CIVIL.Contestatie la executare

Contestaţie la executare. Tardivitate apel.

4.1. Împotriva sentinţe civile nr. 11064/24.07.2013 pronunţată de Judecătoria.........., intimatul .............S.A a declarat apel, înregistrat la data de 19.08.2013 (data poştei 14.08.2013), prin care a solicitat schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul de a nu restrânge executarea silită în dosarul de executare nr. 67/2013 al BEJ .........la poprirea asupra veniturilor pe care acesta le obţine din pensie şi la executarea asupra bunurilor mobile ale acestuia, a nu suspenda executarea silită imobiliară asupra imobilului  situat în .............şi a respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.

4.2. În motivarea apelului, s-a învederat, în esenţă, că, constatarea de către prima instanţă a existenţei unei valori vădit excesive a bunurilor urmărite prin raportare la cuantumul creanţei este criticabilă având în vedere că actele întocmite de executorul judecătoresc au fost emise în aplicarea art. 666, 667 şi 782 C.proc.civ., că, întrucât din actele dosarului de executare, nu rezultă că a fost înfiinţată vreo poprire asupra veniturilor din pensie ale contestatorului, cuantumul pensiei şi valoarea imobilului asupra căruia avea să fie efectuată urmărirea silită, nu este probată aprecierea instanţei de fond asupra excesivităţii valorii bunurilor urmărite faţă de cuantumul creanţei, că, prin măsura de restrângere luată, au fost ignorate prevederile art. 728 alin. 1 C.proc.civ., neglijându-se faptul că reţinerea lunară până la o treime din venit presupune o perioadă foarte lungă de timp în care ar putea fi recuperată creanţa intimatului-apelant, împrejurare în care evident creditorul respectiv ar fi prejudiciat, precum şi că, în cauză, cuantumul creanţei apelantului este la data de 14.08.2013 de 12.829,05 lei, fiind luate în calcul şi dobânzile până la data achitării integrale a debitului principal.

5. Prin încheierea din data de 7.10.2013, au fost cerute BEJ ............relaţii cu privire la stadiul executării silite în dosarul de executare nr. 67/2013, relaţii comunicate la data de 12.11.2013 (filele 29-31-dosar apel).

La termenul din data de 06.01.2014, tribunalul a invocat din oficiu excepţia tardivităţii apelului, excepţie pe care a pus-o în discuţia părţilor şi a cărei soluţionare cu prioritate se impune, în baza art. 248 alin. 1, coroborat cu art. 482 C.proc.civ.

Analizând excepţia tardivităţii apelului, invocată din oficiu, Tribunalul reţine următoarele:

III) Considerentele reţinute de Tribunal în fundamentarea soluţiei adoptate în cauză

6. În primul rând, trebuie relevat că, în speţă, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, sunt incidente dispoziţiile noului Cod de procedură civilă, respectiv ale Legii nr. 134/2010.

Într-adevăr, se observă că cererea de executare silită – actul prin care, sesizându-se organul de executare, se începe, în baza art. 622 alin. 2 C.proc.civ., executarea silită ce face obiectul contestaţiei la executare promovate în pricina pendinte- a fost înregistrată la executorul judecătoresc la data de 04.03.2013, conform menţiunii făcute pe cererea respectivă (filele 53-54-dosar judecătorie).

Or, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare”.

Rezultă, aşadar, că, dacă – precum în cauză - cererea de executare silită este depusă la executorul judecătoresc după data de 15 februarie 2013- dată la care, conform art. 81 din Legea nr. 76/2012, intră în vigoare Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010)-, contestaţia la executare este guvernată de prevederile acestui nou Cod de procedură civilă.

7. Apoi, în al doilea rând, trebuie reliefat şi că, potrivit art. 650 alin. 2 C.proc.civ., „Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe”.

Totodată, conform art. 650 alin. 3 C.proc.civ., „Hotărârile pronunţate de instanţa de executare sunt executorii şi pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel”.

8. Reiese, aşadar, din coroborarea acestor prevederi legale incidente pricinii de faţă în raport cu considerentele ce preced (pct. 6):

- că, de regulă, hotărârile prin care instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare;

- şi că este posibil ca, prin lege, să se prevadă altfel, respectiv un alt termen de apel;

Astfel de cazuri în care legea prevede un alt termen de apel cu privire la hotărâri ale instanţei de executare sunt cele stabilite de art. 717 alin. 1 teza finală C.proc.civ., respectiv în cazul hotărârilor pronunţate cu privire la contestaţia la executare în temeiul art. 711 alin. 4 şi art. 714 alin. 4, care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun şi de art. 717 alin. 2 C.proc.civ., respectiv în situaţia hotărârii prin care s-a soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, care este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută.

9. Este de remarcat, în continuare, că, potrivit art. 185 alin. 1 C.proc.civ., „Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.

Din analiza acestor prevederi legale, rezultă că depunerea apelului cu nerespectarea termenului legal imperativ, de 10 zile de la comunicarea hotărârii în cazul hotărârii de primă instanţă prin care se soluţionează contestaţia la executare, atrage respingerea apelului ca tardiv formulat, având în vedere că, într-o asemenea ipoteză, intervine decăderea părţii din dreptul de a formula calea de atac.

10. Or, în speţă, se observă că, potrivit dovezii de comunicare a sentinţei aflate la fila 162-dosar judecătorie, apelantul-intimat .........SA, la data de 31.07.2013, a primit sentinţa nr. 11064/2013 în condiţiile art. 163 alin. 8, coroborat cu art. 165 pct. 1 C.proc.civ.

Se mai observă că aceeaşi parte a înţeles să depună prezenta cerere de apel la data de 14.08.2013, aşa cum reiese din menţiunile făcute în recipisa de predare la curierul Cargus depusă la dosarul de apel (filele 7-8).

Rezultă, prin urmare, că, în prezenta pricină, apelantul-intimat a formulat apel la un interval de aproximativ 13 zile libere de la data când i s-a comunicat hotărârea.

11. Or, în speţă, este esenţial de evidenţiat că termenul legal, imperativ stabilit de art. 650 alin. 3 C.proc.civ., pentru formularea apelului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat contestaţia la executare promovată în pricina pendinte expira la data de 12.08.2013, în temeiul art. 181 alin. 1 pct. 2 şi alin. 2 C.proc.civ.

Aşa fiind, faţă de cele ce preced (pct. 10), este evident că apelul de faţă a fost promovat cu depăşirea termenului de apel.

12. În fine, dar nu în ultimul rând, trebuie constatat, pe de o parte, că apelantul nu a probat că ar fi fost  împiedicat din motive temeinic justificate să declare apel în termenul legal.

Or, potrivit art. 186 alin. 1 C.proc.civ., „Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate”, reieşind, deci, că singura posibilitate ca partea să fie repusă în termenul de declarare a căii de atac este aceea ca respectiva parte să probeze că întâzierea în declararea apelului a fost datorată unor motive temeinic justificate.

13. Tribunalul apeciază că nu se poate circumscrie acestei noţiuni de „motive temeinic justificate” eroarea de drept cu privire la durata termenului de apel, chiar dacă aceasta ar fi – ca în speţă- întreţinută (şi) de menţiunea inexactă din dispozitivul sentinţei apelate.

Este justificată o astfel de concluzie neechivocă, cu atât mai mult cu cât se prezumă cunoaşterea legii de către profesioniştii dreptului, cum sunt cei care au semnat apelul promovat în cauză.

14. Apoi, pe de altă parte, în speţă, se observă că apelantul nici nu a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a apelului, în condiţiile şi cu respectarea termenului defipt de prevederile art. 186 alin. 2 C.proc.civ., adică în cel mult 15 zile de la data când motivul împiedicării a încetat şi cu indicarea, în acest termen, a motivelor împiedicării.

IV) Soluţia Tribunalului

15. Pentru aceste considerente, Tribunalul, în baza art. 480 alin. 1, coroborat cu art. 650 alin. 2 şi 3 şi cu art. 185 alin. 1 şi art. 186 alin. 1 şi 2 C.proc.civ., va admite excepţia tardivităţii, invocată din oficiu şi va respinge apelul, ca tardiv formulat.

Prezenta decizie este definitivă, neputând fi atacată cu recurs în temeiul art. 483 alin. 2 teza a II-a C.proc.civ., care prevede că „De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului”, coroborat cu art. 650 alin. 3 C.proc.civ. sus-citat (pct. 7).

Domenii speta

Spete similare