Contestaţie la executare.

Pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 432/110/2012 a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de condamnatul D.S. care în temeiul art. 461 lit. d Cod procedură penală a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stinsă executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1732/5.10.1994 a Judecătoriei Oneşti pentru infracţiunea de conducere fără permis prev. de art. 36 alin 1 din Decretul 328/1966, a cărei suspendare condiţionată a executării pedepsei a fost revocată prin sentinţa penală nr. 40/D/05.02.1998 a Tribunalului Bacău, ca urmare a refuzului la predare exprimat în mod expres prin Sentinţa din 13.12.2011 pronunţată de Tribunalul Amsterdam în cauza nr. 11/5305.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine:

Prin sentinţa penală nr. 40/D/05.02.1998 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 2059/11.05.2000 a I.C.C.J.  a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, formată din pedepsele componente:

- 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a şi b Cpen pentru infracţiunea de punere în circulaţie de bancnote false străine prev. de art. 282 alin 2 Cpen cu referire la art. 284 Cpen, cu aplic. art. 13 Cpen şi art. 37 lit.a Cpen; - pedeapsă aplicată în cauză

- 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1732/5.10.1994 a Judecătoriei Oneşti pentru infracţiunea de conducere fără permis prev. de art. 36 alin 1 din Decretul 328/1966, a cărei suspendare condiţionată a executării pedepsei a fost revocată prin sentinţa penală nr. 40/D/05.02.1998 a Tribunalului Bacău.

În baza acestei sentinţe a fost emis mandatul de executarea pedepsei nr. 40/D/98 din 12.06.2000 şi ulterior Mandatul European de Arestare nr.  9 /13.03. 2009.

Prin sentinţa din 13.12.2011 pronunţată de Tribunalul Amsterdam în cauza nr. 11/5305, în executarea Mandatul European de Arestare nr.  9 /13.03. 2009,  statul olandez a refuzat predare persoanei condamnate în vedere executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1732/5.10.1994 a Judecătoriei Oneşti pentru infracţiunea de conducere fără permis prev. de art. 36 alin 1 din Decretul 328/1966, fiind acceptată predarea doar în vederea executării pedepsei de 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b Cod penal pentru infracţiunea de punere în circulaţie de bancnote false străine prev. de art. 282 alin 2 Cod penal cu referire la art. 284 Cod penal, cu aplic. art. 13 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal;

Potrivit art. 461 Cod procedură penală Contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.

Prin art. 115 din legea nr. 302/2004 republicată a fost reglementată „regula specialităţii” conform căreia:

(1) Consimţământul pentru urmărirea, judecarea, condamnarea sau deţinerea unei persoane de către autorităţile române pentru alte fapte comise anterior predării acesteia în baza unui mandat european de arestare se prezumă că a fost dat de către acele state membre care au transmis o notificare în acest sens Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene, dacă autoritatea judiciară de executare nu dispune altfel prin hotărârea de predare.

(2) Cu excepţia cazurilor menţionate la alin. (1) şi (4), persoana predată autorităţilor române nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte. În acest scop, autoritatea judiciară română emitentă va prezenta autorităţii judiciare de executare o cerere de autorizare, însoţită de informaţiile prevăzute la art. 86 alin. (1).

(3) În relaţia cu alte state membre decât cele prevăzute la alin. (1), consimţământul autorităţii judiciare române de executare este necesar. În acest sens, judecătorul competent se pronunţă, prin încheiere definitivă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, fără a aduce atingere garanţiilor la care se referă art. 97.

(4) Dispoziţiile alineatelor anterioare nu se aplică atunci când intervine una dintre următoarele circumstanţe:

a) când persoana urmărită a renunţat în mod expres în faţa autorităţii judiciare de executare la regula specialităţii, înaintea predării;

b) când persoana urmărită a renunţat, după predare, să recurgă la regula specialităţii în legătură cu anumite infracţiuni anterioare predării sale. Declaraţia de renunţare la regula specialităţii se dă în faţa autorităţii judiciare competente a statului membru emitent, întocmindu-se un proces-verbal conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmărită are dreptul de a fi asistată de un avocat. Renunţarea la regula specialităţii trebuie să fie voluntară şi în deplină cunoştinţă de cauză asupra consecinţelor acesteia;

c) când, având posibilitatea să părăsească teritoriul statului membru căruia i-a fost predată, persoana în cauză nu a făcut acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate sau s-a întors pe acest teritoriu după ce l-a părăsit;

d) când infracţiunea nu este sancţionată cu o pedeapsă privativă de libertate;

e) când la terminarea procesului penal nu se aplică o pedeapsă privativă de libertate sau o măsură de siguranţă.

În raport de dispoziţiile  alineatului 2 ale articolului susmenţioant, tribunalul apreciază că instanţa de executare a mandatului European de arestare , respectiv  Tribunalul Amsterdam nu a consimţit la predarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei de  2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1732/5.10.1994 a Judecătoriei Oneşti pentru infracţiunea de conducere fără permis prev. de art. 36 alin 1 din Decretul 328/1966, refuzând în mod expres predarea.

În consecinţă, Tribunalul constată că refuzul expres la predare în vederea executării pedepsei de  2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1732/5.10.1994 a Judecătoriei Oneşti pentru infracţiunea de conducere fără permis prev. de art. 36 alin 1 din Decretul 328/1966, echivalează cu o cauză de stingerea executării pedepsei, iar a aprecia în mod contrar ar însemna să se încalce „regula specialităţii” ceea ce ar fi e neacceptat.

Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 460 alin. 4 Cod procedură penală va admite contestaţia formulată de contestatorul D.S., în contra executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 40/D/05.02.1998 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 2059/11.05.2000 a I.C.C.J.

Va repune în individualitate pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin  sentinţa penală nr. 40/D/05.02.1998 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 2059/11.05.2000 a I.C.C.J., în pedepsele componente:

2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a şi b Cpen pentru infracţiunea de punere în circulaţie de bancnote false străine prev. de art. 282 alin 2 Cpen cu referire la art. 284 Cpen, cu aplic. art. 13 Cpen şi art. 37 lit.a Cpen;

2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1732/5.10.1994 a Judecătoriei Oneşti pentru infracţiunea de conducere fără permis prev. de art. 36 alin 1 din Decretul 328/1966, a cărei suspendare condiţionată a executării pedepsei a fost revocată prin sentinţa penală nr. 40/D/05.02.1998 a Tribunalului Bacău.

În baza art. 461 lit. d Cod procedură penală va constata stinsă executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1732/5.10.1994 a Judecătoriei Oneşti pentru infracţiunea de conducere fără permis prev. de art. 36 alin 1 din Decretul 328/1966, a cărei suspendare condiţionată a executării pedepsei a fost revocată prin sentinţa penală nr. 40/D/05.02.1998 a Tribunalului Bacău, ca urmare a refuzului la predare exprimat în mod expres prin Sentinţa din 13.12.2011 pronunţată de Tribunalul Amsterdam în cauza nr. 11/5305.

PEDEAPSĂ DE EXECUTAT: 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b Cod penal.

Va desfiinţa vechile forme de executate şi dispune emiterea unor noi forme de executare în temeiul prezentei hotărâri.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penal nr. 40/D/05.02.1998 a Tribunalului Bacău.

Domenii speta

Spete similare