Legea nr. 10/2001 mandatarea unei persoane în a formula notificarea. condiţiile mandatului

INCIDENŢA DREPT CIVIL

LEGEA NR. 10/2001 MANDATAREA UNEI PERSOANE ÎN A FORMULA NOTIFICAREA. CONDIŢIILE MANDATULUI

Pentru mandatarea unei persoane în a formula notificarea în baza Legii nr. 10/2001, nu este necesară existenţa unei procuri autentificate, pe considerentul că dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii având forţa probantă a unui înscris autentic, în condiţiile în care mandatul este dat pentru efectuarea demersurilor privind restituirea imobilului şi, implicit pentru depunerea notificării prin intermediul executorului judecătoresc, neimpunându-se condiţia ca mandatul să fie în formă autentică.

Decizia civilă nr. 3246/29 mai 2013 a Curţii de Apel Oradea

(dosar nr. 6452/83/2011)

Prin sentinţa civilă nr. 2518/D din 22 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 6452/83/2011, s-a respins excepţia de tardivitate a contestaţiei, invocată de Primarul municipiului Satu Mare.

 S-a respins contestaţia formulată de reclamanta I.M.D., în contradictoriu cu pârâţii PRIMARUL MUNICIPIULUI SATU MARE şi J.E.O.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa în acest mod, instanţa de fond a avut în vedere următoarele aspecte:

Cu privire la excepţia tardivităţii contestaţiei formulate având  în vedere că nu s-a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art.26 alin.3  din Legea nr.10/2001 privind  regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, tribunalul a respins-o ca nefondată. În susţinerea respingerii excepţiei reclamanta a arătat că dispoziţia a fost comunicată acesteia de către sora sa J.E. la data de 28.06.2012, aşa cum rezultă din xerocopia plicului depus la dosarul cauzei fila 3 din dosar, recunoscut de către pârâta în cadrul întâmpinării fila 23 din dosar.

  Raportat la această susţinere  a reclamantei tribunalul a reţinut că comunicarea dispoziţiei în sensul Legii nr.10/2001 de la care se socoteşte termenul de 30 de zile pentru formularea contestaţiei se are în vedere o comunicare oficială care provine de la entitatea notificată şi nu se are în vedere o eventuală luare la cunoştinţă a dispoziţiei sub orice formă.

 Tribunalul a considerat că, contestaţia împotriva dispoziţiei nr.67/2005 este formulată în termen având în vedere că acesta  a fost formulată de un moştenitor al proprietarei tabulare de la care s-a preluat imobilul înscris în CF nr.182  Satu Mare nr.top. 353/4, calitate de moştenitor care rezultă din certificatul de moştenitor nr79/1997 emis de biroul notarului public S.E. judeţul Mehedinţi după defuncta V.E., mama părţilor, precum şi din certificatul de moştenitor nr.129/1997 emis de biroul notarial C.P.C. după defuncta K. K. căsătorită R.  pe seama  moştenitorilor printre care figurează şi mama părţilor în calitate de soră a defunctei. Reclamantei moştenitoare care nu a depus notificare nu i s-a comunicat dispoziţia, dar a atacat-o în calitate de persoană îndreptăţită la acordarea de  măsuri reparatorii pentru imobilul preluat de stat, alături de pârâta sa soră. Nefiind comunicată dispoziţia tribunalul a considerat că excepţia de tardivitate este nefondată, reclamanta fiind în termenul legal de formulare a contestaţiei împotriva dispoziţiei nr.67/2005, emisă de Primarul municipiului Satu Mare.

 Cu privire la lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, tribunalul a reţinut  următoarele:

 Prin dispoziţia nr.67/2005 a Primarului municipiului Satu Mare s-a restituit imobilul înscris în CF nr.182 Satu Mare, nr.top 353/4, căruia în natură îi corespunde construcţie cu destinaţie de locuinţe şi teren în cotă de 341/439 părţi pârâtei  J.E.O. sora reclamantei. În apărare reclamanta privind excepţia invocată a arătat că notificarea pentru imobilul restituit a fost formulată de pârâta atât în nume propriu, cât şi în calitate de reprezentant al reclamantei, pârâtă care s-a dovedit a fi de rea credinţă fraudând drepturile de moştenitor ale reclamantei, considerând că potrivit actelor de la filele 26-27 din dosar a făcut dovada că a împuternicit-o pe sora sa de a-i reprezenta interesele.

 Verificând actele care au stat la baza emiterii dispoziţiei tribunalul a reţinut că notificarea din 21.06.2001 înregistrată la biroul executorului judecătoresc C. F. fila 81, înregistrată sub nr. 5541/04.04.2001 fila 76 din dosar la  Primăria Satu Mare privind restituirea imobilului înscris în CF nr.182 Satu Mare nr.top 353 a fost formulată de pârâta J.E.O. în nume propriu fără a se face vreo menţiune de reclamantă.

 Actele de la filele 26-27 din dosar în baza cărora reclamanta a înţeles să facă dovada împuternicirii pârâtei pentru restituirea imobilului şi pe seama sa  s-a apreciat  că nu fac dovada acestei calităţi. Aceste acte nu se regăsesc în dosarul intern al unităţii administrativ teritoriale notificate.

De asemenea, s-a mai reţinut că procura autentificată sub nr.957/1997 de către biroul notarului public M. D.C. (fila 26) reprezintă împuternicirea pârâtei de către reclamantă pentru dezbaterea masei succesorale după defuncta V.E., procura autentificată sub nr.480/1997 de către notarul public D. E.C. (fila 27) reprezintă împuternicirea  de reprezentare a reclamantei de către pârâtă la fond şi în căile de atac până la soluţionarea definitivă  a cauzei în care părţile sunt reclamante având ca obiect restituirea casei naţionalizate.

 Prin hotărârea nr.57/2000 Comisia pentru aplicarea Legii nr.112/1995 a acordat despăgubiri pentru imobilul în litigiu, hotărârea a fost emisă pe numele pârâtei, anulând hotărârea nr.114/1997 a Comisiei de aplicare a Legii nr.112 /1995.

În baza art.22 din Legea nr.10/2001, tribunalul a reţinut că notificarea trebuie formulată în scris de către persoanele îndreptăţite conform legii în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, neformularea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Mandatarea unei persoane de a formula notificare în baza legii speciale necesită existenţa unei procuri autentificate în faţa notarului public deoarece potrivit art.25 alin.4 din lege, decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară. Mandatul verbal, cum susţine reclamanta, nu este valabil, deoarece trebuie făcută dovada calităţii de reprezentant faţă de terţi care este de esenţa mandatului. De asemenea, procurile  invocate de reclamantă nu îndeplinesc condiţiile unei procuri valabile pentru formularea notificării în baza Legii nr.10/2001, după cum nu sunt valabile nici cererile şi procurile depuse în baza Legii nr.112/1995, aceste acte nu suplinesc obligaţia impusă de legea reparatorie persoanelor îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii de a formula personal sau prin mandatar notificarea în termenul prevăzut de lege cu consecinţa pierderii dreptului în justiţie de a obţine măsuri reparatorii în caz de neconformare.

Având în vedere că reclamanta nu a formulat nici personal şi nici prin reprezentant  notificare, tribunalul a considerat  că excepţia este întemeiată, motiv pentru care aceasta a fost admisă cu consecinţa respingerii contestaţiei reclamantei ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală.

 În baza art. 274 Cod procedură civilă, nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta recurentă I.M.D., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei, iar pe fondul cauzei solicită, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în primă instanţă şi în recurs. În dezvoltarea motivelor de recurs critică sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în acest sens că aspectele reţinute de instanţa de fond în sensul că mandatarea unei persoane de a formula  notificare în baza legii speciale necesită existenţa unei procuri autentificate la notar, deoarece dispoziţia de aprobare a restituirii imobilului face dovada proprietăţii, sunt eronate, întrucât mandatul nu se acordă în acest caz pentru  ridicarea titlului de proprietate ci pentru a se emite o notificare prin intermediului executorului judecătoresc, notificare care nu este un act autentificat, un act de proprietate sau alt act care ar necesita mandat special sub forma unei procuri autentificate.

A arătat că, regula contractului de mandat este aceea că forma autentică este cerută doar în cazul în care actul pentru care a fost dat este necesar a fi încheiat în formă autentică, ori, notificările prin executor judecătoresc nu au fost încheiate în formă autentică, astfel că nu se impunea ca mandatul să aibă o astfel  de formă.

Mai subliniază că, inclusiv din apărările pârâtei J., formulate prin întâmpinare, se poate constata că reclamanta  I. şi-a mandatat sora să o reprezinte în aceste demersuri, neputând fi primite susţinerile pârâtei cum că nu a ştiut dacă reclamanta a  făcut singură aceste demersuri, fiind evident că pârâta ştia foarte clar că a făcut notificare prin executor judecătoresc doar pe numele său după cum ştia foarte clar că dispoziţia s-a emis doar pe numele acesteia, respectiv că nu a folosit procura autentificată sub nr. 480/25.03.1997 de B.N.P. D.E, în care se precizează că o împuterniceşte pe sora sa J.E.O. să o reprezinte la fond şi în căile de atac, până la soluţionarea definitivă  a cauzei civile aflate pe rol la instanţele din Municipiul Satu Mare, în care ambele au calitatea de reclamante, iar obiectul dosarului îl formează cererea acestora de restituire a casei naţionalizate, dovadă că în acel litigiu ce a făcut obiectul dosarului 2930/1998 al Judecătoriei Satu Mare, reclamanta nu figurează ca parte.

Consideră că actele depuse la dosar au făcut pe deplin dovada înţelegerii între cele două surori, a mandatului pe care reclamanta I. l-a dat surorii sale, pârâta J., încă de la început, pentru a o reprezenta în această problemă.

Menţionează că procura autentificată sub nr. 480/25.03.1997 de B.N.P. D.E. şi hotărârea aflată la dosarul cauzei, pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 2930/1998, fac dovada deplină a manoperelor folosite de pârâtă pentru a se asigura că va culege singură  întreaga moştenire.

A subliniat că procura prin care o împuterniceşte pe pârâtă  să o reprezinte la notar la dezbaterea succesiunii, certificatele de moştenitor prin care ambele surori acceptă moştenirea, constituie o probă certă şi concludentă alături de celelalte înscrisuri, toate aceste înscrisuri dovedind fără putinţă de tăgadă, pe de o parte că pârâta o reprezenta pe reclamantă ori de câte ori era nevoie de deplasarea în alte localităţi în care urmau să se facă anumite demersuri (reclamanta arătând că are o fiică imobilizată la pat, fără discernământ, cu grav handicap psihic şi locomotor), iar pe de altă parte, că reclamanta nu a renunţat  nici un moment la dreptul său de proprietate în calitate de moştenitor al autoarelor, având convingerea că sora sa o reprezintă cu bună-credinţă în demersurile privind restituirea casei naţionalizate, astfel cum se menţionează în procură.

A arătat că prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora notificarea trebuie formulată în scris de către persoana îndreptăţită conform legii, nu pot fi interpretate fără a se aplica legea în întregul ei, fără a se face o coroborare a legii speciale cu dreptul comun, cu normele şi principiile de drept aplicabile în orice materie, refuzându-se astfel a se da eficienţă probelor prin care s-a urmărit a se dovedi faptul că pârâta a fost împuternicită să formuleze notificarea şi în numele reclamantei, respectiv că reclamanta a avut certitudinea că a formulat notificare prin intermediul surorii sale, pe care o mandatase în acest sens.

A menţionat că atâta vreme cât legea specială nu prevede ce formă trebuie să aibă mandatul  (autentificată, sub semnătură privată sau mandat tacit) se aplică dreptul comun în materie, ori, regulile contractului de mandat nu prevăd obligaţia ca acesta să fie încheiat în formă autentică decât pentru acte autentice, notificarea nefăcând parte din această categorie.

Pe de altă parte, a subliniat că dacă s-ar raporta „stricto sensu” la prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, fără a se interpreta norma, ar însemna că numai notificările formulate personal de persoana îndreptăţită sunt valabile, iar mandatul nu se aplică în această situaţie.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul Primarul Municipiului Satu Mare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în acest sens că dispoziţia nr. 67/2005 a fost emisă în mod legal potrivit dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi art. 4 alin. 4 din acelaşi act normativ, menţionând că nu le-a fost adusă la cunoştinţă existenţa unei procuri încheiate între reclamantă şi pârâta de rândul 2, prin care reclamanta să fi împuternicit pârâta a o reprezenta în revendicarea imobilului situat în  Satu Mare, str. Ş. nr. 2.

În drept au fost invocate prevederile art. 115 Cod procedură civilă, Legea nr. 10/2001.

Intimata J.E.O. a depus la doar întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi nefondată, arătând în motivare că împreună cu sora sa, reclamanta I.M., sunt moştenitoarele lui  V. E., mama acestora, care avea calitatea de moştenitoare a numitei  R.C., pentru imobilul situat în Satu Mare, iar în urma apariţiei Legii nr. 112/1995 reclamanta  i-a dat procură pentru a o reprezenta la succesiunea mamei acestora şi în instanţă, în vederea încercării de a obţine imobilul situat în Satu Mare str. Ş. nr. 2., urmând să-i restituie  din cheltuielile efectuate pentru demersurile necesare.

A menţionat că nu a obţinut restituirea imobilului în natură, iar în anul 2001 i-a explicat reclamantei că trebuie depusă notificare către primărie prin executor judecătoresc, personal, neavând procură în acest sens de la reclamantă, aceasta spunându-i că va face ea demersurile necesare.

În consecinţă, a arătat că întrucât reclamanta nu a respectat prevederile Legii nr. 10/2001 privind notificarea care trebuia făcută şi că timp de 10 ani nu a interesat-o nimic legat de imobilul situat în Satu Mare, solicitând respingerea acţiunii formulată de aceasta ca inadmisibilă şi nefondată.

Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate , instanţa a reţinut următoarele:

Criticile recurentei reclamante au fost apreciate ca fondate, greşit instanţa de fond reţinând lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, cu consecinţa respingerii contestaţiei formulată de aceasta, prin raportare la actele depuse la dosar, acte din cuprinsul cărora rezultă că reclamanta a mandatat-o pe pârâtă să facă şi în numele şi în reprezentarea acesteia toate demersurile necesare atât pentru dezbaterea succesiunii după antecesoarea comună, a acceptării succesiunii, cât şi pentru a exercita toate mijloacele procedurale şi procesuale legale privitor la retrocedarea casei naţionalizate din Municipiul Satu Mare, ce le revine în calitate de moştenitoare.

 Astfel, potrivit certificatului de moştenitor nr. 129/1997 emis de Biroul  Notarial C.P. după defuncta K.C., căsătorită R., printre moştenitorii defunctei figurează şi antecesoarea părţilor –numita V. E., în calitate de soră a defunctei, iar potrivit certificatului de moştenitor nr. 73/1997 emis de B.N.P. S.E. moştenitorii defunctei V. E., sunt reclamanta  I. M., în calitate de fiică, în cotă de  1/2  parte şi pârâta J.E.O., în calitate de fiică, în cotă de ½ parte, acestea acceptând succesiunea după defunctă.

În masa succesorală este indicat imobilul situat în Municipiul Satu Mare, dobândit prin moştenire de către defunctă  în baza certificatului de moştenitor nr. 129/19.09.1997 eliberat de B.N.P. C. P., imobil care a fost preluat abuziv de Statul Român şi care formează obiect al deciziei nr. 67/2005 emisă de Primarul Municipiului Satu Mare în favoarea pârâtei.

S-a reţinut în acest sens că prin procura autentificată sub nr. 957/7 august 1997 reclamanta a mandatat-o pe pârâtă să o reprezinte  la dezbaterea succesiunii după antecesoarea comună V.E., iar prin procura autentificată sub nr. 480/1997 pârâta a fost de asemenea mandatată să o reprezinte pe reclamantă la fond şi în căile de atac, până la soluţionarea definitivă a cauzei civile aflate pe rol la instanţele din Municipiul Satu Mare, privind cererea acestora de restituire a casei naţionalizate, mandatara urmând a exercita şi în numele reclamantei, toate mijloacele procedurale şi procesuale legale pentru apărarea intereselor sale legitime, putând exercita orice cale de atac ordinară sau extraordinară în cazul în care  interesele acestora necesită acest lucru, procura fiind dată pentru procesul privitor la casa naţionalizată din municipiul Satu Mare.

Din cuprinsul acestor înscrisuri rezultă aşadar că între părţi a existat un contract de mandat în baza căruia reclamanta a mandatat-o pe pârâtă să facă toate demersurile legale necesare privind retrocedarea imobilului situat în Satu Mare, şi în numele său, respectiv pentru aceasta, imobil cuprins în masa succesorală rămasă în urma antecesoarei comune, succesiune acceptată de reclamantă conform certificatului de moştenitor.

Într-adevăr, pentru imobilul în litigiu pârâta a făcut demersurile legale în vederea restituirii, atât în baza Legii nr. 112/1995 cât şi ulterior în baza Legii nr. 10/2001, cererile fiind formulate însă doar în nume  propriu, fără a se menţiona că acţionează şi în reprezentarea reclamantei conform procurii autentificate sub nr. 480/25 martie 1997, aspect ce rezultă şi din cuprinsul sentinţei civile nr. 236/19 ianuarie 1999 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr. 2930/1998, respectiv din actele depuse la dosarul constituit în temeiul Legii nr. 10/2001.

Faptul că pârâta a efectuat aceste demersuri doar în nume propriu, fără reprezentarea reclamantei nu înlătură însă efectele contractului de mandat existent între acestea, mandatul fiind de regulă un contract consensual care ia naştere prin simplul acord de voinţă al părţilor, acesta fiind constatat de obicei printr-un înscris, procură sau împuternicire. În speţă nu se poate reţine că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 efectele acestui contract au încetat  în condiţiile în care reclamanta nu şi-a manifestat  opţiunea în sensul renunţării la restituirea imobilului şi în favoarea sa, în calitate de moştenitor, mandatul nefiind revocat după cum nici pârâta mandatară nu a renunţat la mandat potrivit dispoziţiilor art. 1556  Cod civil.

Astfel, împrejurarea că reclamanta a mandatat-o pe pârâtă să o reprezinte în cadrul dezbaterii succesiunii după antecesoarea acestora, să accepte succesiunea, respectiv să facă demersurile necesare pentru restituirea imobilului naţionalizat şi în favoarea acesteia, dovedeşte intenţia acesteia în continuarea procedurilor pentru restituirea acestui imobil.

S-a apreciat aşadar că pârâta a fost mandatată implicit şi pentru a depune notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 şi în numele reclamantei, considerentele instanţei de fond în sensul că procurile invocate de reclamantă nu îndeplinesc condiţiile unei procuri valabile pentru formularea notificării în baza Legii nr. 10/2001, după cum nu sunt valabile nici cererile şi procurile depuse în baza Legii nr. 112/1995, neputând fi primite. Faptul că dovada împuternicirii pârâtei în acest sens nu se regăseşte în dosarul intern al unităţii administrativ teritoriale notificate nu este de natură a conduce la concluzia că reclamanta nu a formulat nici personal, nici prin reprezentant notificare, aceasta neputând fi decăzută din dreptul prevăzut de Legea nr. 10/2001 urmare a faptului că mandatara a exercitat mandatul fără reprezentare, după cum a procedat  de altfel şi în cazul demersurilor efectuate în baza Legii nr. 112/1995.

În acelaşi sens, aspectele reţinute de instanţa de fond, privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei prin prisma dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001,  respectiv a faptului că reclamanta nu a formulat această notificare, nici personal, nici prin reprezentant, urmează a fi înlăturate ca nefondate, câtă vreme reclamanta a mandatat pârâta să exercite şi în numele său toate procedurile legale necesare pentru restituirea imobilului, unul din efectele mandatului fiind acela că actele încheiate de mandatar îşi produc efectele pe seama mandantului.

 În mod greşit a apreciat instanţa de fond că mandatarea unei persoane de a formula notificare în baza legii speciale necesită existenţa unei procuri autentificate pe considerentul că dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada  proprietăţii, având forţa probantă  a unui înscris autentic, în condiţiile în care mandatul este dat pentru efectuarea demersurilor privind restituirea imobilului şi implicit pentru depunerea notificării prin intermediul executorului judecătoresc, neimpunându-se astfel condiţia ca mandatul să fie în formă autentică, procura dată de reclamantă fiind de altfel autentificată.

Într-adevăr, decizia nr. 67/2005 a fost emisă de Primarul Municipiului Satu Mare în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, respectiv în favoarea notificatorului, neputându-se reţine o culpă în acest sens în sarcina intimatului, însă raportat la aspectele anterior reţinute privind mandatul dintre cele două părţi, instanţa a apreciat că se impune modificarea parţială a deciziei nr. 67/2005 emisă de Primarul Municipiului Satu Mare, în sensul că dispunerii restituirii în natură a imobilului înscris în CF nr. 182 Satu Mare cu nr. top. 353/4 reprezentând în natură construcţie şi teren în suprafaţă  de 341/439 părţi, situat în Satu Mare, str. Ş., nr. 2 şi în favoarea reclamantei.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, art. 312 al. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea a admis ca fondat recursul şi a modificat sentinţa recurată în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamantă dispunând modificarea parţială a deciziei nr. 67/2005 emisă de Primarul Municipiului Satu Mare în sensul anterior menţionat.

Întrucât intimata J.E.O. este în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă  a fost obligată aceasta să-i plătească recurentei suma de 5639,72 lei cheltuieli de judecată în fond şi în recurs, reprezentând onorariu avocaţial şi cheltuieli de transport, justificate conform chitanţelor depuse la dosar.

Domenii speta

Spete similare