Obligaţia de mutare a unui obiectiv energetic.

Potrivit art. 41 alin.4 din Legea nr. 13/2007,  terenurile pe care se situeaza retelele electrice  de distributie  existente la data intrarii în vioare a acestei legi sunt si ramân în proprietatea publica a statului. Potrivit  art. 136 alin.3 din Constitutia României, fac exclusiv obiectul proprietatii publice bunurile stabilite a avea acest regim de legi organice, cum este si legea energiei electrice.

Pentru stabilirea regimului terenului pe care se afla stâlpul în litigiu trebuie  sa se  determine data înfiintarii  obiectivului energetic.  Daca obiectivul era dat în folosinta la dat  intrarii în vigoare a Legii energiei electrice nr.13/2007 terenul aferent este proprietate publica a statului.

Comparând titlul statului cu titlul emis unei persoane fizice  în baza Legii nr.18/1991, care exclude de la reconstituirea dreptului de proprietate privata  terenurile apartinând domeniului public, afectate unor destinatii speciale, se concluzioneaza ca persoana fizica  nu poate pretinde mutarea stâlpului de pe terenul afectat obiectivului de utilitate publica si nici despagubiri pentru teren. Chiar daca titlul  persoanei fizice nu a fost expres anulat, nulitatea partiala poate fi analizata pe cale de exceptie.

Asupra terenurilor aflate în proprietatea tertilor, cuprinse în zonele de protectie si de siguranta Legea nr.13/2007 stabileste prin art. 20 alin.3 un drept de servitute legala, dreptul de proprietate privata putând sa fie limitat potrivit art. 44 alin.7 din Constitutia României. Ca atare, restrângerea dreptului persoanei fizice este una legala, dictata de interese publice si nu contravine Constitutiei.

Prin sentinta nr. 1104 din 16 iunie 2009, pronuntata de Tribunalul Dolj s-a respins ca  nefondata actiunea formulata de  reclamanta  TE împotriva CEZ DISTRIBUTIE SA Craiova prin care a solicitat obligarea pârâtei sa ridice stâlpul de înalta tensiune aflat pe terenul din Craiova, tarlaua 81, parcela 5 sau autorizarea reclamantei sa ridice acest stâlp pe cheltuiala pârâtei precum si obligarea pârâtei  la plata sumei de 3879 lei  reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat în ultimii 3 ani pentru lipsa de folosinta a terenului.

Instanta de fond  a retinut ca pe terenul reconstituit în proprietate reclamantei se afla amplasat un stâlp de înalta tensiune aflat în administrarea CEZ DISTRIBUTIE SA, obiectiv dat în folosinta la 1.12.1966. A mai retinut ca, potrivit art. 41 alin.4 din Legea nr. 13/2007, terenurile pe care se situeaza retelele electrice  de distributie  existente la data intrarii în vioare a acestei legi sunt si ramân în proprietatea publica a statului. În consecinta, suprafata ocupata de stâlp nu-i apartine reclamantei iar pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii energetice  pârâta, ca titulara de licenta pentru activitatea de distributie de interes public, este titulara unui drept de uz conform art. 16 alin.2 lit. b din Legea nr. 13/2007.

Împotriva sentintei a formulat apel reclamanta, criticând-o ca netemeinica si nelegala.

Apelul a fost apreciat ca nefondat.

În ce priveste fondul, Curtea a constatat ca în mod temeinic si legal instanta de fond si-a întemeiat solutia pe prevederile art. 41 alin.4 din Legea nr. 13/2007 potrivit carora terenurile pe care se situeaza retelele electrice  de distributie  existente la data intrarii în vioare a acestei legi sunt si ramân în proprietatea publica a statului. De asemenea, potrivit  art. 136 alin.3 din Constitutia României, fac exclusiv obiectul proprietatii publice bunurile stabilite a avea acest regim de legi organice, cum este si legea energiei electrice.

Pentru stabilirea regimului terenului pe care se afla stâlpul în litigiu trebuie  sa se  determine data înfiintarii  obiectivului energetic. Din fisa mijlocului fix  cu nr. de inventar 181501, reiese ca data darii în folosinta a obiectivului este 1.12.1966. Cum la data intrarii în vigoare a Legii energiei electrice nr.13/2007 obiectivul era dat în folosinta, terenul aferent este proprietatea publica a statului. Comparând titlul statului cu titlul emis reclamatei în baza Legii nr.18/1991, Curtea retine ca prima instanta a apreciat corect ca terenul pe care este amplasat stâlpul nu apartine reclamantei, chiar Legea nr.18/1991  excluzând de la reconstituirea dreptului de proprietate privata  terenurile apartinând domeniului public, afectate unor destinatii speciale, care, potrivit art.5 sunt inalienabile si insesizabile. Astfel, reclamanta nu poate pretinde mutarea stâlpului de pe terenul afectat obiectivului de utilitate publica si nici despagubiri pentru teren. Chiar daca titlul reclamantei nu a fost expres anulat, nulitatea partiala poate fi analizata pe cale de exceptie. Asupra terenurilor aflate în proprietatea tertilor, cuprinse în zonele de protectie si de siguranta Legea nr.13/2007 stabileste prin art. 20 alin.3 un drept de servitute legala, dreptul de proprietate privata putând sa fie limitat potrivit art. 44 alin.7 din Constitutia României. Ca atare, restrângerea dreptului reclamantei este una legala, dictata de interese publice si nu contravine Constitutiei.

Fata de considerentele expuse, Curtea a apreciat ca instanta e fond a pronuntat o solutie temeinica si legala, întemeiata pe constatarea corecta a situatiei de fapt si pe aplicarea corecta a dispozitiilor legale incidente.

Astfel, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

1

Domenii speta

Spete similare