Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamantul R.I. a solicitat instanţei obligarea pârâtului Primarul municipiului Constanţa să emită dispoziţie motivată de soluţionare a notificării înregistrate la BEJ Oană Marian sub nr.264/14.09.2001.
În motivare, a arătat că a solicitat în baza Legii nr.10/2001 să-i fie restituit în natură apartamentul nr.38 situat în Constanţa, bd. Tomis nr.275, bloc T5 sau să fie despăgubit cu sumele achitate pentru acest apartament. Imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.223/1974, iar la data plecării din ţară reclamantul achitase în contul acestuia suma de 34.919 lei vechi.
Ca urmare a notificării, s-a emis dispoziţia Primarului municipiului Constanţa nr.2395/11.07.2005 prin care i s-a făcut cunoscut că se respinge cererea de restituire în natură pentru apartament, fără ca primarul să se pronunţe şi faţă de cel de al doilea capăt al cererii sale, respectiv acordarea de despăgubiri.
A susţinut reclamantul că cu adresa nr.205/9.12.2009 a revenit la Primăria municipiului Constanţa şi a adus la cunoştinţă aceste aspecte, însă nu a primit nici un răspuns.
În consecinţă, a solicitat ca pârâtul să emită dispoziţie motivată privind despăgubirea sa cu suma de 34.919 lei vechi reactualizată de la data de 12.05.1983 până la zi, cu titlu de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:
Prin notificarea înregistrată la BEJ Oană Marian sub nr.264/14.09.2001, reclamantul a solicitat ca în baza Legii nr.10/2001 să fie despăgubit cu sumele achitate pentru apartamentul situat în Constanţa, bd. Tomis nr.275, bl.T5, ap.38, contractat în anul 1979 şi preluat în baza Decretului nr.223/1974 sau să i se restituie în natură.
Prin dispoziţia Primarului municipiului Constanţa nr.2395/11.07.2005 a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului, motivat de faptul că a fost înstrăinat în baza Legii nr.112/1995, avându-se în vedere şi împrejurarea că cererea de restituire nu face obiectul Legii nr.10/2001.
Împotriva acestei dispoziţii, reclamantul nu a formulat contestaţie în termenul legal de 30 de zile de la comunicare, potrivit art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată.
Totodată, se observă că dispoziţiile cu caracter reparator ale Legii nr.10/2001 vizează situaţia restituirii în natură a imobilului preluat în mod abuziv în perioada de referinţă 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau restituirea bunului prin echivalent, constând în alte bunuri ori servicii sau despăgubiri băneşti.
Aşadar, toate situaţiile de restituire prin echivalent au ca punct de reper valoarea imobilului, şi nu se referă la restituirea unor sume de bani achitate de fostul proprietar în contul imobilului, până la preluarea acestuia de către stat.
În consecinţă, se apreciază că nu se poate dispune obligarea pârâtului la executarea unei obligaţii în sensul dorit de reclamant, respectiv de restituire a sumei de 34.919 lei actualizată de la data de 12.05.1983 la zi, achitată cu titlu de preţ al imobilului până la data plecării din ţară, deoarece nu se încadrează în conţinutul noţiunii de „despăgubiri” ce fac obiectul Legii nr.10/2001. Sub acest aspect, reclamantul are la îndemână calea dreptului comun.
Pentru considerentele expuse, acţiunea va fi respinsă ca nefondată.
Tribunalul Brașov
Suportarea pasivului succ esoral, în condiţiile art. 1114 alin. 2 Cod civil de către moştenitor. Cerere în pretenţii. Prescripţia dreptului material la acţiune. Naşterea dreptul reclamantului de a cere contravaloarea lucrărilor efectuate la imobilul bun p
Judecătoria Urziceni
Nulitatea absolută certificat de moştenitor. Omisiunea de citare a unui succesibil.
Tribunalul Satu Mare
Litigiu privind funcţionarii publici – Legea nr. 188/1999 - Anulare ordin de aplicare sancţiune disciplinară
Curtea de Apel Timișoara
Cerere în acoperirea prejudiciului moral. Disjungere. Competenţă de soluţionare. Art. 99 alin. (2) C. pr. civ.
Curtea de Apel Constanța
Legalitatea deciziei de imputare prin care AJOFM a imputat reclamantului indemnizatia de somaj primita necuvenit.