Acţiune în constatarea nelegalităţii măsurii de naţionalizare a imobilului şi restituirea lui în natură. Admisibilitate. Condiţii.

Acţiune în constatarea nelegalităţii măsurii de naţionalizare a imobilului şi restituirea lui în natură. Admisibilitate. Condiţii.

Secţia civilă - Decizia civilă nr. 127/A/4 septembrie 2008

Reclamanţii T.J. şi T.D.  au solicitat  în contradictoriu  cu pârâţii Statul Român- Ministerul Finanţelor Publice, Primăria municipiului Alba Iulia, Primarul municipiului Alba Iulia, S.C. „U.U.”, S.C. „A”SA, Prefectura judeţului Alba şi AVAS  Bucureşti:

- să se  constate nulitatea măsurii  de  naţionalizare a imobilului înscris în CF 728 Alba Iulia, nr.top.2204  format din  4 apartamente, parter, garaj,  două magazii de lemn şi spălătorie de 1014 mp.

- să fie  obligaţi  în principiul pârâţii la restituirea  în natură şi în subsidiar la plata contravaloarea de circulaţie a imobilelor.

Au invocat că sunt  moştenitorii proprietarilor  tabulari T.M.M.(tatăl) şi K.M.,mama acestuia din urmă, iar imobilul  naţionalizat  în baza  Decretului nr.92/1950,edificatele  fiind demolate, pe  teren  fiind construite magazine comerciale.

Prin  sentinţa civilă  nr. 203/27.02.2008 Tribunalul Alba – Secţia  civilă,  a  admis parţial  acţiunea stabilindu-se că imobilul revendicat a fost preluat  abuziv  de la antecesorii lor, astfel  că A.V.A.S. Bucureşti a fost  a  emite  decizie  motivată  cu privire  la acest  imobil şi care în prezent aparţine  de S.C. „U” SA , în condiţiile  art. 29  din  Legea  nr.10/2001.

Primăria  Alba  a fost la rândul să obligată să emită decizie pentru terenul  ce formează aleile  aferente magazinului  şi trotuarul stradal ce  face  parte  din  domeniul  public, în baza  aceloraşi  texte de  lege menţionate mai sus.

A fost  respinsă  acţiunea  faţă  de pârâţii .S.C. „A” SA, Prefectura Alba şi  primar, ca fiind făcută împotriva  unor  persoane  lipsite  de calitate  procesuală pasivă.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a stabilit că  antecesorul reclamantului T.M.M. în nume  propriu  şi ca moştenitor al proprietarului  tabular T.B.,  a  formulat  în termen  notificare prin  intermediul executorului  judecătoresc  prin care  solicita  restituirea în  natură  a imobilului  din  C.F. 728 Alba Iulia, nr.top 2204, fostă  proprietate  a lui T.M. în  cotă de 2/3 părţi şi T.B. în cotă de 1/3 părţi.

Imobilul a fost  naţionalizat  în baza  Decretului nr.92/1950, iar trecerea  la stat a fost  abuzivă, pentru  că a  fost  trecut în  anexă doar  unul din cei  doi proprietari, exceptaţi  de  la naţionalizare, conform profesiei lor.

Pe o  parte  din  teren  s-a edificat Magazinul Universal „U”,  pentru ca ulterior în baza H.G. nr. 834/1991 să  fie  eliberat  certificat de  atestare  a dreptului de proprietate  pentru  teren şi  construcţii în favoarea societăţii „U” SA. Societatea s-a  divizat prin hotărâre A.G.A., imobilul  revenind în patrimoniul pârâtei S.C. „U.U.”

Pentru unitatea deţinătoare  nu este o societate la care statul  sau  altă  autoritate a  administraţiei publice centrale sau  locale este  acţionar sau  asociat  majoritar, instituţia ce a  efectuat privatizarea trebuie a  emite  dispoziţie dau decizie  prin care  să soluţioneze  notificarea persoanelor  îndreptăţite.

Incidente fiind  cerinţele  art. 29 din  Legea nr.10/2001,  a fost respinsă  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. Bucureşti, astfel  că prima instanţă  a obligat-o pe aceasta  să emită  dispoziţia ce se impune pentru edificate, iar Primăria Alba pentru aleile  aferente şi trotuarul stradal, ce face  parte  din domeniul public şi  pentru  care  nu este posibilă restituirea  în natură, ci doar acordarea  de măsuri reparatorii în  echivalent.

Sentinţa civilă a fost apelată de  reclamanţi şi A.V.A.S. Bucureşti şi D.G.F.P. Alba pentru Ministerul Finanţelor Publice.

Reclamanţii  au solicitat schimbarea sentinţei  cu consecinţa restituirii în natură a  imobilului.

A.V.A.S. Bucureşti solicită schimbarea în parte, în sensul  înlăturării obligaţiei sale de a emite decizie sau  dispoziţie  cu privire  la imobilul  din litigiu.

Pe  de o parte invocă  în motive lipsa identificării  terenului  pentru care  trebuie emisă  dispoziţia, reclamanţii  neprobând prin  expertiză întinderea  acestuia.

A susţinut  şi greşita  respingere a excepţiei lipsei  calităţii procesuale pasive a pârâtei, dat  fiind  că A.V.A.S. nu  are competenţă a acorda despăgubiri  băneşti,  care  revine conform art. 36 şi următoarele  din Legea nr.10/2001 prefecturii.

A  considerat  de asemenea prematură acţiunea, câtă  vreme nu s-au epuizat  căile  administrative şi nu s-au  concretizat într-o decizie  sau  dispoziţie  motivată.

Prin  apelul  său Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Alba a arătat că  deşi instanţa  de fond a  admis acţiunea  faţă  de  acest pârât  nu l-a obligat în concret  la nici  o  prestaţie, iar  din  considerente  şi dispozitiv nu rezultă cert  dacă a  fost  sau nu  admisă excepţia lipsei  calităţii procesuale pasive, astfel  că se  justifică desfiinţarea  sentinţei şi trimiterea cauzei  spre o nouă rejudecare.

Pe  calea  întâmpinării reclamanţii  au solicitat  respingerea  apelului, invocând  că dispozitivul  sentinţei  atacate trebuie înţeles în corelaţie  cu expertiza  dispusă  în cauză şi prin care s-a delimitat imobilul  revendicat. A.V.A.S., susţin  intimaţii are  calitate procesuală pasivă pentru că  societăţile  care  în  ocupă  au fost  privatizate anterior  Legii nr.10/2001,  patrimoniul  fiind  vândut la  A.V.A.S şi că  de fapt  măsurile  reparatorii  le vor primi  de la  Fondul Proprietatea.

Apelurile  au fost respinse  prin decizia  civilă nr. 127/A/04.07.2008 a Curţii de  Apel Alba Iulia - Secţia civilă,  în acest mod confirmându-se evident  legalitatea  şi temeinicia sentinţei apelate.

S-a reţinut, în esenţă că prin  Art. 1 din  Legea cadru nr.10/2001este  de fapt  instituită  regula conform căreia imobilele  preluate  abuziv  de stat în perioada de  referinţă 06.03.1945- 22.12.1989 se  restituie în natură, însă prin  alin. 2 s-a  stipulat că expres că atunci  când nu este  posibilă  o atare măsură  se stabilesc  măsuri reparatorii  prin echivalent.

În speţa  de faţă, a fost  conexat  la fond  dosarul  nr. 3156/2004 a Judecătorie Alba Iulia, cu  acelaşi obiect şi  pârâţi, doar că  reclamant  era T.M.M. în care  prin sentinţa  civilă nr.610/2005 a fost respinsă excepţia  lipsei  capacităţii  de  folosinţă a reclamantului. Hotărârea a rămas  definitivă prin  respingerea  apelului  prin decizia  civilă nr. 1198/A/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, dosar în  care s-au  administrat probe judiciare şi extrajudiciare, ce au fost  avute  în vedere  de prima  instanţă în prezenta cauză. Pe terenul ce  a format proprietatea antecesorilor reclamanţilor, este  în prezent  construit  acel  magazin, care  anterior  anului 1989  forma patrimoniul I.C.S.M.I. Alba Iulia,  care s-a  construit ca şi societate comercială cu capital de stat în baza Legii nr. 15/1990. Pe baza documentaţiei întocmite  de societate,  faţă de  dispoziţiile  H.G. nr. 834/1991, Consiliul judeţean Alba  a emis Certificat  de atestare a dreptului  de proprietate asupra terenurilor  în 1995, astfel că raportat  la apariţia Legii nr.10/2001, societatea era integral privatizată. În acest  context  potrivit  art. 27 alin. 2  din  Legea nr.10/2001, notificarea  prin care  se solicită restituire  în  natură se adresează evident instituţiei  publice  implicate  care a consfinţit privatizarea, respectiv A.V.A.S. Bucureşti aşa cum în mod  judicios a conchis prima instanţă, persoană  juridică  cu calitate procesual pasivă. 

Cât  priveşte întinderea dreptului pentru care A.V.A.S. Bucureşti a  fost obligată  să  emită  decizie,  la fond a  fost  depusă  expertiză extrajudiciară a expertului L.I., în  care a  fost identificat imobilul în litigiu, expertiză care va fi depusă  şi  la apelantă pentru a  fi avută în vedere la emiterea  deciziei sau dispoziţiei  cu privire  la imobil. Prin  urmare sub acest  aspect criticile A.V.A.S. au fost înlăturate  ca nefondate.

Pe  de altă  parte acordarea despăgubirilor băneşti se  face conform  art. 33 din  Titlul VII  al Legii  nr.247/2005, apelanta A.V.A.S. având  obligaţia  doar  de stabilire a cuantumului acestora care se cuvin intimaţilor reclamanţi.

Neîndoielnic,  că potrivit  art.25  din  Legea nr. 10/2001, actualizată, unitatea deţinătoare  este obligată ca în termen  de  60 de zile  de la  înregistrarea  notificării  să se pronunţe prin  decizie  sau  dispoziţie  asupra cererii  de  restituire în natură  formulată de persoana îndreptăţită.

În acest sens antecesorul  celor în cauză  încă  din 2001 a depus notificare, fără a i se răspunde, afirmaţiile A.V.A.S.  că nu s-au depus toate actele necesare  fiind lipsite  de suport probator şi oricum nu sunt de natură  să o  exonereze de o atare obligaţie.

Cât priveşte apelul D.G.F.P.  Alba pentru Ministerul Economiei şi Finanţelor, este lipsit de  interes, în  contextul în care  faţă de  aceasta nu s-a  stabilit nici o obligaţie.

Calitatea  procesual pasivă i s-a stabilit doar pentru capătul  de acţiune ce viza  constatarea preluării abuzive a imobilului revendicat  de  intimaţi.

Domenii speta

Spete similare