PROCEDURA INSOLVENŢEI. HOTĂRÂREA ADUNĂRII
GENERALE A CREDITORILOR PRIN CARE SE DECIDE
ASUPRA MODALITĂŢII DE VÂNZARE A BUNURILOR
FALITEI. LIMITELE CONTROLULUI JUDICIAR.
-art. 11 alin. 2, art. 14 alin. 7, art. 116 – 120 din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei.
Din economia dispoziţiilor art.116-120 din Legea
nr.85/2006 rezultă că bunurile din averea debitorului pot fi
vândute direct, prin licitaţie sau într-o combinaţie a celor două,
alegerea aparţinând adunării generale a creditorilor, după
propunerea lichidatorului. Lichidatorul este acela care întocmeşte
raportul cu propunerile de vânzare, convoacă adunarea
creditorilor, iar aceasta decide dacă aprobă raportul, situaţie în
care judecătorul sindic va da dispoziţie lichidatorului să efectueze
actele necesare în condiţiile propuse în raport.
Este adevărat deci, că dispoziţia judecătorului sindic
priveşte vânzarea şi el supraveghează activitatea de lichidare, dar
nu este în măsură, atâta timp cât nu s-a cerut şi nu s-a dispus
anularea unei hotărâri a creditorilor, să înlăture deciziile
adoptate de aceştia sub aspectul valorificării patrimoniului
debitorului.
( Curtea de Apel Piteşti – s.c.c.a.f., decizia nr. 758/R-
C/12 septembrie 2008 )
Prin încheierea din 27 martie 2008, Tribunalul Vâlcea a
invalidat vânzarea către ofertantul SC M.C. SRL Rm.Vâlcea, a încuviinţat
sigilarea bunurilor debitoarei SC F SRL Rm.Vâlcea şi a acordat termen
pentru continuarea operaţiunilor de lichidare.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că ofertantul este
„debitorul din proces”.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea SC B
SA Bucureşti – pentru Sucursala sa din Judeţul Vâlcea, invocând
dispoziţiile art.304 pct.5, 6, 7 şi 9 din Codul de procedură civilă şi
normele de drept material din Legea nr.85/2006, motivat de următoarele:
- încheierea din 27 martie 2008 este nulă, întrucât ea nu
cuprinde motivele de fapt şi de drept care au stat la baza adoptării sale;
- judecătorul-sindic şi-a depăşit atribuţiile, a încălcat normele
de procedură acordând mai mult decât s-a cerut şi a aplicat greşit legea.
Instanţa nu putea să invalideze hotărârea adunării creditorilor din 21
februarie 2008, pe de o parte pentru că ofertanta nu este aceeaşi persoană
ca şi debitorul, iar pe de altă parte pentru că, în cazul vânzării directe,
chiar dacă ar fi, nu există o interdicţie legală.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt fondate
pentru cele ce se vor arăta mai jos.
La 21 februarie 2008 a avut loc adunarea generală a
creditorilor debitoarei SC F SRL. Cu această ocazie s-a decis ca imobilul
depozit, birouri şi teren să fie licitat public la 7 martie 2008, iar în măsura
în care nu se va realiza vânzarea cu această ocazie, el va putea fi înstrăinat
către SC M.C. SRL, potrivit ofertei depuse de această societate la 15
februarie 2008, cu respectarea anumitor condiţii de plată a preţului
(f.372).
La 7 martie 2008 (f.389) nu s-a prezentat nici un licitant, aşa
încât devenea operantă hotărârea adunării creditorilor din 21 februarie
2008. Această hotărâre nu a fost atacată de nici unul dintre creditorii care
au votat împotriva ei, situaţie în care, de altfel, nu se afla decât AVAS
Bucureşti.
Potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006, atribuţiile
judecătorului sindic sunt limitate la controlul activităţii practicianului în
lichidare căruia, de principiu, îi aparţin atribuţiile manageriale. „Deciziile
manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori,
prin organele acestora”.
Potrivit art.14 alin.7 din aceeaşi lege, „Hotărârea adunării
creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul sindic pentru nelegalitate,
la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi
au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum
şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei,
care au lipsit motivat la şedinţa adunării creditorilor”.
În cauză, judecătorul sindic nu a fost învestit cu o cerere prin
care AVAS Bucureşti, singurul creditor care a votat împotriva Hotărârii
din 21 februarie 2008, să solicite cenzurarea legalităţii acesteia. De
subliniat, că din textele precitate rezultă că asupra oportunităţii deciziilor
hotărăsc creditorii, iar judecătorul sindic, dacă este învestit, se pronunţă
asupra legalităţii.
În nici una din aceste situaţii însă, judecătorul sindic nu se
învesteşte din oficiu.
Din economia dispoziţiilor art.116-120 din Legea nr.85/2006
rezultă că bunurile din averea debitorului pot fi vândute direct, prin
licitaţie sau într-o combinaţie a celor două, alegerea aparţinând adunării
generale a creditorilor, după propunerea lichidatorului. Lichidatorul este
acela care întocmeşte raportul cu propunerile de vânzare, convoacă
adunarea creditorilor, iar aceasta decide dacă aprobă raportul, situaţie în
care judecătorul sindic va da dispoziţie lichidatorului să efectueze actele
necesare în condiţiile propuse în raport.
Este adevărat deci, că dispoziţia judecătorului sindic priveşte
vânzarea şi el supraveghează activitatea de lichidare, dar nu este în
măsură, atâta timp cât nu s-a cerut şi nu s-a dispus anularea unei hotărâri
a creditorilor, să înlăture deciziile adoptate de aceştia sub aspectul
valorificării patrimoniului debitorului.
Pentru aceste considerente se apreciază că este întemeiată
susţinerea din recurs privind nelegalitatea hotărârii criticate.
Sub aspectul motivării acesteia, ea este deosebit de succint,
limitându-se la aprecierea că ofertantul este debitorul din proces,
susţinere nereală, întrucât cele două persoane juridice sunt distincte din
punct de vedere legal.
În concluzie, reţinându-se că sunt întemeiate criticile din
recurs, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă să fie admisă calea
de atac şi modificată încheierea în sensul înlăturării dispoziţiei privind
invalidarea vânzării.
Curtea de Apel Constanța
Achizitie publica. Anularea raportului procedurii de atribuire si a actelor subsecvente, cu consecinta reluarii procedurii de evaluare a ofertelor.
Judecătoria Bârlad
Propunere de arestare
Judecătoria Galați
Exceptia lipsei calitatii procesuale active a debitorilor B.M. si B.C.
Curtea de Apel Bacău
Achiziţii publice. Completarea unor documente a căror valabilitate a fost depăşită. Incidenţa art. 77 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006. principiu tratamentului egal. Drept administrativ. Achiziţii publice. Evaluarea ofertelor - achiziţ...
Curtea de Apel Constanța
Anulare act administrativ emis de autoritatea locala privind taxa pentru cresterea gradului de liniste si siguranta în derularea activitatilor economice. Tardivitatea procedurii prealabile. Inadmisibilitate actiune.