Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 7.06.2012 sub număr dosar , reclamanta C.E.R. a chemat în judecată pe pârâtul C.GH., solicitând instanţei să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părţi la data de 21.08.1993, la Primăria comunei B.-C., şi înregistrată în registrul stării civile sub nr. 21 din 21.08.1992, stabilirea domiciliului minorei C.M.M., născută la data de 24.06.1997 la reclamantă, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei în raport de venituri şi la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a încheiat căsătoria cu pârâtul la data de 21.08.1993, din căsătorie a rezultat minora C.M.M., născută la data de 24.06.1997.
Că la începutul căsătoriei, relaţiile dintre soţi au decurs normal dar odată cu trecerea timpului şi apariţia minorei şi a greutăţilor din familie, comportamentul pârâtului s-a schimbat, apărând certuri între ei.
A mai arătat reclamanta că de 6 ani nu s-au mai văzut, că s-a stabilit la părinţii săi în Rm-V şi a plecat la muncă în Spania iar pârâtul a rămas în comuna B.C..
În ceea ce priveşte încredinţarea minorei, consideră că este în interesul acesteia să-i fie încredinţată, întrucât dispune de condiţii materiale şi morale suficiente pentru creşterea şi educarea ei, că minora îi este ataşată, iar pârâtul nu îi poate oferi un mediu familial.
Solicită ca pârâtul să fie obligat să contribuie la cheltuielile de creştere şi educare a minorei.
Având în vedere cele menţionate, solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată.
În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.373, 379, 396 şi urm c.civ.
În cauză s-a depus la dosar o cerere de intervenţie formulată de intervenienţii A.C. şi A.V., prin care s-a solicitat stabilirea domiciliului minorei la ei, întrucât de aproximativ 6 ani se ocupă de creşterea şi îngrijirea ei, reclamanta fiind plecată la muncă în Spania.
La data de 28.08.2012 apărătorul reclamantei a depus la dosar în copie cartea de identitate a reclamantei, certificatul de căsătorie seria CA nr.159647, certificatul de naştere C.M.M., cărţile de identitate la intervenienţilor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 10.09.2012, ce se află ataşată la fila nr.28, pârâtul a arătat că este de acord cu desfacerea căsătoriei, încredinţarea minorei CMM, obligarea reclamantei la plata contribuţiei de întreţinere în favoarea minorei în raport de venituri şi la cheltuieli de judecată, respingerea cererii de intervenţie.
La data de 02.10.2012 a fost ascultată, în camera de consiliu, în lipsa părinţilor şi a bunicilor materni, minora C.M.M. (fila 34).
Analizând actele şi lucrările dosarului,instanţa reţine şi constată următoarele:
Între reclamantă şi pârât căsătoria s-a încheiat la data de 21.08.1993, la Primăria comunei B.C., şi înregistrată în registrul stării civile sub nr.21 din 21.08.1992.
Din această căsătorie, a rezultat minora C.M.M., născută la data de 17 iulie 1997.
De aproximativ 6 ani soţii sunt despărţiţi în fapt, pârâtul locuind în com. B.C. iar reclamanta, împreună cu minora, plecând la domiciliul părinţilor din Rm. V, în prezent reclamanta fiind plecată la muncă în Spania.
Din probele administrate, mai rezultă că de creşterea şi educarea minorei se ocupă, îndeosebi, bunicii materni, aceasta urmând cursurile unui liceu din localitatea de domiciliu a bunicilor.
Totodată, minora în vârstă de 15 ani şi-a exprimat dorinţa de a locui şi în viitor cu aceştia, având posibilitatea de a-şi vizita oricând tatăl.
În drept, instanţa reţine că, potrivit art. 373 N.C.civ., divorţul poate avea loc:
a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;
d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
Prin urmare, având în vedere acordul pârâtului la desfacerea căsătoriei, exprimat prin întâmpinarea depusă la dosar, instanţa va reţine dispoziţiile art. 373 lit. a) C.civ.
În consecinţă, potrivit art. 383 alin.3 C.civ., va dispune ca reclamanta să reia numele dinaintea căsătoriei, acela de A...
În ceea ce priveşte stabilirea locuinţei minorei, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 400 C.civ., în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic.
În mod excepţional, şi numai dacă este în interesul superior al copilului, instanţa poate stabili locuinţa acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimţământul acestora, ori la o instituţie de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului şi îndeplinesc toate actele obişnuite privind sănătatea, educaţia şi învăţătura sa.
În speţă, se apreciază întrunite aceste condiţii excepţionale, minora locuind o perioadă îndelungată la bunici, într-o altă localitate decât ce a de domiciliu a tatălui, urmând cursurile liceului din acea localitate iar mama este plecată la muncă în străinătate.
În acelaşi timp, din ancheta socială efectuată la locuinţa bunicilor materni, rezultă că au condiţii materiale bune de creştere şi educare şi oferă un mediu adecvat nevoilor acesteia.
Prin urmare, instanţa va admite cererea de intervenţie formulată de A.C. şi A.V. şi va stabili locuinţa minorei C.M.M., născută la data de 17 iulie 1997, la intervenienţi, care vor exercita supravegherea copilului şi vor îndeplini toate actele obişnuite privind sănătatea, educaţia şi învăţătura sa.
În ceea ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti, se va reţine că, după divorţ, potrivit dispoziţiilor art. 397 C.civ. aceasta revine în comun ambilor părinţi, neexistând motive pentru care instanţa să decidă altfel.
Potrivit art. 402 C.p.civ., instanţa de tutelă, prin hotărârea de divorţ, stabileşte contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.
Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. (art. 529 C.civ.).
Obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională.
Dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani.
Pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere.
În speţă, se reţine că reclamanta contribuie de bună-voie şi în natură la respectivele cheltuieli, astfel încât se va stabili doar în sarcina pârâtului o astfel de prestaţie lunară, în raport de veniturile realizate, după cum rezultă din actele dosarului, mai exact raportat la cuantumul pensiei cuvenite acestuia (fila 48).
Prin urmare, reţinând şi contribuţia benevolă a reclamantei, precum şi a intervenienţilor, se va stabili ca pârâtul să contribuie, în favoarea minorei Cuteanu Marina-Mădălina, la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională cu suma de 100 lei lunar, începând cu data de 7 iunie 2012, şi până la majoratul acesteia sau noi dispoziţii ale instanţei.
(Sentinţa Nr. 1482/23 Octombrie 2012)
Curtea de Apel Ploiești
Menţinerea măsurii plasamentului minorului Interesul superior al copilului
Judecătoria Bârlad
Minori si familie
Curtea de Apel Alba Iulia
Minor. Propunere de arestare preventivă
Judecătoria Făget
Divorț
Curtea de Apel Iași
Interpretarea şi aplicarea art.14 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Noţiunea de „persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament”