Punere sub interdicţie

Sentinţă civilă 138 din 21.01.2013


4. Punere sub interdicţie.

-art.164 şi 170 din noul Cod civil

JUDECĂTORIA OLTENIŢA – SENTINŢA CIVILĂ NR.138 DIN 21.01.2013

Prin actiunea civilă înregistrată la această instanţă sub nr. …/269/2012  reclamantul GF a  solicitat numirea sa în calitate de curator al  pârâtilor GFM şi  GV.

In motivarea actiunii reclamantul a arătat că  demersul său  se justifică  prin faptul că fiul său GFM  este încadrat  în  grad grav de handicap permanent conform  certificatului de încadrare în grad de handicapat nr.  2941/29 august 2012 eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulţi  din Cadrul Consiliului Judeţean Călăraşi  din 1 octombrie 2012, având diagnosticul  „demenţă heller”  iar soţia sa GV  este  încadrată în grad de handicap conform certificatului de încadrare în grad de handicapat nr. 2917/29.08.2012  eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulţi  din Cadrul Consiliului Judeţean Călăraşi  având diagnosticul  de „schizofrenie paranoidă „.

Intrucât cei doi membrii ai familiei sale sunt  bolnavi, nu au discernământ , solicită  numirea sa în calitate de curator, pentru administrarea bunurilor acestora, pentru a-i putea reprezenta în activităţile de încasări şi plăţi în faţa organelor administrative, precum şi în faţa instanţelor judecătoreşti, ori de câte ori este nevoie.

Mai arată că îndeplineşte condiţiile prev. de art. 180 N. C. Civil şi că datorită bolilor de care suferă cei doi membrii ai familiei sale, aceştia  nu-şi  pot exprima consimţământul  pentru instituirea curatelei  în faţa instanţei de judecată.

In drept, a invocat dispoz. art. 178 – 183 N. C. Civil.

In dovedirea acţiunii,  reclamantul  a depus la dosar înscrisuri, respectiv acte medicale şi acte de stare civilă , în copie  xerox.

La primul termen de judecată din 26 noiembrie 2012, reclamantul  şi-a modificat  obiectul acţiunii  precizând că  solicită  punerea sub interdicţie judecătorească  a fiului său GFM şi a soţiei sale GV. Reclamantul  a  solicitat să fie  numit  tutorele pârâţilor.

Faţă de precizarea obiectului acţiunii,  instanţa a dispus  efectuarea  de cercetări de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa , conform  art. 30 din  Decretul  nr. 32/1954. 

Concluziile procurorului au fost înaintate la dosar,  împreună cu actele de cercetare întocmite în faza preliminară , respectiv  acte medicale , raportul de expertiză medico – legală psihiatrică nr. 150/A1/19 din 18.01.2013  emis de SML Călăraşi  privind pe GFM  şi nr. 149/A1/18 din 18.01.2013  emis de SML Călăraşi, privind pe pârâta GV, şi declaraţii de martori.  Concluziile procurorului sunt  în sensul admiterii cererii formulată de reclamant.

Au fost administrate în cauză  probele cu înscrisuri, cea testimonială cu martorii  DI,  DA şi CA, (vecini în aceeaşi scară  de bloc  cu apartamentul în care locuiesc  pârâţii) şi a fost audiată  pârâta  GV  la domiciliul acesteia întrucât nu s-a prezentat la proces.

Din examinarea materialului probator instanţa reţine că  reclamantul  este căsătorit cu pârâta GV  din anul 1976 conform certificatului de căsătorie depus în copie la dosar iar din căsătorie a rezultat fiul lor GFM născut la 27.07.1977.

Părtile au locuit împreună în  Olteniţa în apartamentul din  bl. N. … , sc. …, situat în str. I.H. Rădulescu , dar în urmă cu circa 20 de ani,  GV l-a alungat din domiciliul comun pe soţul său, acesta din urmă  stabilindu-se la o altă adresă din  mun. Olteniţa. Pârâta a intentat ulterior actiune de divorţ care însă i-a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 929/1997 a Judecătoriei Olteniţa.  Pârâta este absolventă de liceu şi scoală postliceală şi a lucrat  în  cadrul unor fabrici de confectii, fiind pensionată  pentru limită de vârstă  conform deciziei emise de Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi.

Din declaraţiile martorelor audiate în cauză, instanţa reţine că  pârâtul  GFM  a fost diagnosticat de mic copil  cu  boală psihică,  iar mama sa pârâta GV, s-a dedicat îngrijirii acestuia dar, de supărare,  s-a îmbolnăvit şi ea psihic, izolându-se treptat  în apartamentul în care locuiesc. Pârâtul nu a mai ieşit din apartament de circa 20 de ani,  din apartament auzindu-se adesea ţipetele  acestuia , probabil din cauza foamei sau a durerii.  Pârâta  a  ieşit doar sporadic pentru  mici cumpărături dar de circa un an  nici ea nu a mai  părăsit locuinţa. Apartamentul  este debranşat  de la  reţeaua de alimentare cu apă şi canalizare,  situaţie în care pârâtii îşi fac necesităţile fiziologice  în  diverse pungi şi recipiente  pe care le  depozitează în casă. In aceste condiţii,  din apartamentul lor se degajă un miros de nesuportat . Pârâta acceptă  uneori  ajutor din partea  vecinilor colocatari din acelaşi bloc în sensul  unor cumpărături de alimente şi a depozitării  unor recipiente cu apă la uşa apartamentului.  Prin comportamentul său pârâta, care nu urmează tratament medical ,  pune în pericol  atât sănătatea sa si a fiului său cât şi sănătatea colocatarilor din bloc, apartamentul pârâţilor fiind un adevărat focar de infectie.

Condiţiile precare în care locuiesc  pârâtii  au fost constatate şi de către instanţă cu ocazia deplasării  la domiciliul acestora, în vederea audierii lor. Cu pârâtul GFM  nu s-a putut realiza nici o comunicare verbală sau non verbală  datorită  bolii de care suferă. Pârâta  a răspuns întrebărilor care i-au fost adresate ,  printr-un  discurs orientat  însă pe o temă delirantă , afirmând că fiul său  are ţepuşe în urechi (la fel şi ea) şi este dirijat de forţe străine. Si în privinţa sa  a afirmat că  este supusă  agresiunii unor radiaţii  dirijate  intenţionat pentru a o distruge.  Pe cap , purta o bucată de tablă zincată  afirmând că aceasta constituie o măsură de protecţie împotriva radiaţiilor la care este supusă.  De ani de zile , colectează în casă ambalaje  care îi apără de radiaţii.

Pârâtul GFM  s-a îmbolnăvit de la o vârstă fragedă , fiind diagnosticat  în prezent cu „demenţă heller „, nedeplasabil, conform  certificatelor medicale eliberate de medic primar neuropsihiatru CC din Olteniţa,  fiind încadrat  în grad de handicap  conform certificatului  de încadrare  în grad de handicap nr. 2941/29.08.2012  eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulţi  din cadrul Consiliului  Judeţean Călăraşi , cu perioadă de valabilitate „permanent” , beneficiind de o  indemnizaţie lunară conform Dispoziţiei 582/28.09.2012  emisă de Primarul mun. Olteniţa jud. Călăraşi.  Conform raportului  de expertiză medico – legală psihiatrică  pârâtul GFM are discernământul faptelor sale abolit,  având capacitatea de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale pierdută.

Pârâta GV  născută la … în com. Chiselet jud. Călăraşi  este  diagnosticată  cu schizofrenie paranoidă conform  actelor medicale  emise de dr.  CC din Olteniţa  fiind încadrată  în grad de handicap  conform certificatului  de încadrare  în grad de handicap nr. 2917/29.08.2012  eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulţi  din cadrul Consiliului  Judeţean Călăraşi , cu perioadă de valabilitate „12 luni ” .  Conform raportului  de expertiză medico – legală psihiatrică  pârâta  GV are discernământul faptelor sale abolit,  având capacitatea de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale pierdută. Este diagnosticată cu schizofrenie paranoidă  neglijată terapeutic (F20.0) , tulburări de comportament.

Instanţa constată că actiunea  reclamantului este întemeiată.  Rezultă  că pârâtii  nu au discernământ  pentru a se îngriji de interesele lor  aşa cum rezultă din concluziile rapoartelor  medico – legale astfel că în temeiul art. 164 din C. civil,  instanţa va  admite  acţiunea şi va dispune punerea sub interdicţie a pârâtilor .

In temeiul art. 170  din C. civil,  instanţa numeşte în calitate de tutore al pârâtilor  pe reclamantul  GF , care şi-a exprimat acordul în acest sens şi  prin declaraţia dată în faţa instanţei. Instanţa are în vedere  şi faptul că pârâtii nu au alte rude care să poată primi calitatea de tutore.

După  rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri aceasta se va comunica în extras în ziar, conf. art. 34  din Decretul 32/1954.