Prin cererea înregistrată sub nr.106/109/09.01.2009, reclamantul Tribunalul Argeş a chemat în judecată pe pârâta c.i. solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să fie ob.ligată aceasta să restituie contravaloarea diurnei ...

Prin cererea înregistrata sub nr.106/109/09.01.2009, reclamantul Tribunalul

Arges a chemat în judecata pe pârâta C.I. solicitând  ca prin  hotarârea

judecatoreasca  ce se va pronunta sa fie ob.ligata aceasta sa restituie

contravaloarea diurnei încasata necuvenit în zilele în care s-a deplasat în

interesul serviciului la Tribunalul Vâlcea, respectiv a sumei de 812 lei.

În motivarea cererii se arata ca pârâtei, în calitate de asistent judiciar la

Tribunalul Arges, i s-a acordat diurna într-un cuantum mai mare decât cel

cuvenit pentru zilele în care s-a  deplasat în interesul serviciului la Tribunalului

Vâlcea .

Astfel, în loc sa i se plateasca diurna conform prevederilor  art.17 din OUG

nr.17/2006 aprobat prin Legea nr.45/2007, ”în cazul  în care asistentii  judiciari

sunt delegati sau detasati  la  instante care au sediul în alte localitati decât cele

în care  îsi au domiciliul, acestia beneficiaza de decontarea cheltuielilor  de

transport si cazare, precum si de diurna, potrivit  dispozitiilor legale aplicabile

personalului din unitatile bugetare”, i s-a achitat diurna de 2% din indemnizatia

de încadrare bruta lunara, asa cum este prevazut în art. 13 din actul  normativ

mai sus amintit pentru judecatori si personalul asimilat.

Prin sentinta civila nr.982/CA din 12 iunie 2009, Tribunalul Arges – Sectia civila

– Complet specializat pentru conflicte de munca si asigurari sociale – a admis

actiunea formulata de reclamantul Tribunalul Arges, în contradictoriu cu pârâta

Cristina Ioana si a obligat-o pe aceasta sa restituire reclamantului suma de 812

lei, reprezentând contravaloare diurna.

Pentru a hotarî astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:

Pârâta ocupa functia de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Arges, calitate în

care, în perioada  23.04.2007- 22.04.2009, a efectuat 13 deplasari  la

Tribunalul Vâlcea, în interesul serviciului .

Conform adresei nr. 1105/02.10.2008 (fila 2) emisa de Compartimentul

Financiar -  Contabil al Tribunalului Arges, pentru aceasta perioada, pârâtei i s-

a calculat si platit  diurna în procent de 2% din indemnizatia de  încadrare 

lunara, respectiv suma de 981 lei .

Potrivit prevederilor art. 17 din OUG nr. 27/2006 aprobata  prin Legea

nr.45/2007 „în cazul în care asistentii judiciari  sunt delegati sau detasati la

instante care au sediul în alte localitati decât cele în care îsi au domiciliul,

acestia beneficiaza de decontarea cheltuielilor de transport si cazare, precum

si de diurna, potrivit  dispozitiilor legale  aplicabile personalului din unitatile

bugetare”.

Hotarârea nr.1860/21.12.2006 reglementeaza drepturile si obligatiile

personalului autoritatilor si institutiilor publice pe  perioada delegarii si detasarii

în alta localitate, precum  si în cazul deplasarii, în cadrul localitatii, în interesul

serviciului .

La art. 9 din acest act normativ se arata ca  ”Persoana  aflata în delegare sau

detasare într-o  localitate situata la o distanta  mai mare de 5 km de localitatea

în care  îsi are  locul permanent de munca primeste o indemnizatie  zilnica de

delegare sau de detasare de 13 lei, indiferent de functia pe care o îndeplineste

si de autoritatea sau institutia publica în care îsi desfasoara activitatea” .

Deci, pentru cele 13 deplasari efectuate în interesul serviciului  la Tribunalul

Vâlcea, în perioada 23.04.2007- 22.04.2008, pârâtei i se cuvenea suma de 169

lei (13 zile x 13 lei/zi  =169 lei), ci nu suma de 981 lei, pe care  reclamantul, din

eroare, i-a achitat-o acesteia.

Prin urmare,  suma de 812 lei i-a fost platita pârâtei în mod nedatorat .

Potrivit dispozitiilor  art. 272 alin.1 din C.muncii „Salariatul care a încasat de la

angajator o suma  nedatorata  este obligat sa o restituie”.

Fata de considerentele de fapt si de drept mai sus retinute, instanta a admis

actiunea  ca întemeiata si, în consecinta, a obligat-o  pe pârâta sa restituie

reclamantului suma de 812 lei, reprezentând diferenta dintre diurna acordata si

cea cuvenita în mod legal.

Împotriva sentintei instantei de fond, în termen legal a declarat

recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozitiile art.299-316

Cod pr.civila, însa criticile sale pot fi încadrate în dispozitiile art.304 pct.5 si 9

Cod pr.civila, dupa cum urmeaza:

- sentinta pronuntata de instanta de fond este nula deoarece,

atât minuta cât si dispozitivul sentintei recurate nu sunt semnate de catre

asistentii judiciari, situatie în care au fost încalcate dispozitiile art.258 Cod

pr.civila, coroborate cu dispozitiile art.35-36 din Legea nr.304/2004 privind

organizarea judiciara;

- sentinta s-a pronuntat cu lipsa de procedura pentru

recurenta-pârâta, având în vedere faptul ca la primul termen de judecata

recurenta s-a abtinut de la solutionarea acestui dosar pe considerentul ca este

parte în proces, ulterior a solicitat un termen pentru lipsa de aparare, iar când

dosarul s-a luat în pronuntare procedura de citare cu recurenta nu a fost

îndeplinita, practic a fost viciata;

- pe fondul solutiei se solicita de catre recurenta-pârâta

respingerea actiunii pe considerentul ca nu exista nici un înscris pentru a fi

admisa actiunea formulata de catre intimatul-reclamant, în plus actiunea este

eliptic formulata, iar instanta s-a pronuntat în mod nelegal fara a avea vreo

dovada în acest sens.

Examinând actele si lucrarile dosarului si sentinta recurata prin

prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâta, Curtea a admis

recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la instanta de fond

(Tribunalul Arges), constatându-se  întemeiata prima critica, pentru

urmatoarele considerente:

Asa dupa cum rezulta din examinarea minutei precum si a

dispozitivului sentintei recurate, acestea nu au fost semnate de catre asistentii

judiciari.

La fila 20 din dosarul instantei de fond exista un referat

întocmit de catre grefierul de sedinta, din care rezulta ca asistentii judiciari nu

au semnat minuta si dispozitivul sentintei, întrucât nu au participat la dezbateri.

Potrivit dispozitiilor art.258 Cod pr.civila, se arata ca

dispozitivul hotarârii se semneaza sub sanctiunea nulitatii de catre judecatori si

coroborând aceasta prevedere legala cu dispozitiile art.35 si 36 din Legea

nr.304/2004 privind organizarea judiciara, care în materie de dreptul muncii

precizeaza în mod concret ca alcatuirea completului de judecata este formata

din doi judecatori si doi asistenti judiciari, se retine de catre curte ca sentinta

pronuntata de instanta de fond este lovita de sanctiunea nulitatii.

Conform dispozitiilor art.105 Cod pr.civila actele îndeplinite cu

nerespectarea formelor legale se vor declara nule daca s-a pricinuit partii o

vatamare ce nu se poate înlatura decât prin anularea lor, iar dispozitiile art.108

alin.3 Cod pr.civila prevad ca neregularitate actelor de procedura se acopera

daca partea nu a invocat-o la prima zi de înfatisare ce a urmat dupa aceasta

neregularitate si înainte de a se pune concluzii pe fond.

Sintagma „neobservarea formelor legale” semnifica nu numai

conditiile referitoare la forma exterioara a actului de procedura, ci si toate

conditiile necesare pentru desfasurarea în legalitate a procesului civil.

Cerinta semnarii minutei si dispozitivului de catre asistentii

judiciari este menita sa garanteze neschimbarea hotarârii pronuntate precum si

sa ofere posibilitatea de a se verifica legalitatea compunerii completului de

judecata. Încalcarea mentionatei prevederi legale prin nesemnarea minutei si

dispozitivului de catre asistentii judiciari atrage, deci, nulitatea hotarârii.

Pe de alta parte, notiunea de instanta independenta si

impartiala în acceptiunea dispozitiilor art.6 din CEDO, se refera si la

respectarea cu strictete a prevederilor legale interne ale statelor, pentru ca

justitiabilii sa poata beneficia de un proces echitabil si rezonabil, cu

respectarea tuturor garantiilor procesuale.

În situatia înfrângerii de catre instante a acestor dispozitii

legale imperative, vatamarea procesuala se prezuma si nu mai trebuie

dovedita de catre parte, nefiind vorba de o nulitate relativa.

Punctele de vedere ale asistentilor judiciari, sunt absolut

obligatorii în litigiile de munca, în aceasta materie, legiuitorul impunând reguli

speciale tocmai pentru respectarea principiului securitatii juridice si pentru a

oferi garantii procesuale si procedurale tuturor partilor din proces, precum si

pentru respectarea principiului „egalitatii armelor” parte componenta a

dispozitiilor art.6 din CEDO.

Cea de-a doua critica  prin care se pretinde de catre recurenta-

pârâta ca nu a fost citata în mod legal, a fost respinsa deoarece, pe de o parte,

la termenul din 28 aprilie 2009 a formulat cerere de abtinere, care de altfel i-a

fost si admisa, evident, luând cunostinta de termenul de judecata, ulterior a

solicitat un termen pentru lipsa de aparare si, în fine, la data când dosarul s-a

luat în pronuntare procedura de citare a fost legal îndeplinita, recurenta-

reclamanta semnând personal citatia (fila 14 dosar fond).

Ultima critica ce a vizat aspecte de fond ale hotarârii atacate

nu a mai fost analizata de instanta de recurs, având în vedere admiterea

recursului în baza primului motiv de recurs care conduce la nulitatea hotarârii

cu consecinta reluarii judecatii la instanta de fond.

Fata de cele aratate mai sus, Curtea, în baza dispozitiilor

art.312 alin.3 si 5 Cod pr.civila, a admis recursul declarat de recurenta-pârâta

si a casat sentinta, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond

(Tribunalul Arges).

17. Acordarea daunelor morale în materia dreptului muncii

Art.998 Cod civil.

Repararea daunelor morale constituie o componenta importanta a raspunderii

civile, raspundere care are ca scop nu numai repararea daunelor materiale, dar

si a celor morale, iar repararea prejudiciilor corespunde, în general, unor

necesitati sociale.

Pentru a interveni raspunderea civila delictuala se admite, atât în literatura

juridica, cât si în practica judiciara, ca trebuie îndeplinite conditiile de existenta

ale acesteia sau elementele sale constitutive si anume: prejudiciul (material

sau moral), fapta ilicita, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si

culpa sau vinovatia autorului faptei ilicite.

Prejudiciul reprezinta efectul sau rezultatul negativ al încalcarii ilicite a unui

drept subiectiv sau, în anumite conditii, a unui simplu interes. Daca acest efect

sau rezultat negativ poate fi evaluat în bani, atunci el este un prejudiciu

material, patrimonial, iar în aceasta situatie urmarile faptei ilicite se rasfrâng

asupra patrimoniului persoanei.

Dimpotriva, daca rezultatul încalcarii unui drept subiectiv nu poate fi evaluat în

bani, atunci el este un prejudiciu moral.

În speta, desi recurenta a solicitat înca din anul 2003, luna ianuarie, trecerea la

pensie pentru limita de vârsta, din eroare, asa dupa cum arata intimata,

aceasta cerere nu a fost solutionata.

Astfel, prejudiciul rezulta din vatamarea unui drept recunoscut de lege,

respectiv dreptul contestatoarei de a beneficia de o pensie pentru limita de

vârsta, ceea ce-i cauzeaza suferinte psihice, determinate de cuantumul mic al

pensiei de invaliditate pe care a continuat sa o primeasca, raportat la cerintele

normale de viata si la devalorizarea continua a sumelor de bani.

(Decizia civila nr.1618/R-CA din 06 noiembrie 2009)

Domenii speta

Spete similare