Încredinţarea minorului bunicilor materni

Prin  cererea  înregistrată  la această instanţă la data de 7.06.2012 sub număr dosar  ,  reclamanta C.E.R. a chemat în judecată pe pârâtul C.GH., solicitând instanţei să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părţi la data de 21.08.1993, la Primăria comunei B.-C., şi înregistrată în registrul  stării civile sub nr. 21 din 21.08.1992, stabilirea domiciliului minorei C.M.M., născută la data de  24.06.1997 la reclamantă,  cu obligarea  pârâtului  la  plata pensiei de  întreţinere în  favoarea  minorei în raport  de  venituri şi  la cheltuieli de  judecată.

În  motivarea acţiunii,  reclamanta  a arătat  că a  încheiat căsătoria  cu pârâtul la data de  21.08.1993,  din căsătorie a  rezultat  minora C.M.M., născută la data de  24.06.1997.

Că la începutul căsătoriei, relaţiile dintre soţi au decurs normal dar odată cu trecerea  timpului şi apariţia  minorei şi a greutăţilor din familie, comportamentul pârâtului s-a  schimbat, apărând certuri între  ei.

A  mai arătat reclamanta că de  6  ani  nu  s-au  mai  văzut, că s-a stabilit la părinţii săi în Rm-V  şi a plecat  la  muncă  în Spania  iar  pârâtul a  rămas  în comuna B.C..

În ceea ce  priveşte încredinţarea minorei, consideră  că este  în interesul acesteia să-i  fie încredinţată, întrucât dispune de condiţii  materiale  şi morale suficiente pentru creşterea  şi educarea ei,  că  minora îi este ataşată,  iar pârâtul nu  îi  poate  oferi  un mediu  familial.

Solicită ca  pârâtul să  fie  obligat să  contribuie la  cheltuielile de  creştere  şi educare a  minorei.

Având în vedere cele menţionate, solicită admiterea cererii aşa  cum a  fost formulată.

În drept  şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile  art.373, 379,  396 şi  urm c.civ.

În cauză s-a  depus la dosar o cerere de intervenţie  formulată de  intervenienţii A.C.  şi  A.V., prin care s-a solicitat stabilirea domiciliului minorei la ei, întrucât de aproximativ 6 ani se ocupă de creşterea şi îngrijirea ei, reclamanta fiind plecată la muncă în Spania.

La  data de 28.08.2012  apărătorul  reclamantei  a depus la dosar  în  copie cartea de identitate a  reclamantei,  certificatul  de căsătorie seria  CA nr.159647, certificatul de  naştere C.M.M., cărţile  de identitate la  intervenienţilor.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de  10.09.2012, ce se află ataşată la fila nr.28, pârâtul a  arătat că este de acord cu desfacerea căsătoriei, încredinţarea  minorei  CMM, obligarea reclamantei la  plata contribuţiei  de întreţinere  în favoarea minorei în raport de venituri şi la cheltuieli de judecată, respingerea cererii de  intervenţie.

La data de 02.10.2012 a fost ascultată, în camera de consiliu, în lipsa părinţilor şi a bunicilor materni, minora C.M.M. (fila 34).

Analizând actele şi lucrările dosarului,instanţa reţine şi constată următoarele:

Între reclamantă şi pârât căsătoria s-a încheiat la  data de 21.08.1993,  la Primăria comunei B.C.,  şi înregistrată în registrul  stării civile sub nr.21 din 21.08.1992.

Din această căsătorie, a rezultat minora C.M.M., născută la data de  17  iulie 1997.

De aproximativ 6 ani soţii sunt despărţiţi în fapt, pârâtul locuind în com. B.C. iar reclamanta, împreună cu minora, plecând la domiciliul părinţilor din Rm. V, în prezent reclamanta fiind plecată la muncă în Spania.

Din probele administrate, mai rezultă că de creşterea şi educarea minorei se ocupă, îndeosebi, bunicii materni, aceasta urmând cursurile unui liceu din localitatea de domiciliu a bunicilor.

Totodată, minora în vârstă de 15 ani şi-a exprimat dorinţa de a locui şi în viitor cu aceştia, având posibilitatea de a-şi vizita oricând tatăl.

În drept, instanţa reţine că, potrivit art. 373 N.C.civ., divorţul poate avea loc:

a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;

b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;

c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;

d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

Prin urmare, având în vedere acordul pârâtului la desfacerea căsătoriei, exprimat prin întâmpinarea depusă la dosar, instanţa va reţine dispoziţiile art. 373 lit. a) C.civ.

În consecinţă, potrivit art. 383 alin.3 C.civ., va dispune ca reclamanta să reia numele dinaintea căsătoriei, acela de A...

În ceea ce priveşte stabilirea locuinţei minorei, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 400 C.civ., în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic.

În mod excepţional, şi numai dacă este în interesul superior al copilului, instanţa poate stabili locuinţa acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimţământul acestora, ori la o instituţie de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului şi îndeplinesc toate actele obişnuite privind sănătatea, educaţia şi învăţătura sa.

În speţă, se apreciază întrunite aceste condiţii excepţionale, minora locuind o perioadă îndelungată la bunici, într-o altă localitate decât ce a de domiciliu a tatălui, urmând cursurile liceului din acea localitate iar mama este plecată la muncă în străinătate.

În acelaşi timp, din ancheta socială efectuată la locuinţa bunicilor materni, rezultă că au condiţii materiale bune de creştere şi educare şi oferă un mediu adecvat nevoilor acesteia.

Prin urmare, instanţa va admite cererea de intervenţie formulată de A.C.  şi A.V. şi va stabili locuinţa minorei  C.M.M., născută  la  data de 17 iulie 1997, la intervenienţi, care  vor  exercita supravegherea  copilului şi vor îndeplini toate  actele  obişnuite  privind sănătatea, educaţia şi învăţătura sa.

În ceea ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti, se va reţine că, după divorţ, potrivit dispoziţiilor art. 397 C.civ. aceasta revine în comun ambilor părinţi, neexistând motive pentru care instanţa să decidă altfel.

Potrivit art. 402 C.p.civ., instanţa de tutelă, prin hotărârea de divorţ, stabileşte contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. (art. 529 C.civ.).

Obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională.

Dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani.

Pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere.

În speţă, se reţine că reclamanta contribuie de bună-voie şi în natură la respectivele cheltuieli, astfel încât se va stabili doar în sarcina pârâtului o astfel de prestaţie lunară, în raport de veniturile realizate, după cum rezultă din actele dosarului, mai exact raportat la cuantumul pensiei cuvenite acestuia (fila 48).

Prin urmare, reţinând şi contribuţia benevolă a reclamantei, precum şi a intervenienţilor, se va stabili  ca  pârâtul  să  contribuie, în favoarea minorei Cuteanu Marina-Mădălina,  la cheltuielile  de creştere, educare, învăţătură  şi pregătire profesională  cu suma de 100  lei lunar,  începând  cu  data de  7  iunie 2012,  şi până la majoratul acesteia sau  noi dispoziţii ale  instanţei.

(Sentinţa Nr. 1482/23 Octombrie 2012)

Domenii speta

Spete similare