Cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de admitere a creanţei nu se confundă cu cererea de repunere în termenul de a formula contestaţie la tabelul de creanţe

Cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de admitere a creanţei nu se confundă cu cererea de repunere în termenul de a formula contestaţie la tabelul de creanţe.

- Legea nr. 85/2006, republicată

O asemenea confuzie echivalează cu o necercetare a fondului cauzei în condiţiile în care judecatorul sindic a acordat ceea ce de fapt nu s-a cerut şi nu s-a pronunţat pe obiectul cererii.

Prin Sentinţa nr. 1533/28.10.2011  pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în dosar nr. 1677/1371/2011/a1, s-a admis cererea creditoarei SC T. SRL, prin reprezentant legal, de repunere în termenul de a formula contestaţie împotriva tabelului de creanţe al debitoarei SC I. SA; s-a admis contestaţia formulată de creditoarea SC T. SRL împotriva tabelului de creanţe al debitoarei SC I. SA şi, în consecinţă, s-a dispus înscrierea creditoarei SC T. SRL în tabelul de creanţe al debitoarei SC I. SA cu suma de 70.216,913 lei.

De asemenea, s-a respins cererea creditoarei SC T. SRL privind constatarea necompetenţei administratorului judiciar R.V.A. Mures IS SPRL de a soluţiona cererea de repunere în termen şi de admitere a declaraţiei de creanţă formulate la data de 07.09.2011 şi s-a respins ca tardivă contestaţia formulată de creditoarea SC M. SRL, împotriva tabelului de creanţe al debitoarei SC I. SA.

În considerentele hotărârii atacate, referitor la contestaţia formulată de SC T. SRL. judecătorul sindic a reţinut următoarele:

La data de 28.09.2011 creditoarea a formulat contestaţie împotriva tabelului de creanţe al debitoarei SC I. SA solicitând constatarea necompetenţei administratorului judiciar de a soluţiona cererea de repunere în termen şi admitere a creanţei formulată la data de 07.09.2011, repunerea creditoarei în termenul de a formula cerere de admitere a creanţei şi admiterea creanţei împotriva debitoarei SC I. Sa, însumă de 70.216,913 lei.

În motivarea cererii s-a arătat în esenţă că cererea de admitere a creanţei împotriva debitoarei SC I. SA, înregistrată la data de 07.09.2011 trebuia să fie soluţionată de judecătorul sindic şi nu de administratorul judiciar.

Creditoarea a mai arătat că nu a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC I. SA şi cu privire la termenul stabilit pentru depunerea cererii de admitere a creanţei, aşa cum prevede art. 61 din Legea nr. 85/2006, iar debitoarea nu a depus lista completă a creditorilor, conform prevederilor legale.

În dovedirea contestaţiei s-au depus în copie notificarea nr. 6061/14.09.2011, declaraţia de creanţă din data de 07.096.2011 şi ordonanţa civilă nr. 8545/20.11.2009.

Judecătorul sindic a reţinut că, creditoarea SC T. SRL deţine împotriva debitoarei SC I. SA o creanţă în cuantum de 70.216,913 lei, reprezentând penalităţi de întârziere, conform ordonanţei nr. 8545/20.11.2009 pronunţată  de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. 8378/320/2009.

 Judecătorul sindic a calificat contestaţia formulată de aceasta împotriva tabelului de creanţe al debitoarei SC I. SA, iar cererea de repunere în termen ca fiind făcută în vederea repunerii în termenul de a formula contestaţie împotriva acestui tabel de creanţe.

De menţionat este faptul că notificarea cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoare a fost realizată în conformitate  cu prevederile art. 61 din legea nr. 85/2006, prin BPI nr. 6575/06.06.2011, şi prin ziarul Adevărul din data de 01.06.2011.

Potrivit dispoziţiilor art. 76 din Legea 85/2006, sancţiunea decăderii din drepturile prevăzute de alin.1 al aceluiaşi articol nu operează în situaţia în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7 din lege, care impune în acelaşi timp notificarea creditorilor atât prin Buletinul procedurilor de insolvenţă cât şi potrivit Codului de procedură civilă.

În condiţiile neemiterii unei notificări potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, notificarea creditorului s-a realizat evident cu încălcarea dispoziţiilor art.7 din lege .

Ca atare, judecătorul sindic va admite cererea creditoarei SC T. SRL de repunere în termen de a formula contestaţie împotriva tabelului de creanţe al debitoarei SC I. SA, va admite contestaţia acesteia şi va dispune înscrierea ei în tabelul de creanţe al debitoarei cu suma de 70.216,913 lei.

Referitor la cererea de constatare a necompetenţei administratorului judiciar R.V.A. Mureş I.S. SPRL  de a soluţiona cererea de repunere în termen şi de admitere a declaraţiei de creanţă formulate la data de 07.09.2011, judecătorul sindic constată că această cerere este neîntemeiată, urmând a o respinge, pe considerentul că potrivit dispoziţiilor art. 67 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri şi a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe.

Împotriva acestei Sentinţe, a declarat recurs, în termenul legal, debitoarea SC I. SA, criticând hotărârea atacată ca nelegală, sub aspectul admiterii contestaţiei formulate de SC T. SRL, susţinând următoarele:

SC T. SRL nu este înscrisă cu vreo creanţă în contabilitatea debitoarei SC I. SA şi pe cale de consecinţă, nu apare nici pe lista creditorilor ataşată cererii de deschidere a procedurii, aşa cum corect a reţinut judecătorul sindic.

Raportat la dispoziţiile legale, pentru a putea opera înscrierea ca debitor în contabilitatea unei societăţi comerciale, este obligatorie emiterea unui document justificativ, în speţă a unei facturi pe care SC T. SRL nu a emis-o şi nici nu a înregistrat-o la societatea debitoare. În lipsa unei astfel de facturi, nici o persoană din cadrul debitoarei SC I. SA nu putea întocmi, viza sau aproba ori înregistra în contabilitate creanţa societăţii contestatoare, chiar dacă aceasta rezultă din ordonanţa civilă nr. 8545/20.11.2009 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş.

În acest context, SC I. SA nu a înregistrat în evidenţele contabile creanţa rezultând din ordonanţa civilă nr. 8545/20.11.2009 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, creanţă care nefiind înregistrată ca urmare a pasivităţii SC T. SRL, care nu a emis factură de penalităţi, nu poate fi valorificată în procedura insolvenţei. Este incontestabil că exista obligativitatea emiterii de către contestatoare a unei facturi de penalităţi.

Aşadar, problema care se pune, raportat la cererea de admitere a creanţei intimatei SC T. SRL, nu este în principal aceea a tardivităţii, ca urmare a lipsei notificării potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, ci de a stabili dacă cererea de creanţă este legitimă, aşa cum impun prevederile art. 67 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum şi din oficiu, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a constat următoarele:

Referitor la considerentele hotărârii atacate, este de observat că judecătorul sindic a făcut ample referire la motivele pentru care a repus cererea de repunere în termenul de declarare a creanţei, însă, nu a motivat în vreun fel, admiterea declaraţiei de creanţă a contestatoarei SC T. SRL, pentru suma de 70.216,913 lei.

Pe de altă parte, este de observat că, în cauză există contradicţie între ceea ce s-a cerut de către contestatoare, şi ceea ce s-a acordat de către judecătorul sindic.

Astfel, contestatoarea a cerut repunerea în termenul de formulare a cererii de admitere a creanţei, adică termenul de depunere a declaraţiei de creanţă, iar judecătorul sindic a admis cererea creditoarei de repunere în termenul de a formula contestaţie împotriva tabelului de creanţe al debitoarei SC I. SA.

În aceste condiţii, este de observat că, faţă de împrejurarea că judecătorul sindic nu a intrat în cercetarea fondului, cu privire la cererea de admitere a declaraţiei de creanţă, sunt incidente dispoziţiile art. 312 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă, ceea ce atrage, potrivit art. 312 alin. 1 teza I şi alin. 6 Cod procedură civilă, admiterea recursului  şi casarea hotărârii atacate, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare, judecătorului sindic.

Pe de altă parte, faptul că judecătorul sindic a acordat ceea ce nu s-a cerut, reprezintă un motiv de nelegalitate a hotărârii, aşa cum este prevăzut de art. 304 pct. 6 teza a II-a Cod procedură civilă, ceea ce atrage modificarea hotărârii atacate, potrivit art. 312 alin. 3 teza I Cod procedură civilă.

În aceste condiţii, Curtea urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. 3 teza finală Cod procedură civilă, respectiv, după admiterea recursului, va casa în întregime hotărârea atacată, pentru a se asigura o judecată unitară, dată fiind existenţa mai multor motive de nelegalitate a sentinţei, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea.

Domenii speta

Spete similare