Imobil restituit în baza Legii nr. 10/2001. Plata chiriei către proprietar. Unitate de învăţământ utilizatoare a imobilului.

Imobil restituit în baza Legii nr. 10/2001. Plata chiriei către proprietar. Unitate de învăţământ utilizatoare a imobilului.

Legiuitorul nu face distincţie între persoanele îndreptăţite cărora li s-a eliberat dispoziţie de restituire în natură a imobilului fără nicio condiţie şi cele cărora li s-a instituit prin dispoziţie condiţia rambursării sumei încasate cu titlu de despăgubire în temeiul legii nr.112/1995, situaţie în care înseamnă că trebuie ca utilizatorul imobilului, în speţă pârâtul, să plătească chiria legală încă de la data emiterii deciziei de restituire în natură, în cauză de la data de 17 iulie 2007.

Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. I civ., dec. nr. 18/A/6 februarie 2012

Prin sentinţa civilă nr.8353/2011 a Judecătoriei Bistriţa, pronunţată în dosarul nr.2400/190/2010, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamantul BP împotriva pârâtului LMTJ Bistriţa.

A fost respinsă ca neîntemeiată şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârât împotriva chemaţilor în garanţie Consiliul Local al municipiului Bistriţa şi Primarul Municipiului Bistriţa.

Reclamantul a declarat, în termen legal, apel atât împotriva încheierii din 03 iunie 2011, cât şi împotriva sentinţei civile nr.8353/2011 ale Judecătoriei Bistriţa.

Examinând încheierea atacată din 03 iunie 2011 a primei instanţe, tribunalul observă că prin aceasta a fost a admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Şcolar al judeţului Bistriţa – Năsăud şi în consecinţă a dispus scoaterea lui din proces, având în vedere că pârâtul nu este finanţator pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat pentru cheltuielile având ce destinaţie chirii şi nici nu este ordonator principal de credite pentru acestea, aspect ce reiese cu evidenţă din prevederile art. 167 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată.

Tribunalul observă că potrivit art.167 din legea nr. 84/1995 în vigoare la data sesizării primei instanţe şi aplicabile în cauză pentru că acţiunea reclamantului vizează pretenţii băneşti şi pentru perioada anterioară intrării în vigoare a legii nr.1/2011, unităţile de învăţământ preuniversitar de stat funcţionează ca unităţi finanţate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii.

(2) Finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat cuprinde: finanţarea de bază şi finanţarea complementară.

(3) Finanţarea de bază asigură desfăşurarea în condiţii normale a procesului de învăţământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naţionale. Finanţarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi din alte venituri ale bugetelor locale.

(4) Finanţarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale şi alte cheltuieli asociate procesului de învăţământ. Finanţarea complementară se asigură din bugetele locale şi din alte surse, potrivit legii.

(5) Finanţarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuieli de personal; b) cheltuieli materiale şi servicii.

De asemenea şi potrivit art.104 din legea 1/2011, intrată în vigoare în februarie 2011, lege aplicabilă în speţă pentru pretenţiile deduse judecăţii ulterioare acestei date, (1) Finanţarea de bază asigură desfăşurarea în condiţii normale a procesului de învăţământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naţionale.

(2) Finanţarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată şi alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli:

a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora;

b) cheltuielile cu formarea continuă şi evaluarea personalului;

c) cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor;

d) cheltuielile materiale şi pentru servicii;

Aşadar, faţă de aceste prevederi legale exprese vizând asigurarea finanţării unităţilor de învăţământ preuniversitar, inclusiv sub aspectul cheltuielilor materiale, tribunalul constată că inspectoratele şcolare judeţene nu au atribuţii directe privind asigurarea finanţării necesare a unităţilor şcolare preuniversitare, situaţie în care soluţia primei instanţe de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive prin încheierea din 03 iunie 2011 este legală şi temeinică ţinând cont de pretenţiile concrete deduse judecăţii de reclamant împotriva acestui pârât, respectiv obligarea acestuia împreună cu celălalt pârât la plata sumei de 236.984,32 lei, cu titlu de chirie legală restantă pentru imobilul Liceul de muzică, situat în Bistriţa, str. ….., aferentă perioadei 17 iulie 2007 – 28 februarie 2010, cu dobânda legală calculată de la data scadenţei fiecărei rate de chirie lunară şi până la plata integrală a chiriei restante, precum şi obligare pârâţilor la plata pe viitor, pe toată durata de afectaţiune specială a imobilului (de până la 5 ani), sau până la data eliberării imobilului, la plata chiriei lunare de 7.405,76 lei şi la încheierea contractului de închiriere cu privire la imobilul mai sus arătat.

Mai trebuie remarcat faptul că şi prisma atribuţiilor anume prevăzute de lege, prin art.142 din legea nr.84/1994 în vigoare la data sesizării primei instanţe şi aplicabilă în cauză, dar şi a celor prevăzute de art.95 din legea nr.1/2011, inspectoratele şcolare judeţene nu justifică legitimitate procesuală pasivă în cauză, acestea neavând atribuţii legale concrete de a plăti cheltuielile reprezentând contravaloarea chiriei pentru spaţiile ocupate de unităţile de învăţământ şi nici de a încheia contracte de închiriere a acestor spaţii.

Nu este suficientă pentru justificarea calităţii procesuale pasive faţă de pretenţiile concrete deduse judecăţii existenţa atribuţiei de coordonare ce revine inspectoratelor şcolare privind utilizarea, dezvoltarea şi protejarea bazei didactico-materiale a unităţilor de învăţământ, pentru că reclamantul solicită obligarea acestui pârât la plata unor sume de bani cu titlu de chirie, caz în are această pretenţie trebuie soluţionată doar faţă de cel ce are atribuţia legală de a plăti asemenea cheltuieli, ori inspectoratul şcolar nu are o asemenea îndatorire şi nici să încheie contracte de închiriere alături de unităţile de învăţământ ce au personalitate juridică, aşa cum este cazul celuilalt pârât, respectiv  Liceul De Muzică Tudor Jarda Bistriţa.

Nici aserţiunea apelantului potrivit căreia prima instanţă a refuzat să cerceteze fondul cauzei şi că soluţia a fost întemeiată pe texte legale abrogate, caz în care sentinţa e lipsită de bază legală, tribunalul nu o găseşte întemeiată, pentru că prima instanţă a soluţionat cauza pe fond faţă de pârâtul ce a justificat legitimitate procesuală în cauză, pe de o parte, iar pe de altă parte, în mod judicios prima instanţă a aplicat prevederile legii nr.84/1994, ce a fost apoi abrogată prin legea nr.1/2011, pentru că această lege nu poate retroactiva conform art.15 alin.2 din Constituţie, iar pretenţiile deduse judecăţii vizează raporturi juridice începând cu data de 17 iulie 2007 pentru care sunt aplicabile prevederile legale în vigoare la acea dată, iar nu dispoziţii legale încă neadoptate.

Faţă de aceste considerente, tribunalul urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva încheierii din 03 iunie 2011 a primei instanţe, prin care a fost a admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Şcolar al judeţului Bistriţa – Năsăud, pe care o va menţine ca legală, întrucât acest pârât, raportat la pretenţiile formulate împotriva acestuia, nu justifică legitimitate procesuală pasivă în cauză.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de apel aşa cum au fost completate, cât şi a înscrisurilor depuse în probaţiune în apel de reclamant, tribunalul constată că se impune admiterea apelului potrivit argumentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.

Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul a chemat în judecată pe pârâţii LMTJ Bistriţa şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Bistriţa – Năsăud, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să oblige pârâţii la plata sumei de 236.984,32 lei, cu titlu de chirie legală restantă pentru imobilul Liceul de muzică, situat în Bistriţa, str. …, aferentă perioadei 17 iulie 2007 – 28 februarie 2010, cu dobânda legală calculată de la data scadenţei fiecărei rate de chirie lunară şi până la plata integrală a chiriei restante; să oblige pârâţii la plata pe viitor, pe toată durata de afectaţiune specială a imobilului (de până la 5 ani), sau până la data eliberării imobilului, la plata chiriei lunare de 7.405,76 lei; să oblige pârâţii la încheierea contractului de închiriere cu privire la imobilul mai sus arătat.

 Tribunalul constată că reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârâţi doar pe Liceul de muzică TJ Bistriţa şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Bistriţa – Năsăud, nu şi pe Consiliului Local al Municipiului Bistriţa şi Primarul Municipiului Bistriţa şi nici nu şi-a extins acţiunea faţă de aceştia, situaţie în care solicitarea reclamantului din completarea motivelor de apel de a fi obligaţi în solidar pârâţii împreună cu chemaţi în garanţie este făcută cu nerespectarea prevederilor art.294 alin.1 Cod procedură civilă ce arată că în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, ori chemaţii în garanţie nu pot fi obligaţi direct faţă de reclamant, ci doar în cazul în care sunt admise pretenţiile reclamantului faţă de pârâtul Liceul de Muzică Tj Bistriţa, pot fi obligaţi chemaţii în garanţie dacă se găseşte fondată cererea de chemare în garanţie formulată de acest pârât doar faţă de acest pârât şi nu faţă de reclamantul care nu a înţeles să îi cheme în judecată.

Prin Dispoziţia nr.1400/17 iulie 2007 emisă de Primarul Municipiului Bistriţa s-a stabilit la art.1 calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea în natură a reclamantului pentru cota de 4/5 părţi din imobilul construcţie – corp A şi B – şi teren în suprafaţă de 1599 mp, situat în Bistriţa, str….., înscris în CF nr.226 Bistriţa, nr. top. 2689/4, 2690, precum şi calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea prin echivalent a reclamantului pentru aceeaşi cotă cu privire la imobilul construcţie demolată –corp C, situat în Bistriţa, str. …, înscris în CF nr.226 Bistriţa, nr. top. 2689/4, 2690. Prin dispoziţia evocată la art. 2 alin. 1 se restituie în natură imobilul menţionat anterior sub condiţia rambursării a sumei de 232.299.940 lei Rol încasată la data de 31 mai 2000 în baza legii nr.112/1995, actualizată prin aplicarea indicelui de inflaţie comunicat de entitatea naţională în domeniul statisticii , de la data încasării până la data plăţii efective. Aceste prevederi ale dispoziţiei atacate au fost menţinute integral prin sentinţa civilă nr. 481/2009 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. 2061/112/2007.

Trebuie menţionat faptul că pârâtul Liceul de Muzică TJ Bistriţa între data emiterii dispoziţiei 1400/17 iulie 2007 şi până în prezent a folosit imobilul anterior menţionat desfăşurându-se activitatea şcolară, iar reclamantul nu a beneficiat de nici o sumă de bani cu titlu de chirie de la acest pârât ori de la autorităţile locale.

Potrivit art.16 din legea nr.10/2001 în situaţia imobilelor având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. a), care face parte integrantă din prezenta lege, necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ, sănătate ori social-culturale, foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora li se restituie imobilul în proprietate cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3 din anexa nr. 2 lit. a), sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziţiei, pentru cele arătate la pct. 1, 2 şi 4 din anexa nr. 2 lit. a). (2) În acest interval plata cheltuielilor de întreţinere aferente imobilului respectiv revine deţinătorilor. În perioada prevăzută la alin. (1) noul proprietar va fi beneficiarul unei chirii în cuantumul stabilit prin hotărâre a Guvernului. (3) Proprietarii vor intra în posesia bunurilor imobile restituite în termen de cel mult 5 ani de la redobândirea dreptului de proprietate.

Prin HG nr. 1886 din 21 decembrie 2006 pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ale art. 1 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi ale art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, s-a aprobat cuantumul chiriilor lunare aferente imobilelor care intră sub incidenţa art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzut în anexa nr. 1.

Conform art. 4 din acelaşi act normativ în situaţiile prevăzute la art. 1 şi 2, noul proprietar va încheia contractul de închiriere în formă scrisă cu utilizatorul imobilului, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri sau de la data emiterii deciziei/dispoziţiei de restituire, după caz. În situaţia în care nu se încheie un contract de închiriere în formă scrisă, obligaţia de plată a chiriei lunare devine scadentă de plin drept la data de 10 a fiecărei luni.

Faţă de aceste prevederi legale, tribunalul observă că legiuitorul nu face distincţie între persoanele îndreptăţite cărora li s-a eliberat dispoziţie de restituire în natură a imobilului fără nicio condiţie şi cele cărora li s-a instituit prin dispoziţie condiţia rambursării sumei încasate cu titlu de despăgubire în temeiul legii nr.112/1995, situaţie în care înseamnă că trebuie ca utilizatorul imobilului, în speţă pârâtul, să plătească chiria legală încă de la data emiterii deciziei de restituire în natură, în cauză de la data de 17 iulie 2007. De asemenea contractul de închiriere trebuie încheiat doar între reclamant şi utilizatorul imobilului, respectiv pârâtul, iar nu şi cu alte persoane, aşa cum a solicitat reclamantul.

Mai mult, tribunalul constată că în apel s-a făcut dovada de către reclamant că a fost rambursată suma primită de acesta cu titlu de despăgubire în baza legii nr. 112/1995, în acest sens fiind depus ordinul de plată privind plata sumei de 83.763,47 lei în contul DGFP Bistriţa Năsăud, plata sumei fiind făcută de numitul LM în numele reclamantului, conform declaraţiei notariale date de reclamant.

 Tribunalul constată că suma de 83.763,47 lei achitată în numele reclamantului constituie valoarea actualizată cu indice de inflaţie a sumei de 232.299.940 lei ROL pe care trebuia să o ramburseze reclamantul potrivit art.2 alin.1 din dispoziţia nr.1400/17.07.2007 emisă de Primarul municipiului Bistriţa şi menţinută prin sentinţa civilă nr. 481/2009 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. 2061/112/2007, menţinută în întregime prin respingerea apelurilor şi recursurilor promovate, în acest sens fiind întocmită completarea la raportul de expertiză contabilă extrajudiciară, necontestat de către niciunul dintre intimaţi.

Aşadar, tribunalul observă că în apel s-a făcut dovada de către reclamant că a fost rambursată suma de 232.299.940 lei ROL, sumă actualizată, situaţie în care motivul pentru care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea de prima instanţă, respectiv neîndeplinirea condiţiei suspensive nu mai subzistă. Contrar aserţiunilor apelantului, dar şi a intimaţilor chemaţi în garanţie, obligaţia reclamantului de a rambursa suma încasată cu titlu de despăgubire în temeiul legii nr.112/1995 are natura juridică a unei condiţii suspensive, fiind un eveniment viitor şi incert ca realizare, raportat la data emiterii dispoziţiei nr. 1400/17.07.2007, iar în acest sens fiind şi consemnat în art.2 alin.1 din dispoziţie, ce arată clar că se restituie în natură imobilul sub condiţia rambursării sumei încasate de  232.299.940 lei ROL.

Potrivit art. 1015 Codul civil vechi, aplicabil în cauză conform principiului tempus regit actum, întrucât era în vigoare la data emiterii dispoziţiei nr. 1400/17.07.2007 prin care s-a impus reclamantului condiţia rambursării sumei încasate ca despăgubire, condiţia suspensivă are efect din data încheierii actului, adică aceasta produce efecte retroactive de la data întocmirii dispoziţiei, actul juridic respectiv se consolidează şi devine pur şi simplu, situaţie în care calitatea de proprietar al reclamantului asupra imobilului restituit în natură se consolidează, acesta fiind în consecinţă îndreptăţit să beneficieze de chirie încă de la data întocmirii dispoziţiei precizate, ţinând cont de caracterul retroactiv al condiţiei suspensive îndeplinite în cauză. 

Având în vedere această situaţie, tribunalul statuează că reclamantul este îndreptăţit să beneficieze de chirie pentru imobilul situat în Bistriţa, str. …, judeţul Bistriţa Năsăud, imobil ce a fost restituit reclamantului prin dispoziţia nr.1400/17.07.2007, pentru o perioadă de 5 ani începând cu data emiterii dispoziţiei arătate, ţinând cont în acest sens de prevederile art.16 din legea nr.10/2001 anterior menţionate.

În cauză, reclamantul a depus la dosar un raport de expertiză tehnică contabilă extrajudiciară, ce nu a fost contestat de celelalte părţi, prin care s-a stabilit că cuantumul chiriei lunare pentru imobilul restituit în natură reclamantului raportat la cota de 4/5 părţi indicată în dispoziţia de restituire în natură este 7.405,76 lei lunar, aşa încât la data sesizării primei instanţe pretenţiile reclamantului se ridicau la suma totală de 236.984,32 lei chirie restantă legală aferentă perioadei 17 iulie 2007-28 februarie 2010.

În faţa instanţei de apel, s-a depus o completare a raportului de expertiză tehnică contabilă extrajudiciară, ce nu a fost contestat de celelalte părţi, prin care s-a stabilit că cuantumul chiriei lunare pentru imobilul restituit în natură reclamantului raportat la cota de 4/5 părţi este 7405,76 lei lunar, aşa încât pretenţiile reclamantului se ridica la suma totală de  396.088,63 lei chirie restantă şi dobândă legală aferentă perioadei 17 iulie 2007-31 decembrie 2011. În cauză, tribunalul consideră că sunt aplicabile prevederile art. 294 alin.2 Cod procedură civilă, în sensul că reclamantul a solicitat în apel venituri ajunse la termen şi alte despăgubiri ivite după pronunţarea sentinţei atacate.

În ce priveşte soluţia obligării pârâtului să plătească reclamantului suma de 7.405,76 lei reprezentând chirie lunară pentru perioada ianuarie 2012-16 iulie 2012, tribunalul precizează că sunt aplicabile în cauză prevederile art.110 alin.2 Cod procedură civilă ce permit instanţei de judecată să acorde înainte de termen, executarea la termen a unei prestaţii periodice, ceea ce înseamnă că chiria de 7.405,76 lei lunar trebuie plătită lunar de pârât conform art. 4 din HG nr.1886/2006, iar nu global într-o singură prestaţie.

Faţă de admiterea acţiunii civile formulate, tribunalul analizând pe fond cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Liceul de Muzică TJ Bistriţa împotriva chemaţilor în garanţie Consiliului Local al Municipiului Bistriţa şi Primarul Municipiului Bistriţa, prin care s-a solicitat obligarea chemaţilor în garanţie să plătească pârâtului sumele de bani la care va fi obligat faţă de reclamant, urmează a o admite fiind întrunite condiţiile impuse de art.60 alin.1 Cod procedură civilă.

Astfel, tribunalul constată că sumele solicitate de reclamant cu titlu de chirie restantă legală se suportă prin bugetele locale, atât potrivit art.167 din legea nr.84/1995 în vigoare la data sesizării primei instanţe şi aplicabile în cauză pentru că acţiunea reclamantului vizează pretenţii băneşti şi pentru perioada anterioară intrării în vigoare a legii nr.1/2011, ce arată că unităţile de învăţământ preuniversitar de stat funcţionează ca unităţi finanţate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea, cât şi potrivit art.104 din legea 1/2011, intrată în vigoare în februarie 2011, lege aplicabilă în speţă pentru pretenţiile deduse judecăţii ulterioare, ce arată că finanţarea de bază asigură desfăşurarea în condiţii normale a procesului de învăţământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naţionale şi finanţarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată şi alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.

De asemenea, tribunalul constată că  potrivit art.36 din legea nr.215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local şi asigură şi cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educaţia. Unitatea administrativ teritorială este reprezentată de primar în relaţiile cu alte autorităţi publice şi în justiţie potrivit art.62 din legea nr.215/2001, iar potrivit art.63 alin.4 din aceeaşi lege primarul exercită funcţia de ordonator de credite şi întocmeşte proiectul bugetului local.

Domenii speta

Spete similare