Public

Prin sentinţa penală nr. 480/26.08.2010, pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr.2270/270/2010, s-a dispus în baza art. 197 alin.1 Cod Penal raportat la art. 37 lit. a Cod Penal condamnarea inculpatului C.V la o pedeapsă de :

7 (şapte) ani şi 3 (trei) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de „viol”.

În baza art.  65 alin. 2 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. e Cod Penal pe o durată de 4 ani , după executarea pedepsei principale.

În baza art. 192 alin. 2 Cod Penal raportat la art. 37 lit. a Cod Penal s-a dispus  condamnarea inculpatului C.V. la o pedeapsă de:

4 (patru) ani  închisoare, pentru comiterea infracţiunii de „violare de domiciliu” în dauna părţii vătămate C.O., la data de 13/14.03.2010;

În baza art. 192 alin. 2 Cod Penal raportat la art. 37 lit. a Cod Penal  condamnarea inculpatului C.V. la o pedeapsă de:

4 (patru) ani  închisoare, pentru comiterea infracţiunii de „violare de domiciliu” în dauna părţii vătămate L.E., la data de  06.02.2010;

În baza art. 180 alin. 2 Cod Penal raportat la art. 37 lit. a Cod Penal  condamnarea inculpatului C.V. la o pedeapsă de :

1  (un) an  închisoare, pentru comiterea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe” în dauna părţii vătămate L.E., la data de 06.02.2010;

În baza art. 192 alin. 2 Cod Penal raportat la art. 37 lit. a Cod Penal  condamnarea inculpatului C.V. la o pedeapsă de:

4 (patru) ani  închisoare, pentru comiterea infracţiunii de „violare de domiciliu” în dauna părţii vătămate C.O., la data de 28.01.2010 ;

În baza art. 61 alin . 1 teza a II a Cod Penal s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 653/06.08.2007 şi în baza art. 61 alin. 1 teza a III a Cod Penal a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară (579 zile) cu fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre (o pedeapsă de 7 (şapte) ani şi 3 (trei) luni închisoare, 3 pedepse de 4 ani închisoare şi o pedeapsă de 1 an închisoare) .

Inculpatul  C.V.  execută pedeapsa rezultantă de 7 ( şapte) ani şi 3 (trei) luni închisoare  .

În baza art. 71 alin.2 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a  teza a II a şi lit.b Cod Penal.

 În baza art.350 Cod procedură penală s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 Cod Penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reţinerii şi perioada arestării preventive de la 14.03.2010,ora 16,30, la  zi.

S-a luat act că părţile vătămate  C.O. şi  L.E.  nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În temeiul art.189 Cod procedură penală s-a dispus plata din fondul Ministerului Justiţiei către B.A. Bacău a sumei de 200 lei reprezentând onorariu pentru avocatul desemnat din oficiu .

În temeiul art. 191 alin 1 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi în faza de judecată incluzând suma de 136 lei contravaloarea expertizei medico-legale , ce urmează a se vira în contul RO92TREZO615041XXX000436 la Trezoreria Bacău pentru Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău.

Pentru a dispune astfel, prima instanţa a reţinut următoarele: 

La data de 05.02.2010 partea vătămată C.O. în  vârstă de 74 ani, domiciliată în jud. Bacău a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că în seara zilei de 28.01.2010, în jurul orelor 23.00, C.V. a pătruns fără drept în locuinţa sa după ce în prealabil a spart geamul unei camere. I-a reproşat formularea unei plângeri penale anterioare, în 2007, în baza căreia acesta a fost condamnat pentru viol la pedeapsa închisoii. În aceeaşi noapte au întreţinut raporturi sexuale.

Partea vătămată, în finalul plângerii, solicită efectuarea de cercetări faţă de C.V., doar pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu (fila 9 dosar urmărire penală).

“Nu am reclamat la poliţie, că mă ducea la doctor, dar, în prezent nu am pretenţie că C.V. a avut raporturi sexuale cu mine, reclam să i se pună în vedere să nu mai vină la mine şi să facă puşcărie, eu vreau să stau liniştită, fără frică”.

Cu prilejul audierii din data de 05.02.2010, C.O. explică modalitatea frauduloasă în care C.V. i-a încălcat libertatea de a-şi folosi locuinţa, dreptul la inviolabilitatea domiciliului (fila 10 dosar urmăire penală).

C.O. este audiată şi pe 22.02.2010, dată la care îşi menţine plângerea formulată împotriva lui C.V., solicitând trimiterea în judecată a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu (fila 11 dosar urmărire penală).

În fapt rezoluţia infracţională a luat naştere în mintea inculpatului pe fondul existenţei unei dorinţe de răzbunare. În 2007, prin aceeaşi modalitate de pătrundere în locuinţă, a întreţinut raporturi sexuale cu numita C.O. fără consimţămţntul ei, fiind condamnat de autorităţile în drept la 4 ani închisoare. După liberarea condiţionată din 06.10.2009, C.V. s-a deplasat din nou la imobilul părţii vătămate, realizând acelaşi mod de operare (pe timp de noapte şi prin efracţie). A spart în prealabil geamul unei camere din faţă, a pătruns în dormitor şi a întreţinut raporturi sexuale cu victima.

 Din materialul probator, reise că inculpatul C.V. a săvârşit infracţiuneade violarede domiciliu în cele două modalităţi – pătrundere fără drept şi  refuzul de a părăsi locuinţa la cererea proprietarei.

 La data de 06.02.2010 partea vătămată L.E., a formulat plângere împotiva inculpatului C.V. şi a arătat că inculpatul a pătruns fără drept în locuinţa sa şi la cererea expresă de a părăsi imobilul, a lovit-o cu pumnul în zona feţei (fila 12 dosar urmărie penală).

 L.E. corespundea tipologiei victimei preferate de C.V., fiind o persoană în vârstă care locuia singură. Din depoziţia acesteia (file 13,14 dosar urmărire penală), se reţine faptul că inculpatul a desfăşurat în ziua respectivă acte pregătitoare, o anumită “familiaizare” cu obiectul material al faptelor sale, profitţnd şi de disponibilitatea părţii vătămate.

“La data de 06.02.2010, în jurul orelor 14.00, la locuinţa mea a venit numitul C.V., care m-a întrebat dacă am nutreţ de vânzare pentru animale. I-am spus acestuia că nu am nutreţ de vânzare, l-am poftit în casă, s-a aşezat pe un scaun şi l-am servit cu o plăcintă şi un pahar cu vin, după care a plecat”.

 În continuare L.E. relatează modul violent în care C.V. a pătruns în imobilul  în care seafla împreună cu nepotul, în vârstă de 6 ani, precum şi consecinţele opunerii sale asupra integităţii coporale şi sănătăţii. “În jurul orelor 23.00, fiind în dormitor împreună cu un nepot de 6 ani, mă pregăteam de culcare, uşa fiind asigurată cu un foraib şi un şurub, am auzit dintr-o dată o bufnitură în uşă, acesta mi-a zis să tac, mi-a pus mâna în gât şi m-a lovit cu pumnul peste gură, peste spate cu un băţ pe care îl avea în mână. L-am îmbrâncit şi m-am luptat cu el până l-am scos afară din dormitor” (file 13,14 dosar urmărire penală).

Pentru a susţine aspectele reclamate, L.E. a ataşat la dosarul cauzei în original certificatul medico-legal nr.43/A1/09.02.2010 emis de C.M.L.Oneşti (fila 6 dosar).

Potrivit înscrisului medical, la data examinării de specialitate, prezenta diagnosticul policontuzii cu echimoză regiunea cervicală dreapta şi toacală stânga, sindrom vertiginos cefalagic post-traumatism cranio cerebral. Leziunile au putut fi produse pin lovire cu corpuri şi mijloace contondente şi au necesitat 4-5 zile îngijiri medicale pentru vindecare. Nu s-a impus spitalizarea, iar partea vătămată în faza de urmărire penală nu a formulat pretenţii civile.

De asemenea, la data de 14.03.2010 partea vătămată C.O., în vârstă de 74 de ani, domiciliată jud. Bacău a formulat plângere penală, solicitţnd efectuarea de cercetări faţă de C.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de  viol şi violare de domiciliu.

În fapt, aşa cum rezultă din mateialul probator administrat, C.O. a devenit în timp, începând cu anul 2007, o victimă constantă a inculpatului C.V., ţintă sigură pentru satisfacerea frustrărilor generate de incapacitatea acestuia de a se adapta social, de a presta o activitate  utilă în slujba comunităţii şi de a-şi întemeia o familie.

Astfel, în nopţile de 03/04.05.2007 şi 08/09.05.2007 C.V. a pătruns fără drept în curtea şi locuinţa părţii vătămate, întreţinând raporturi sexuale prin constrângere cu aceasta.

În noaptea de 28/29.01.2010, în jurul orelor 23.00, C.V. s-a deplasat la imobilul numitei C.O., a pătruns în interior prin spargerea unui geam şi utilizând violenţa a întreţinut raporturi sexuale cu aceasta.

Teama, frica, ruşinea au împiedicat-o pe victimă să depună plângere privind infracţiunea de viol. Decizia de a sesiza în acest sens organele competente a fost dificilă, deoarece la suferinţele morale şi fizice ocazionate de activitatea specifică săvârşirii unei astfel deinfracţiuni, se adăugau şi actele previzibile sau necunoscute ei, determinate de actul de publicitatepe care va trebui să-l facă propriei intimităţi.

O astfel de atitudine a părţii vătămate a încurajat activitatea infracţională a inculpatului, care în seara zilei de 13.03.2010, în jurul orelor 21.00, a pătruns în curtea locuinţei acesteia, pe poarta pe care a deschis-o trăgând zăvorul. Apoi, prin scoaterea din balamale a uşii de acces, a intrat în camera unde se odihnea victima. Întregul câmp infracţional era cunoscut deinculpat, fapt ce a constituit un ascendent psihic pentzru acesta. Auzind zgomot de uşă şi câinii lătrând, C.O. s-a trezit şi a aprins lumina înainte ca inculpatul să intre în cameră. Recunoscţndu-l s-aspeiat şi a ţipat. C.V., profizţnd de vârsta victimei, de starea de sănăptate precară  şi, în consecinţă de imposibilitateade a se apăra, a trântit-o pe duşumea şi a dezbrăcat-o cu forţa de hainele cu care era îmbrăcată. La rândul său s-a dezbăcat şi a încercat să întreţină raporturi sexuale orale şi anale, însă nu a reuşit datorită opunerii părţii vătămate. Folosindu-se de forţa fizică, a întreţinut apoi, de trei ori raporturi sexuale normale, fără consimţământul victimei, până în jurul orelor 24.00. În tot acest timp, C.O. a iniţiat un dialog de apărare, explicându-i inculpatului starea sa de sănătate, precum şi consecinţele grave, reprobabile ale comportamentului pe care îl manifestă, fără însă ca demersurile sale să aibă succes.

Referitor la aceste aspecte, cu prilejul audieilor, C.O. a declarat că: “i-am cerut să mă lase în pace, spunându-i că sunt bolnavă, am 75 de ani şi depind de medicamentele pe care le am pe masă şi pe care i le-am arătat. Nu m-a ascultat, s-a suit pe mine...” “M-a ridicat apoi... întreţinţnd raport sexual cu mine pe la spate...” “M-a pus din nou în pat şi a mai întreţinut încă de două ori relaţii sexuale cu mine în intervalul orelor 21.00 – 24.00” (file 7,8 dosar urmărire penală).

Deşi victima i-a solicitat inculpatului, în repetate rânduri, să părăsească imobilul, a refuzat, intenţia declarată fiind aceea de a rămâne până dimineaţa. Ulterior, asigurat fiind în mod vebal, că nu va fi reclamat pentru viol şi violare de domiciliu, a acceptat să plece, adresându-i însă ameninţări victimei ce vizau siguranţa membrilor familiei sale. ”Când a plecat m-a ameninţat că dacă îmi iubesc fata şi băiatul, să nu-l reclam la poliţie”.

A doua zi dimineaţă C.O. a sesizat organele de poliţie, prin formularea unei plângeri penale(fila 5 dosar umărire penală) şi a povestit vecinilor L.V., L.V. şi A.G., faptul că a fost violată de C.V., după ce acesta a pătruns  fără drept în locuinţa sa.

Situaţia de fapt reţinută a fost confirmată prin probele administrate nemijlocit în faţa instanţei, respectiv declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, constatări medico-legale, expertize, etc.,

Fiind legitimat şi interogat în faţa instanţei inculpatul  C.V.  s-a prevalat de dreptul la tăcere şi a refuzat să dea declaraţie în faţa instanţei, dar  a arătat că-şi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală.

 Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a exercitat faţă de partea vătămată acte de constrângere fizică şi psihică, determinând-o pe aceasta, aflată într-o  stare evidentă de tulburare ,în care nu putea să se opună constrângerii exercitate de inculpat , să aibă contact sexual cu acesta.

Raportul sexual s-a consumat fără consimţământul părţii vătămate C.O., încălcându-i-se  libertatea şi inviolabilitatea sexuală a acesteia, prin constrângere morală, inculpatul urmărind înfrângerea rezistenţei fizice a părţii vătămate.

 În raport de cele prezentate, s-a reţinut că din raportul de  constatare medico-legală-fila 9 dosar u.p. întocmit în cauză, rezultă că partea vătămată nu prezenta la data examinării semne de violenţă în sfera genitală  sau la nivelul corpului. De asemenea, rezultatul examenului  de laborator a pus în evidenţă prezenţa spermatozoizilor, fapt ce confirmă existenţa unui act sexual  consumat în ultimele 24-48 ore. 

Constatările raportului medico-legal se completează cu declaraţiile martorilor audiaţi în faţa instanţei.  Astfel, martorul L.V. -fila 46 dosar i-a declarat că este vecin cu partea vătămată C.O. şi prin luna martie 2010, a aflat de la aceasta că a fost din nou violată de către inculpatul C.V.. Tot acest martor a declarat că a discutat cu inculpatul la sediul poliţiei şi acesta ar fi recunoscut că a violat-o pe partea vătămată. De asemenea, martorul L.V. ( fila 45 dosar i. ) a declarat că prin luna martie 2010 a auzit de la vecini că inculpatul C.V. a pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate şi a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta. 

Infracţiunea de viol presupune un contact sexual fără consimţământul persoanei cu care se doreşte a se avea raport sexual. Aceasta nesocotire a voinţei victimei se poate face prin constrângere sau ameninţare sau prin profitarea de imposibilitatea victimei de a-şi exprima voinţa ori de a se apăra.

În ceea ce priveşte constrângerea, aceasta poate fi fizică sau morală, ea trebuie sa fie efectivă si susceptibilă să paralizeze total sau parţial rezistenţa victimei. Nu interesează daca victima a opus sau nu rezistenţă, fiind suficient să existe refuzul exprimat al acesteia.

Constrângerea morală presupune o ameninţare de o asemenea intensitate încât îi inspiră victimei o temere atât de puternică încât să înfrângă rezistenţa sau opoziţia acesteia. Nu este necesar ca victima să opună rezistenţă, expunându-se producerii răului cu care a fost ameninţată; daca ea a ajuns la convingerea ca acest rău nu mai poate fi evitat decât prin acceptarea actului sexual, cerinţa legii referitoare la exercitarea constrângerii este îndeplinită.

Ameninţarea trebuie sa fie serioasă si aptă să alarmeze victima. Aceasta aptitudine a ameninţării se apreciază în concret, raportat la obiectul ameninţării, persoana făptuitorului, structura psihica a victimei si împrejurarea ca aceasta din urmă, datorită stării sale psihice, a fost mai uşor intimidată si a „acceptat” actul sexual pentru a evita răul cu care este ameninţată. „Acceptarea” de catre partea vătămată a actului sexual prin încetarea opunerii fizice când aceasta ar fi inutilă sau renunţarea la opunere sub imperiul ameninţării nu are semnificaţia de consimţământ valabil.

În cauză, antecedentele inculpatului, care a suferit si o altă condamnare pentru o infracţiune de viol împotriva aceleiaşi părţi vătămate, coroborate cu declaraţiile părţii vătămate, sunt de natură a convinge instanţa că şi simpla prezenţă a acestuia la locuinţa părţii vătămate, la o ora atât de târzie în noapte, în absenţa oricărei alte persoane a putut exercita o constrângere morală asupra părţii vătămate. De altfel, aceasta concluzie este susţinută şi de sentimentul de temere menţionat de partea vătămată în declaraţiile sale, raportat si la ameninţările proferate de învinuit.

În aceste condiţii, raportat la declaraţiile inculpatului din faza de urmărire penală, dar şi la concluziile raportului de constatare medico-legală care atestă existenţa unui raport sexual între inculpat si partea vatamată C.O., instanţa a apreciat că savârşirea infractiunii de viol de catre inculpat împotriva părţii vătămate este dovedită cu prisosinţă, fiind întrunite toate elementele constitutive ale acesteia.

În ceea ce priveşte infracţiunea de violare de domiciliu, în dauna părţilor vătămate C.O. (de 2 ori) şi L.E.  instanţa a apreciat că şi comiterea acestor fapte de către inculpat, în mod repetat, este dovedită, prin recunoaştere şi prin declaraţiile martorilor audiaţi în faţa instanţei. Astfel, martorul L.S. (fila 42 dosar i.), vecin cu partea vătămată L.E., a declarat că partea vătămată a venit la domiciliul său foarte speriată, spunând că un bărbat a intrat peste ea în casă şi a luat-o la bătaie. De asemenea, martorii C.G. şi L.E. au declarat cum au perceput situaţia de fapt, în mod indirect, din povestirile părţii vătămate. În toate cazurile, inculpatul a pătruns în locuinţă, forţat (fără acordul  părţilor vătămate) prin distrugerea geamului sau scoaterea uşii din balamale (partea vătămată- C.O.) şi prin împingerea uşii (parte vătămată- L.E..) De altfel, la infracţiunea de violare de domiciliu nu interesează modul efectiv în care se realizează pătrunderea, respectiv nu este necesar sa fie o pătrundere forţată în locuinţă, ci este suficient ca aceasta sa se facă fără consimţământul persoanei vătămate. Or, inculpatul nu a cerut nici un acord din partea victimelor, ci a intrat pur si simplu, abuziv, peste acestea în casă, fără a avea nici un drept în acestsens.

Şi în ceea ce priveşte infracţiunea de lovire sau alte violenţe,  faptă comisă în dauna părţii vătămate L.E., instanţa a constatat că din probele administrate (certificat medico-legal , declaraţii martori) pe parcursul cercetării judecătoreşti rezultă că inculpatul C.V. a aplicat un pumn în faţă părţii vătămate (în zona gurii) şi a lovit-o peste spate cu un băţ.

Astfel, faţă de starea de fapt expusă, instanţa a reţinut că inculpatul C.V. a întreţinut un act sexual cu partea vătămată  C.O., prin constrângerea morală a acesteia, acţiunea acestuia întrunind, ÎN DREPT, elementele constitutive ale infracţiunii de viol prevăzută art. 197 alin. 1 Cod Penal, atât sub aspectul laturii obiective , cât şi subiective.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a acţionat cu vinovăţie, sub forma intenţiei directe deduse din aceea că a avut reprezentarea clară a faptei săvârşite şi a rezultatului ,urmărind producerea acestuia.

De asemenea, faţă de starea de fapt expusă, instanţa a reţinut că inculpatul C.V. a pătruns fără drept şi fără consimţământ în locuinţele părţilor vătămate C.O. (28.01.2010, 14.03.2010) şi L.E. (06.02.2010), în timpul nopţii, acţiunile acestuia întrunind, ÎN DREPT, elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu , prevăzute de art. 192 alin. 2 Cod Penal, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi subiective.

 Sub aspectul laturii obiective, instanţa a reţinut că elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de pătrundere fără drept în locuinţele părţilor vătămate. Momentul consumării infracţiunii este marcat de pătrunderea fără drept a inculpatului în locuinţa părţii vătămate, fără consimţământul acesteia. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin încălcarea libertăţii părţii vătămate privind domiciliul acesteia, iar legătura de cauzalitate dintre acţiunea ilegală de pătrundere si urmarea imediată rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul C.V. a săvârşit infracţiunile de violare de domiciliu cu intenţie  directă, în accepţiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a ) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese ca inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecinţelor acesteia, a prevăzut rezultatul si a urmărit producerea lui, conştientizând, de asemenea, că a pătruns în locuinţele părţilor vătămate, fără consimţământul acestora.

Faptele săvârşite de inculpat se încadrează în infracţiunea de violare de domiciliu, în formă agravată,  în condiţiile art.192 alin.2 Cod penal. Forma agravată a infracţiunii există întrucât faptele au fost comise  în timpul nopţii (în jurul orelor 23,00 ).

Având în vedere situaţia de fapt reţinută, ÎN DREPT, fapta  inculpatului  C.V. de a fi exercitat împotriva părţii vătămate L.E. acte de violenţă care i-au provocat vătămări corporale constând în leziuni vindecabile în  4-5 zile îngrijiri medicale având reprezentarea faptului că acţiunea sa va produce un asemenea rezultat pe care, de altfel, l-a urmărit prin comiterea faptei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „lovire sau alte violenţe„ prevăzută şi pedepsită de art.180 alin.2 Cod Penal.

 Astfel, sub aspectul laturii obiective a existat o acţiune de lovire (partea vătămată fiind lovită de către inculpat cu pumnul şi cu un băţ), o urmare periculoasă (o vătămare care a necesitat mai multe zile pentru vindecare), între lovire şi urmare existând legătură de cauzalitate.

 Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut că fapta a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţie în forma intenţiei indirecte, prevăzând rezultatul faptei (o posibilă vătămare) şi acceptând posibilitatea producerii lui, deşi nu l-a urmărit.

Din fisa de cazier judiciar a inculpatului reiese ca acesta a fost anterior condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea pentru infracţiuni  de viol si violare de domiciliu. Instanţa  a constatat că, întrucât inculpatul  C.V. a săvârşit noile infracţiuni intenţionate în perioada ianuarie-martie 2010, infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 1 an închisoare, în timp ce se afla în executarea altei pedepse rezultante de  4 ani închisoare si nefiind incidente dispoziţiile art.38 Cod penal, în cauză sunt întrunite condiţiile de existenţă ale pluralităţii infracţionale sub forma recidivei postcondamnatorii. În consecinţă, instanţa a reţinut pentru fiecare infracţiune cercetată şi dispoziţiile art. 37 lit. a Cod Penal.

Astfel, fiind administrate probe concludente şi pertinente în cauză din care rezultă vinovăţia inculpatului  C.V. în săvârşirea tuturor infracţiunilor deduse judecăţii, instanţa a dispus condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art.37 lit.a) Cod penal, pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de violare de domiciliu prevăzute de art.192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a) Cod penal şi pentru o infracţiune de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod Penal, cu aplicarea art.37 lit.a) Cod penal.

La individualizarea sancţiunilor si proporţionalizarea acestora, instanţa a avut în vedere disp. art. 72 alin. 1 si art. 52 Cod penal.

Raportat la aceste criterii, instanţa a apreciat că faptele inculpatului prezintă un pericol social ridicat, motivat prin faptul ca a săvârşit infracţiunile pe timp de noapte, după ce anterior mai fusese condamnat pentru infracţiuni  de  viol şi de violare de domiciliu ( asupra aceleaşi părţi vătămate – C.O.) fiind în stare de recidivă postcondamnatorie, ceea ce denotă perseverenţa infractională si o periculozitate sporită.

 În ceea ce priveşte infracţiunea de viol, fapta inculpatului prezintă pericol social deoarece acesta, prin acţiunea lui a adus atingere relaţiilor sociale referitoare la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei de sex feminin. Fapta prezintă un grad de pericol social ridicat  faţă de ordinea de drept şi  normele de convieţuire socială datorită faptului că din modul de comitere a faptei (victima fiind aceeaşi parte vătămată, din dosarul  în care inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru infracţiunea de viol) rezultă că inculpatul a urmărit să se răzbune pe victima care, în baza plângerii formulate, l-a expus din punct de vedere social  şi l-a “trimis“ în penitenciar. 

În cauză s-a efectuat şi o expertiză medico-legală ( fila 30 dosar i.) care a  concluzionat că  inculpatul păstrează capacitatea de discernământ asupra faptelor şi consecinţelor sale.

Instanţa a avut în vedere si circumstanţele referitoare la persoana si conduita inculpatului, care este în vârsta de 27 de ani, fără ocupaţie şi loc de muncă , că a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie (din fişa de cazier judiciar rezultă că a fost liberat condiţionat la data de 06.10.2009, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 579 zile, urmând să aplice acestuia câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare infracţiune reţinută.  În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei închisorii, instanţa a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate spre maximul  special, vor fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevazute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar si un mijloc de reeducare si de prevenţie eficient.

Reţinându-se că inculpatul a comis infractiunile în stare de recidivă  mare postcondamnatorie, fiind în prezent în executarea pedepsei aplicate prin Sentinţa penală  nr. 653/06.08.2007 a Judecatoriei Oneşti, definitivă (fiind liberat condiţionat, cu un rest de pedeapsă neexecutat), instanţa a făcut aplicarea art.33 lit.a) raportat la art.34 alin.1 lit.b) si art. 61 alin.1 Cod penal, astfel încât a dispus contopirea tuturor pedepselor aplicate,  cu restul ramas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă.

 De asemenea, instanţa a făcut aplicarea si a art.88  Cod penal, a menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi a dispus  deducerea reţinerii si a arestării preventive, la zi.

S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a, teza II şi lit. b Cod penal, pe durata prev. de art. 71 Cod penal.

Astfel, în ceea ce priveşte pedepsele accesorii instanţa a apreciat că, nu se impune interzicerea în totalitate a dispoziţiilor art.64 lit.a C.penal, în condiţiile în care dreptul de a alege este consfinţit şi prin art.3 din Protocolul nr.1 la CEDO, iar faptele săvârşite de inculpat nu sunt de o gravitate deosebită astfel încât să conducă la interzicerea acestui drept. La aplicarea pedepselor accesorii s-a ţinut cont de criteriile de apreciere prevăzute în art.71 al.2 C.penal (Hotărârea CEDO Hirst vs. GB si decizia ICCJ nr. 74/5.11.2007 ).

De asemenea, i s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. e Cod Penal pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

Sub aspectul laturii civile, s-a luat act că părţile vătămate  C.O. şi L.E.  nu s-au constituit parţi civile în procesul penal.

S-a dispus plata din fondul Ministerului Justiţiei către B.A. Bacău a onorariului pentru avocatul desemnat din oficiu.

Ca o consecinţă a condamnării,  a fost obligat  inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat inculpatul C.V. care a solicitat redozarea pedepsei.

Tribunalul, analizând hotărârea atacată, constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente :

Potrivit art. 290 cpp şedinţa de judecată este publică. Dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităţii sau vieţii intime a unei persoane, instanţa, la cererea procurorului, a părţilor sau din oficiu, poate declara şedinţa secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei. Declararea şedinţei secrete se face în şedinţă publică, după ascultarea părţilor prezente şi a procurorului când participă la judecată.

Potrivit art. 197 alin. 2 cpp dispoziţiile relative la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, iar potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol, această nulitate nu poate fi înlăturată în nici un mod, ea putând fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.

Prin încheierea de şedinţă din 27.05.2010 s-a dispus evacuarea sălii şi  conexarea dosarului nr. 2271/270/2010 în care s-a dispus ca şedinţa să fie secretă pe tot parcursul judecăţii, având în vedere infracţiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată.

Începând cu acest termen judecarea cauzei s-a desfăşurat în şedinţă secretă, instanţa nerespectând dispoziţiile art. 290 alin. 2 cpp privitoare la declararea şedinţei secretă prin punerea sa în discuţie, ascultarea părţilor prezente şi a procurorului, chiar dacă aceste dispoziţii au fost aplicate în cadrul dosarului care a fost conexat la prezenta cauză.

Conexarea unei cauze în care judecata se desfăşoară în şedinţă secretă la o cauză în care judecarea cauzei se face în şedinţă publică, nu înseamnă că întreaga cauză se desfăşoară în şedinţă secretă, fără ca instanţă să fie obligată să facă din nou aplicarea art. 290 cpp, întrucât publicitatea şedinţei este regula, iar şedinţa secretă este excepţia, fiind, astfel, de strictă interpretare şi aplicare.

Încălcarea dispoziţiilor art. 290 cpp referitoare la publicitatea şedinţei de judecată, de către instanţa de fond, prin declararea şedinţei secrete nemotivat şi fără a asculta părţile prezente şi procurorul, precum şi prin omisiunea de a menţiona dacă această măsură este valabilă pentru tot cursul procesului sau pentru acea şedinţă de judecată, atrage desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Având în vedere aceste motive tribunalul în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b cpp va admite apelul formulat de inculpatul C.V.  împotriva sentinţei penale nr. 480/ 26 august 2010  a Judecătoriei Oneşti  pronunţată în dosar nr . 2270/270/ 2010 pe care o va desfiinţa în totalitate şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Judecătoria Oneşti

Având în vedere că temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f cpp subzistă, respectiv inculpatul este cercetat pentru săvârşirea unor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani, natura faptelor de care este suspectat, implicând uzul de violenta, sfera relaţiilor sociale lezate (contra libertăţii sexuale, integrităţii corporale, sănătăţii şi inviolabilitatea domiciliului) şi persoana inculpatului , care este cunoscut cu antecedente penale pentru fapte de acelaşi gen, tribunalul în baza art. 350 cpp va menţine starea de arest preventiv a acestuia.

Domenii speta

Spete similare