot. nr. 13/2006).

Potrivit legii, ambii părinţi, chiar dacă nu locuiesc împreună  sunt datori să îngrijească de persoana copilului minor, astfel că părintele care nu locuieşte  împreună cu minorul  trebuie să păstreze dreptul de a avea legături personale  cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională ( art. 100 şi 101 din Vechiul Cod al  familiei, texte de lege aplicabile în cauză raportat la data naşterii raportului juridic dedus judecăţii).  Dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 consacră însă şi dreptul copilului de a avea legături personale atât  cu ambii părinţi, cât şi cu rudele sale şi cu celelalte persoane faţă de care a dezvoltat relaţii apropiate. Articolul 15 din lege reglementează modalităţile de exercitare a relaţiilor personale.

Din coroborarea acestor dispoziţii legale rezultă că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui de a menţine relaţii personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeaşi răspundere în ce priveşte creşterea şi educarea copilului, cât  şi dreptul copilului, care, pentru a-şi dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult şi a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menţine legături personale nu numai cu ambii părinţi, ci şi cu rudele sale, dat fiind că între drepturile copilului se înscrie şi acela de a creşte în familie.

În raport de aceste considerente, precum şi în raport de probele administrate cauzei Curtea nu poate împărtăşii argumentele instanţelor anterioare.

În speţă, Curtea apreciază că programul stabilit de instanţa de fond şi menţinut de instanţa de apel,  poate fi  caracterizat ca fiind unul ineficient, inadecvat care nu-i  permite părintelui  căruia nu i-a fost încredinţat copilul minor să vegheze  la creşterea şi îngrijirea acestuia, să păstreze relaţia afectivă specifică copil - părinte, exercitarea acestui drept condiţionat de prezenţa celuilalt părinte  îl poate influenţa în mod negativ pe copil faţă de starea de tensiune existentă  între foştii soţi.

Astfel, se reţine că minorul, născut la data de 27.02.2077 , urmare a relaţiilor de căsătorie dintre părţi, a fost încredinţat prin hotărârea de divorţ  în îngrijirea mamei, intimate pârâte,  iar tatăl, recurentul reclamant a criticat hotărârile judecătoreşti anterioare sub aspectul programului stabilit, susţinând că nu este  corespunzător, mai ales că nu s-a încuviinţat ca legături personale să se desfăşoare la domiciliul tatălui , recurentului conform programului de vizită stabilit .

Curtea de Apel, examinând actele şi lucrările dosarului, apreciază că criticile recurentului reclamant sunt întemeiate,  programul stabilit de instanţele anterioare este prea restrictiv şi nu corespunde interesului superior al minorului.

Relativ la aceasta se reţine că  s-a dovedit cauzei că tatăl s-a ocupat de minor, fiind  în perioada septembrie 2007- martie 2009  în concediul de paternitate . Tot astfel, din probele dosarului necontestate de părţi nu rezultă că recurentul a avut vreun comportament ori vreo manifestare nepotrivită, violentă în raport cu fiul său minor, de natură a-l descalifica pe reclamant ca părinte şi nu s-a dovedit nici împrejurarea că menţinerea legăturilor personale cu tatăl dăunează intereselor  copilului.

Este adevărat că actele medicale depuse la dosar relevă că minorul la data de 04.11.2010 a suferit o intervenţie chirurgicală pe cord,  iar din biletul de externare s-a stabilit un plan recuperator, însă,  potrivit referatului emis de Conf. Dr. H.S., medicul specializat în chirurgie cardiovasculară pediatrică ce a efectuat intervenţia operatorie, în prezent,  din punct de vedere chirurgical,  minorul nu necesită supraveghere medicală specializată şi nici un regim de viaţă special, iar schimbarea temporară a mediului nu ar trebui să influenţeze starea  sa din punct de vedere al afecţiunii cardiace în măsura în care nu sunt afectate condiţiile normale de viaţă .

În acest sens sunt şi concluziile Dr. D.M. , medicul  de familie al minorului, care arată că în prezent minorul este sănătos clinic, sub supravegherea activă a medicilor de la Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant Tg. Mureş , Secţia Cardiologie pediatrică.

În raport de aceste probe este de necontestat  că în prezent minorul are o stare de sănătate bună, iar  deplasarea acestuia la domiciliul tatălui, unde are condiţii corespunzătoare de viaţă,  nu este de natură a pune în pericol  starea de sănătate  a minorului, mai ales că s-a făcut dovada că în com. R., jud. H. , unde se află locuinţa tatălui,  există dispensar medical.

Curtea de Apel constată că relaţiile tensionate dintre cei doi părinţi se concretizează în efecte negative pe care le marchează în stabilitatea emoţională a copilului, astfel că este de dorit ca derularea relaţiilor dintre copil şi tată, să aibă loc la domiciliul tatălui. Prin încuviinţarea ca relaţiile personale dintre tată şi minor  să se desfăşoare la domiciliul tatălui, s-ar evita situaţiile conflictuale dintre cei doi părinţi , astfel că starea emoţională a copilului nu ar mai fi afectată şi s-ar aprofunda relaţiile afective specifice dintre recurent şi minor .

Vârstă destul de fragedă a copilului  ar putea fi un argument pertinent pentru susţinerile mamei, intimatei, însă la dosar nu s-a făcut dovada că  tatăl nu  ar fi capabil să asigure îngrijirea minorului în vârstă de  5 ani , iar legăturile personale cu minorul au ca scop tocmai consolidarea raporturilor afective dintre părintele căruia nu i-a fost încredinţat minorul şi acesta din urmă.

Curtea reţine , pe de o parte, că  relaţiile  conflictuale dinte foştii soţi, respectiv, comportamentul necorespunzător al reclamantului faţă de pârâta, nu are nicio relevanţă în prezentul recurs , raport la obiectul acestuia, iar, pe de altă parte,  intimitatea necesară unei relaţii personale atât de delicate, în condiţiile în care  între părinţii minorului există o stare conflictuală acută şi de durată,  trebuie asigurată printr-o comunicare în afara locuinţei şi a prezenţei mamei, altfel există  riscul unei efect invers decât recuperarea firescului acestei relaţii.

Examinând actele şi lucrările dosarului, se apreciază că  nu se va putea realiza o astfel de relaţie decât prin menţinerea legăturii personale în mod efectiv şi independent de orice influenţă a celorlalţi membri ai familiei minorului.

Menţinerea legăturilor personale dinte tată şi copil , cel puţin la acest moment nu dăunează interesului superior al copilului, atâta vreme cât în cauză nu s-a dovedit că deplasarea minorului  la domiciliul tatălui afectează în vreun fel interesele minorului în cauză.

Faţă de aceste considerente, Curtea, conform art.312 alin. 1, 2 şi 3 Cod pr.civilă. va  admite recursul reclamantului .

Domenii speta

Spete similare