Recurs litigii cu profesionişti. procedura insolvenţei. acţiune în anularea transferului drepturilor de proprietate prevăzute de art.79 şi 80 din legea nr.85/2006, îndreptată numai împotriva cumpărătorului . necitarea în cauză a debitorului prin administr

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. PROCEDURA INSOLVENŢEI. ACŢIUNE ÎN ANULAREA TRANSFERULUI DREPTURILOR DE PROPRIETATE PREVĂZUTE DE ART.79 ŞI 80 DIN LEGEA NR.85/2006, ÎNDREPTATĂ NUMAI ÎMPOTRIVA CUMPĂRĂTORULUI . NECITAREA ÎN CAUZĂ A DEBITORULUI PRIN ADMINISTRATORUL SPECIAL ÎN CALITATE DE PÂRÂT. NULITATEA HOTĂRÂRII.

-art.161 Cod procedură civilă;

-art.79, 80 şi 85 din Legea nr.85/2006.

Decizia nr.507/15.10.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin SENTINŢA nr. 1553/F/2013, Tribunalul Bihor a respins ca nefondată acţiunea formulată şi precizată de reclamanta Casa de Insolvenţă T. - Filiala B.  SPRL în calitate de lichidator judiciar al societăţii debitoare S.C. D. S.R.L. O., societate în faliment, acţiune însuşită de comitetul creditorilor societăţii debitoare S .C. D.  S.R.L. în contradictoriu cu pârâta SC P. D. V. SRL  B.

A obligat reclamanta în calitate de lichidator judiciar al debitoarei la plata către pârâtă a sumei de 51.796,458 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă cu care pârâta va fi înscrisă în tabelul de creanţe.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2618/25.09.2008 la BNP I. L. M.  (fila 214-245 vol. II) încheiat între debitoarea SC D. SRL în calitate de vânzător şi pârâta SC P. D. V. SRL în calitate de cumpărător părţile s-au înţeles să transmită dreptul de proprietate de la vânzător la cumpărător, asupra cinci parcele de teren învecinate în suprafaţă totală de 33.599 mp. situat în O., zona C. C. F.N., jud.B., respectiv:

1 -  teren intravilan din O., zona C. C., FN, jud. B., liber de construcţii în suprafaţă de 9.679 mp. înscris în CF nr.85795 O., având nr. cadastral 14023 (terenul 1)

2 -  teren intravilan din O., zona C. C., FN, jud. B., liber de construcţii în suprafaţă de 9.679 mp. înscris în CF nr.11242/N O., având nr. cadastral 9447 (terenul 2)

3 -  teren intravilan din O., zona C.C. , FN, jud. B., liber de construcţii în suprafaţă de 7.000 mp. înscris în CF nr.6773/N O., având nr. cadastral 8890 (terenul 3)

4 -  teren intravilan din O., zona C. C., FN, jud. B., liber de construcţii în suprafaţă de 7.500 mp. înscris în CF nr.11241/N O., având nr. cadastral 12685 (terenul 4)

5 -  teren intravilan din O., zona C. C., FN, jud. B., liber de construcţii în suprafaţă de 260 mp. înscris în CF nr.9508/N O., având nr. cadastral 8889 şi construcţie casa de locuit cu suprafaţă construită de 50 mp. şi casă de locuit cu suprafaţă construită de 80 mp. ce urmează a se radia în baza adeverinţei nr.150014/23.05.2008 (terenul 5)

În contractul sus menţionat părţile au stabilit şi preţul pe care-l urma să-l achite societatea pârâtă, acesta fiind în sumă de 3.023.910 euro + TVA, respectiv 90 euro/mp plus TVA, la cursul de referinţă BNR leu/euro, la data efectivă a plăţii, din care s-a achitat la data semnării contractului, 30 % din sumă adică suma de 907.173 euro + TVA (adică 3.328.417,74 lei + TVA conform facturii nr. 647093005/18.12.2009), rămânând un rest de preţ de 2.116.737 euro + TVA aferent în cuantum de 402.180,03 euro echivalent în RON la cursul de referinţă euro/RON al Agentului Escow la data finalizării tranzacţiei, sumă pentru care vânzătorul a renunţat la înscrierea vreunei ipoteci/privilegiu în cartea Funciară. Această sumă urma a fi achitat într-un cont escrow în euro (Depozit escrow) deschis la BCR A. L. (fila 222 vol II.)

Prin data finalizării tranzacţiei, părţile au convenit să înţeleagă, data la care vor încheia un protocol referitor la finalizarea tranzacţiei prin care confirmă îndeplinirea cumulativă a tuturor condiţiilor, astfel:

- obţinerea de câtre D. a dreptului de proprietate asupra altor trei parcele învecinate cu cele care au format obiectul Contractului (denumite terenul 6) şi vânzarea ulterioară a acestora câtre pârâta - libere de orice sarcini, ipoteci, privilegii sau alte drepturi aparţinând unor terţi - în schimbul unui preţ fix în valoare de 350.000 euro (art.4.2 lit.a)

- efectuarea unui raport de expertiză legală satisfăcător pentru pârâtă în ceea ce priveşte istoricul dreptului de proprietate asupra terenului 6 se susţine că în acest sens reclamanta avea obligaţia de a transmite pârâtei toate documentele în vederea analizării existenţei şi semnalării vreunui risc decurgând din achiziţionarea terenului 6.

- Obţinerea de câtre reclamantă a unui PUZ favorabil pentru dezvoltarea proiectului imobiliar pe întreg terenul (inclusiv terenul 6).

- Obţinerea de câtre reclamantă a autorizaţiilor de demolare  a tuturor clădirilor edificate pe cele 6 terenuri.

- Prezentarea dovezii privind demolarea, curăţarea şi radierea din CF a tuturor clădirilor pe cele şase loturi.

Acest P.F.T. trebuia încheiat cel mai târziu la expirarea unui termen de un an de la data autentificării contractului, respectiv 25.09.2009. Dispoziţiile contractuale permiteau reclamantei să solicite pârâtei prelungirea acestui termen încă 6 luni, fără a se putea depăşi în total 18 luni de la data expirării contractului - data de 23.03.2010.

Corelativ acestei obligaţii, pârâtei îi revenea obligaţia de a depune suma de 2.116.737 euro + TVA reprezentând diferenţa de 70 % într-un cont escrow, urmând ca acesta să fie eliberată reclamantei în termen de maxim 10 zile de la primirea Protocolului de Finalizare a Tranzacţiei semnată de părţi.

Pârâta în vederea realizării condiţiilor contractuale, a încheiat în calitate de beneficiar, cu debitoarea în calitate de prestator, în data de 25.09.2008 un contract având ca obiect prestarea de câtre debitoarea reclamantă a serviciilor necesare aducerii la îndeplinire a evenimentelor de care depindea încheierea tranzacţiei şi pe cale de consecinţă plata restului de 70 % din preţul contractului.

Întrucât reclamanta nu a făcut dovada achiziţionării terenului 6 şi nu a prezentat dovada înscrierii dreptului său de proprietate în CF liber de orice sarcină faţă de neîndeplinirea acestor condiţii rezolutorii până la termenul limită de 25.03.2010, pârâta a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 4.5 din contract, ce le permitea să desfiinţeze de drept convenţia fără nici o formalitate, notificând în acest sens în data de 26.03.2010 societatea debitoare.

Părţile contractante au convenit la art. 4.6, în sensul că repunerea în situaţia anterioară nu operează decât în măsura în care debitoarea restituie cumpărătorului avansul de 30 % + TVA din preţul de cumpărare, sumă la care se adaugă dobânda de 5,75%.

Debitoarea până la data prezentă nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei asumate la art. 4.6 din contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2618/25.09.2008 la BNP I. L. M. ci a formulat acţiune în instanţă ce a format obiectul dosarului nr. 6894/111/2010, prin care a solicitat executarea contractului în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 10.708.671,96 lei, apoi prin acţiunea în anulare a transferurilor drepturilor patrimoniale depusă la termenul de judecată din data de 17.11.2010, a solicitat rezilierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2618/25.09.2008 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului.

Prin Sentinţa nr. 1061/F/2011 din data de 20.04.2011 pronunţată în dosarul 3126/111/2010 al Tribunalului Bihor, s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar R. IPURL cu C. I. T. SPRL .

Prin Sentinţa nr. 1694/F/2011 din data de 29.06.2011 pronunţată în dosarul 3126/111/2010 al Tribunalului Bihor, s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei S.C. D. S.R.L. şi numirea în calitate de  lichidator judiciar C. I. T.  SPRL.

În data de 25.10.2011 (fila 17 dosar 3126/111/2010/a1) reclamanta C. I. T. F. B. SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC D. SRL cu sediul în O., P. U., nr.2-4, cam.2, jud. B. a arătat că îşi însuşeşte acţiunea formulată de debitoare prin administrator judiciar şi a precizat prezenta acţiune, invocând în drept  prevederile art.80 alin.1 lit. b şi c din Legea nr.85/2006.

Potrivit prevederilor art. 80 alin.1 lit. b şi c din Legea nr. 85/2006

“ (1) Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte:

………………………………….

b) operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;

c) acte incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile;”

Textul art. 80 lit. b din Legea nr. 85/2006 are în vedere anularea (revocarea) actelor în care exista diferenţă vădită de valoare între prestaţii în defavoarea debitorului.

Art. 80 alin.1 lit. b reglementează deci o situaţie similara leziunii din dreptul comun numai sub aspectul prejudiciului, care este egal cu disproporţia de valoare între contraprestaţii, cu diferenţa ca prejudiciul nu se produce direct în patrimoniul debitorului, ci se reflecta asupra creditorilor.

În cazul prevăzut de art. 80 alin.1 lit. b frauda debitorului este prezumata de legiuitor, debitorul urmărind sau cel puţin acceptând posibilitatea vătămării creditorilor în beneficiul terţului cu care a contractat si căruia îi transfera o valoare patrimoniala mult mai mare în raport de prestaţia efectiv primita de el.

Totodată pentru admisibilitatea unei acţiuni în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 80 alin.1 lit. b din Legea nr. 85/2006 este necesar ca disproporţia dintre cele două contraprestaţii să existe la data încheierii contractului, orice diferenţă ce apare ulterior, pe parcursul executării contractului nu poate constitui motiv pentru anularea contractului încheiat.

În speţă, dispoziţiile art. 80 alin.1 lit. b din Legea nr. 85/2006 nu îşi găsesc aplicabilitatea pentru următoarele considerente:

Situaţia ipoteză „disproporţia vădita între prestaţii”, care atrage încadrarea într-un text juridic si concluziile pe care legea le trage, inclusiv prin intermediul prezumţiilor, trebuie în mod clar dovedita de cel ce o afirmă, în cazul de faţă de câtre reclamantă. Legiuitorul foloseşte expres termenul „vădita”, fiind evident ca accepta ideea unei oarecare disproporţii între prestaţii, întrucât în toate actele juridice o minima fluctuaţie de la ceea ce ar fi „preţul de echilibru” se poate întâlni din motive obiective, ce ţin de circumstanţele în care s-a contractat, de nivelul cererii si ofertei concrete (nevoia de lichidităţi în scopuri licite) a vânzătorului, nevoia mai mare a cumpărătorului de obiectul individual determinat, decât de unul cu valoare echivalente, capacitatea de convingere în cadrul negocierii directe, planul comercial de ansamblu al celui ce achiziţionează, costuri de punere în valoare, etc.).

În cazul de faţă, nu se poate susţine ca debitorul în cursul anului 2008 prin încheierea contractului de vânzare – cumpărare nr. 2618/25.09.2008 a urmărit sau cel puţin a acceptat posibilitatea vătămării creditorilor săi, în beneficiul pârâtei - terţului cumpărător, căruia i-a  transmis dreptul de proprietate asupra terenurilor menţionate în petitul acţiunii, pentru suma de 3.023.910 euro + TVA cu titlu de preţ,  (90 euro/mp. plus TVA, la cursul de referinţă BNR leu/euro). Aceasta în condiţiile în care, pârâta afirmă iar reclamanta recunoaşte că s-a achitat la data semnării contractului, 30 % din preţul total iar diferenţa de 70 % a fost depusă de pârâtă într-un cont escrow, urmând ca aceasta să fie eliberată debitoarei într-un termen maxim de 10 zile de la primirea P.F.T. semnat de părţi.

Preţul total stabilit de 3.023.910 euro + TVA (90 euro/mp + plus TVA, la cursul de referinţă BNR leu/euro în cursul anului 2008) nu poate fi considerat derizoriu sau vădit disproporţional cu valoarea terenurilor, având în vedere preţurile practicate pe piaţa imobiliară a municipiului O. în cursul anului 2008, anul de debut al crizei economice mondiale când preţurile la terenuri au scăzut drastic pe piaţa imobiliară din România. În acest sens, instanţa a reţinut răspunsul reclamantei la întrebarea nr. 1 din interogatorul propus de pârâta, prin care chiar lichidatorul judiciar al societăţii debitoare recunoaşte că preţul de 3.023.910 euro + TVA a fost unul serios şi real. Pentru acest motiv, nu s-a considerat necesar efectuarea unei expertize de evaluare a terenurilor, reclamanta recunoscând caracterul serios şi real al preţului.

Neîncheierea acestui PTF nu poate fi imputată pârâtei, întrucât aceasta a probat efectuarea tuturor demersurilor, în limita posibilităţilor, pentru încheierea Protocolului de Finalizare a Tranzacţiei.

În acest scop, în calitate de beneficiar, a încheiat cu debitoarea SC D. SRL în calitate de prestator, în data de 25.09.2008 un contract având ca obiect prestarea de câtre debitoarea reclamantă a serviciilor necesare aducerii la îndeplinire a evenimentelor de care depindea încheierea PTF şi pe cale de consecinţă, plata restului de 70 % din preţul contractului.

Debitoarea în schimb nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate în sensul obţinerii dreptului de proprietate asupra altor trei parcele învecinate cu cele care au format obiectul Contractului (denumite terenul 6.) şi vânzarea ulterioară a acestora câtre pârâta, efectuarea unui raport de expertiză legală satisfăcător pentru pârâtă în ceea ce priveşte istoricul dreptului de proprietate asupra terenului 6, obţinerea unui PUZ favorabil pentru dezvoltarea proiectului imobiliar pe întreg terenul, obţinerea autorizaţiei de demolare  a tuturor clădirilor edificate pe cele 6 terenuri, prezentarea dovezii privind demolarea, curăţarea şi radierea din CF a tuturor clădirilor pe cele şase loturi şi nici nu a restituit avansul primit din preţ împreună cu dobânzile prevăzute în contract, motiv pentru care, în temeiul art.4.5 din contractul încheiat, pârâta i-a transmis în data de 26.03.2010 notificarea de reziliere. Neîndeplinirea acestor obligaţii este recunoscută de debitoarea chiar prin răspunsurile la interogatorul dispus în cauză.

Deşi debitoarea susţine că diligenţele sale nu au fost urmate de rezultatul scontat datorită conduitei culpabile a pârâtei, aceste susţineri au rămas fără suport probator, astfel chiar reclamanta recunoaşte că nu a achiziţionat terenului 6 (C. C. – O. parcelele înscrise în CF 55866 O., CF 55867 O., CF 245569 O.) fără să arate şi să justifice rolul/culpa pârâtei în neîndeplinirea acestei obligaţii asumate, a recunoscut că nu a obţinut planul urbanistic zonal aferent şi nu a obţinut autorizaţiile de demolare.

Potrivit prevederilor art. 4.6 din contractul încheiat, „Repunerea vânzătoarei în situaţia anterioară de proprietar al terenului nu operează decât în condiţiile în care Vânzătorul (reclamanta) înapoiază Cumpărătorului avansul de 30 % din preţul de Cumpărare, plus TVA, plătit la data autentificării Contractului, plus dobânda de 5,75%.

Totodată, părţile au stabilit faptul că, dacă în termen de 3 luni de la Data Limită (25.03.2010), reclamanta nu face dovada înapoierii câtre Cumpărător a avansului de 30 % din Preţul de Cumpărare plus TVA-ul aferent, plus a dobânzii de 5,75%, pârâta rămâne proprietar al Terenului şi poate dispune liber de aceasta, iar vânzătorul este decăzut din dreptul de a cere restul de 70 % din Preţul de Cumpărare, plus TVA-ul aferent.

Astfel din probele administrate se constată că nu exista o disproporţie vădită între prestaţiile datorate de către părţi în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 2618/25.09.2008 încheiat între debitoare şi pârâtă, nefiind incidente dispoziţiile art.80 alin. b din Legea nr.85/2006 privind insolvenţa.

Nu sunt îndeplinite nici prevederilor art.80 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006 neexistând intenţia de a prejudicia creditorii, buna-credinţă fiind prezumată, preţul convenit este legal deoarece este real, sincer şi serios, şi nu s-a dovedit existenţa unui raport de cauzalitate între faptul înstrăinării suprafeţelor de teren şi starea de insolvenţă al debitoarei. Este de observat că, cererea de deschidere a procedurii generale de insolvenţă a fost formulată de societatea debitoare la peste 2 ani după încheierea contractului a cărei anulare se solicită.

Intenţia comună la fraudare, nu a fost dovedită şi nu rezultă nici din actele sau faptele conexe cu actul în litigiu, prezumţia de fraudă este instituită de textul arătat mai sus doar cu privire la debitor.

Pentru aceste motive, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată şi precizată de reclamanta C. I. T.  Filiala B. SPRL în calitate de lichidator judiciar al societăţii debitoare S.C. D. S.R.L. acţiune însuşită de comitetul creditorilor societăţii debitoare S .C. D.  S.R.L.,  în contradictoriu cu pârâta SC P. D. V. SRL

A fost  obligată reclamanta în calitate de lichidator judiciar al debitoarei la plata către pârâtă a sumei de 51.796,458 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, conform facturilor depuse în justificarea cheltuielilor, sumă cu care pârâta va fi înscrisă în tabelul de creanţe al societăţii debitoare.

Prin ÎNCHEIEREA din data de 20 martie 2012,  Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiată excepţia nulităţii cererii în anulare a Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2618/25.09.2008, excepţie invocată de pârâta SC P. D. V. SRL şi a stabilit termen în cauză pentru data de 15.05.2012, camera 3, ora 09.00.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele :

Acţiunea în anularea transferurilor drepturilor patrimoniale a imobilelor situate în M. O., str. C. C., jud. B., în suprafaţă totală de 33.599 mp. realizate câtre SC P. D. V.  SRL cu sediul în B., str. T. A. , nr.8, et.7, camera 1, Sector 2 în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2618725.09.2008 la BNP I. L. M. , a fost formulată în data de 17.11.2010 de reclamanta SC D. SRL cu sediul în O. , P. U. , nr.2-4, cam.2, jud. B. prin administrator judiciar R. IPURL, în temeiul prevederilor art.20 lit.h din Legea nr.85/2006.

Ulterior, în data de 09.03.2011 acţiunea a fost precizată de reclamanta prin administrator judiciar R. IPURL.

Judecătorul sindic prin Sentinţa nr.1061/20.04.2011 a dispus înlocuirea administratorului judiciar R. IPURL cu C. I.  T.  F.  B.  SPRL. Deşi judecătorul sindic nu a dispus în acest sens odată cu înlocuirea administratorului judiciar, este de înţeles că au încetat şi atribuţiile administratorului judiciar R.  IPURL, iar atribuţiile prevăzute de art.20 din Legea nr.85/2006 sunt exercitate în continuare de noul administrator judiciar C. I. T.  F. B. SPRL. Printre aceste atribuţii sunt şi cele prevăzute de art.20 lit. h  „introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor”.

Prin Sentinţa nr.1694/F/2011 din data de 29.06.2011 s-a admis cererea administratorului judiciar C. I. T. – F. B. SPRL şi în temeiul art.107 alin.1 lit. B din Legea nr.85/2006, se dispune începerea procedurii falimentului SC D.  SRL cu sediul în O. , P. U. , nr.2-4, cam.2, jud. B. În calitate de lichidator judiciar este numit C. I. T. – F. B. SPRL  care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 25 din Legea nr.85/2006. Printre aceste atribuţii sunt şi cele prevăzute de art.25 lit.c „ introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

În temeiul acestor prevederi legale (art.20/ art.25 din Legea nr.85/2006), în data de 25.10.2011, reclamanta SC D. SRL prin lichidator judiciar C. I. T. – F. B. SPRL a arătat că îşi însuşeşte şi precizează acţiunea în anulare a operaţiunilor comerciale constând în transferul dreptului de proprietate.

În data de 13.03.2012 comitetul creditorilor, prin reprezentat a arătat că îşi însuşeşte şi ea prezenta acţiune.

La data introducerii acţiunii, aceasta este semnată de debitoarea SC D. SRL prin administrator judiciar R. IPURL şi formulată de acesta în temeiul prevederilor art. 20 lit. h din Legea nr.85/2006.

Ca urmare a faptului că administratorul judiciar a fost înlocuit în data de 20.04.2011 de judecătorul sindic, acţiunea intentată în data de 17.11.2010, însuşită şi precizată de noul administrator judiciar/lichidator judiciar C. I. T.  F.  B. SPRL în data de 25.10.2011, este legală administrator judiciar/lichidator judiciar C. I. T. F. B.  SPRL având atribuţii în acest sens în temeiul  prevederilor art.20/ art.25 din Legea nr.85/2006.

Pentru acest motiv, s-a respins ca neîntemeiată excepţia nulităţii cererii în anulare a Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2618/25.09.2008, excepţie invocată de pârâta SC P.  D.  V.  SRL B.

Prin ÎNCHEIEREA din data de 05 februarie 2013, Tribunalul Bihor a respins ca rămasă fără obiect excepţia lipsei calităţii procesual active a debitoarei SC D. SRL în formularea acţiunii ce formează obiectul prezentului dosar, excepţie invocată de pârâta SC P.  D.  V.  SRL  B.  şi a stabilit termen în cauză pentru data de 12.03.2013, camera 3, ora 09.00.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele :

Conform dispoziţiilor Legii nr.85/2006, titularul acţiunii reglementate de art. 80 alin.1 lit. b şi c din Legea nr.85/2006 este administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, în data de 24.10.2011 (în interiorul termenului prevăzut de art.81 alin.1 din Legea nr.85/2006),  C. I. T. – F. B. SPRL  în calitate de  lichidator judiciar al debitoarei SC D. SRL şi-a însuşit acţiunea în anulare formulată de fostul administrator judiciar R.  şi totodată a formulat o nouă acţiune în anulare a contractului nr.2618/25.08.2008.

Astfel în prezenta cauză calitate de reclamant o are C. I.  T. F.  B.  SPRL în calitate de  lichidator judiciar al debitoarei SC D. SRL şi pentru care s-a prezentat în instanţă conform menţiunilor din încheierile de şedinţă un practician în insolvenţă, motiv pentru care acestuia i s-a acordat termenul în cunoştinţă

Aşadar,  cum s-a reţinut şi prin Încheierea din data de 20.03.2012, la data introducerii acţiunii, aceasta este semnată de debitoarea SC D. SRL prin administrator judiciar R. IPURL şi formulată de acesta în temeiul prevederilor art. 20 lit. h din Legea nr.85/2006.

Ca urmare a faptului că administratorul judiciar a fost înlocuit în data de  20.04.2011 de judecătorul sindic, acţiunea intentată în data de 17.11.2010, însuşită şi precizată de noul administrator judiciar/lichidator judiciar C. I. T. F. B. SPRL în data de 25.10.2011 este legală, administrator judiciar/lichidator judiciar C. I. T. F.  B.  SPRL având atribuţii în acest sens în temeiul  prevederilor art.20/ art.25 din Legea nr.85/2006.

Totodată, din partea fostului administrator judiciar R.  IPURL şi din partea lichidatorului judiciar C. I.  T. F. B. SPRL s-a susţinut că au formulat şi au introdus prezenta acţiune în calitate de administrator judiciar/lichidator judiciar al debitoarei SC D. SRL, cu atribuţiile prevăzute de art.20/25 din Legea nr.85/2006.

Debitoarea SC D.  SRL în prezenta cauză are calitatea de pârâtă, fapt ce nu este contestat de nici una dintre părţile din prezenta cauză, respectiv nici de lichidatorul judiciar C. I.  T. F. B. SPRL şi nici de pârâta SC P. D. V. SRL. Nici debitoarea SC D. SRL şi nici lichidatorul judiciar nu au susţinut că prezenta acţiune a fost formulată de debitoarea SC D.  SRL în calitate de reclamant ci din contra au invocat viciu de procedură constând în necitarea societăţii debitoare prin administrator special, în calitate de pârâtă.

O cerere similară a fost formulată la termenul de judecată din data de 15.01.2013 şi de reprezentantul convenţional al comitetului creditorilor

Pentru aceste motive, s-a respins ca rămasă fără obiect excepţia lipsei calităţii procesual active a debitoarei SC D.  SRL în formularea acţiunii ce formează obiectul prezentului dosar, excepţie invocată de pârâta SC P. D.  V.  SRL B.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierilor din data de 20.03.2012 şi 05.02.2013 ale Tribunalului Bihor, a declarat recurs pârâta SC P.  D. V.  SRL, solicitând modificarea celor două încheieri în sensul admiterii excepţiilor nulităţii  absolute a cererii de chemare în judecată şi a lipsei calităţii procesuale active a debitoarei în formularea acţiunii, cu consecinţa modificării considerentelor sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca urmare a admiterii excepţiilor.

În motivarea recursului său, pârâta arată că urmare a declanşării procedurii insolvenţei (la cererea debitoarei) împotriva societăţii D. , aceasta din urmă, prin administratorul judiciar R.  IPURL a formulat în contradictoriu cu ea acţiunea ce formează obiectul prezentei cauze având a obiect anularea actelor încheiate în perioada suspectă, întemeiată pe dispoziţiile art. 80 lit. b şi c din Legea nr. 85/2006.

Astfel cum avea să afle ulterior, în realitate, cererea de chemare, precum şi cea mai mare parte a actelor întocmite în procedura de insolvenţă, nu a fost promovată şi semnată de administratorul judiciar desemnat, ci de către d-na F. C.  persoană care nu deţine calitatea de practician în insolvenţă cu atât mai puţin calitatea de administrator judiciar numit în cadrul procedurii insolvenţei SC D.  SRL.

În contextul celor de mai sus, a invocat la data de 13.03.2012, excepţia nulităţii absolute a cererii în anulare, arătând că acţiunea care formează obiectul prezentei cauze - alături de o serie întreagă de acte întocmite în cadrul procedurii insolvenţei deschise împotriva debitoarei SC D.  SRL - nu au fost întocmite de administratorul judiciar, R.  IPURL, ci de către d-na F. C. , persoană care nu deţine calitatea de practician în insolvenţă, cu atât mai puţin calitatea de administrator judiciar numit îh cadrul procedurii insolvenţei debitoarei D.

Urmare a respingerii excepţiei anterior amintite, la data de 29.01.2013, a invocat lipsa calităţii procesuale active a debitoarei D. , având în vedere că cererea în anularea transferurilor drepturilor patrimoniale a fost formulată de către aceasta prin administratorul judiciar R.  IPURL care a acţionat în calitate de reprezentant al debitoarei iar nu în nume propriu, deşi - în cadrul acestei acţiunii - Legea nr. 85/2006 stabileşte în mod expres că practicianul în insolvenţă, în nume propriu, este cel care are calitate procesuală activă iar nu debitoarea care are calitate de pârât.

Şi această din urmă excepţie a fost respinsă de prima instanţă prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 05.02.2013.

Cu privire la nulitatea cererii de chemare în judecată, s-a arătat şi cu ocazia concluziilor scrise formulate cu privire la acest aspect, acţiunea care formează obiectul prezentei cauze - alături de o serie întreagă de acte întocmite în cadrul procedurii insolvenţei deschise împotriva debitoarei D. nu au fost întocmite de administratorul judiciar R.  IPURL ci de către d-na F. C. , persoană care nu deţine calitatea de practician în insolvenţă, cu atât mai puţin calitatea de administrator judiciar numit în cadrul procedurii insolvenţei SC D. SRL.

Din acest motiv, judecătorul sindic învestit cu dosarul având ca obiect procedura insolvenţei SC D.  SRL: (I) a anulat o serie de acte întocmite (sub aparenţa de practician în insolvenţă) de către d-na F. C., printre care şi hotărârea adunării creditorilor din data de 18.03.2011; (II) a dispus înlocuirea administratorului judiciar şi (III) s-a abţinut cu privire la soluţionarea excepţiei nulităţii cererii de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu subscrisa pe motiv că şi-a exprimat deja punctul de vedere asupra nulităţii actelor întocmite de d-na F. C.

Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, judecătorul sindic a reţinut că, atât timp cât actele prevăzute de art. 20 din Lege nu au fost întocmite de practicianul în insolvenţă, deşi Legea nr. 85/2006 le atribuie în mod exclusiv competenţei acestuia, actele fiind lovite de nulitate absolută, administratorul judiciar neavând posibilitatea să acopere nulitatea acestora prin confirmarea lor ulterioară.

În acest sens, menţionează că acţiunea formulată în contradictoriu cu ea prin care s-a solicitat anularea Contractului de vânzare cumpărare - asemănător actelor anulate de judecătorul sindic învestit iniţial cu prezenta cerere - este lovită de nulitate absolută întrucât, deşi promovarea acesteia este atributul exclusiv al administratorului judiciar/lichidatorului, a fost promovată (redactată, semnată, depusă! de o persoană care nu deţine calitatea de practician în insolvenţă.

Mai arată că, niciodată, pe parcursul desfăşurării acţiunii în faţa primei instanţe, nicio parte nu a contestat faptul că acţiunea a fost promovată de o persoană care nu deţine calitatea de practician în insolvenţă, dimpotrivă, atât R. IPURL cât şi noul administrator judiciar - în încercarea de a acorda o aparenţă de legalitate actelor întocmite de  d-na F. C. , prin intermediul susţinerilor potrivit cărora ar confirma şi şi-ar însuşi acţiunea - nu au făcut altceva decât să confirme că acţiunea care formează obiectul prezentei cauze nu este promovată de practicianul în insolvenţă desemnat.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia formularea acţiunii în anularea actelor încheiate în perioada suspectă este un atribut ce aparţine exclusiv administratorului judiciar/lichidatorului, reiterează că potrivit art. 41 din OUG nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, legea interzice în mod expres mandatarea acestor atribuţii, după cum urmează:

(1)Atribuţiile legale ale practicianului în insolvenţă. precum şi cele stabilite exclusiv în sarcina sa de judecătorul sindic în procedurile de insolvenţă nu pot fi exercitate prin reprezentare.

(2)Cabinetele individuale, IPURL sau SPRL, indiferent de forma de organizare, pot fi reprezentate numai de persoane care au calitatea de practician în insolvenţă compatibil.

(3)Practicianul în insolvenţă poate fi totuşi asistat de avocat în exerciţiul acestor atribuţii şi poate da mandat de reprezentare. în condiţiile legii, pentru încheierea sau exercitarea unor acte juridice ori procesuale ce nu presupun exerciţiul atribuţiilor exclusive ale practicianului în insolvenţă.

(4)Sunt atribuţii exclusive ale practicianului în insolvenţă: [...];)) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi a transferurilor cu caracter patrimonial, a operaţiunilor comerciale încheiate de debitor şi a constituirii de garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor.

Acelaşi aspect este confirmat şi de art. 20 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, care stabileşte în atribuţiile exclusive ale practicianului în insolvenţă desemnat actele prevăzute la alin. 1 ale aceluiaşi articol.

În pofida celor de mai sus, prima instanţă, făcând abstracţie de toate argumentele sale şi de textele legale invocate din care rezultă în mod expres că nu se poate acorda mandat, şi pe cale de consecinţă, un astfel de mandat nici nu poate fi confirmat, fără a motiva hotărârea în raport de motivele invocate, a respins excepţia pe considerentul că acţiunea ar fi fost însuşită atât de primul cât si de al doilea administrator judiciar.

Apreciază că soluţia primei instanţe, este nemotivată şi dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale invocate în sprijinul excepţiei, motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă.

Recurenta învederează că prima instanţă - fără a face nici o referire şi fără a motiva înlăturarea argumentelor sale privitoare la imposibilitatea de acordare a mandatului pentru promovarea acţiunii şi, pe cale de consecinţă imposibilitatea de confirmare a unui astfel de mandat - nu prezintă niciun motiv în sprijinul soluţiei de respingere a excepţiei.

Faptul că cei doi administratori au susţinut că îşi însuşesc cererea, nu este un motiv de natură - prin sine însuşi - să motiveze soluţia.

Considerând că, prin motivul astfel prezentat, prima instanţă a considerat că cei doi administratori ar fi confirmat mandatul d-nei F. C. , solicită a se observa că o astfel de soluţie are la bază aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 41 din OUG nr. 86/2006 şi art. 20 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 care, atât timp cât interzic expres acordarea unui mandat, nu permit nici confirmarea unuia.

Că sancţiunea care intervine într-o astfel de cauză este tocmai nulitatea absolută a actului de procedură - fapt care încă o dată vine să susţină imposibilitatea confirmării unui pretins mandat - este dovedit de caracterul imperativ al normelor legale a căror încălcare este considerată infracţiune.

Astfel, dispoziţiile art. 75 din OUG nr. 86/2006 prevăd că exercitarea fără drept a activităţii de practician în insolvenţă (cererea de chemare în judecată a cărei anulare o solicită fiind un act îndeplinit de o persoană care a exercitat fără drept activitatea de practician în insolvenţă constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Or, este cunoscut că norma de drept penal este întotdeauna una de ordine publică.

Având în vedere toate aceste argumente, consideră că cererea în anularea transferurilor drepturilor patrimoniale este lovită de nulitate absolută, extrinsecă acesteia, ceea ce determină, potrivit regimului juridic al nulităţilor, imposibilitatea confirmării ei.

Pe cale de consecinţă, solicită instanţei de control să observe că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că ratificarea/confirmarea ulterioară a acţiunii de către R. IPURL, produce efecte iui idice, asemănător confirmării susţinute de noul administrator judiciar.

Referitor la lipsa calităţii procesuale active a debitoarei D. arată că specificul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006 a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale printre care şi aceea că, în cadrul acţiunilor reglementate de dispoziţiile art. 79 - 85 privind anularea unor acte încheiate în perioada suspectă, întotdeauna administratorul judiciar/lichidatorul va avea calitatea de reclamant iar debitorul şi cocontractantul vor avea calitatea de pârâţi.

Astfel, în acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. 79 şi următoarele din Legea nr. 85/2006, legitimitatea procesuală activă aparţine administratorului judiciar/lichidatorului debitorului aflat în insolvenţă, în calitatea sa de organ care aplică procedura, conform art. 51 din Legea nr. 85/2006, iar nu în calitatea sa de reprezentant al debitorului, conform art. 18 alin. 1, teza a doua2 din Legea nr. 85/2006.

Or, concluzia este una firească şi rezultă, fără loc de interpretare, din chiar dispoziţiile art. 79, 80, 84, fiind, în acelaşi timp, prevăzută în mod expres de dispoziţiile art. 85 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora:

"Legitimare procesuală activă în acţiunile în anulare reglementate de art. 79 şi 80 aparţine administratorului judiciar şi, respectiv, lichidatorului iar în cazul prevăzut de art. 81 alin. (2), comitetului creditorilor". - alin. 5

"Au calitate procesuală pasivă în acţiunile în anulare prevăzute la art. 79 şi 80 debitorul şi, după caz, cocontractantul său. Debitorul va fi citat în calitate de pârât prin administratorul special".- alin. 6

Contrar dispoziţiilor mai sus menţionate în cauza dedusă judecăţii, acţiunea în anulare a fost formulată de către debitoarea D. în contradictoriu cu ea.

Aşadar, deşi - în cadrul acţiunii prevăzute de art. 79 şi 80 din Legea nr. 85/2006 - acţiunea ar fi putut fi declanşată doar de către administratorul judiciar ( în calitatea sa de organ care aplică procedura) iar debitoarea ar fi trebuit să aibă calitatea de pârâtă (urmând să fie reprezentată de administratorul special ), în cauza de faţă acţiunea este declanşată de către debitoare.

Faptul că administratorul judiciar ar fi semnat cererea de anulare, nu are nici o relevanţă juridică, întrucât acesta nu a acţionat în nume propriu ca şi titular al acţiunii în calitatea sa de organ ce aplică procedura (calitate oferită de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 85/2006) ci în calitate de "reprezentant legal al debitoarei ”, în numele acesteia.

În, confirmarea ideii, solicită a se observa că - în cauza dedusă judecăţii - debitoarea D. deţine calitatea de reclamantă în acţiunea în anulare, dovadă în acest sens este faptul că - pe tot parcursul judecăţii - debitoarea D. a fost citată în calitate de reclamantă iar nu de pârâtă, aşa cum s-ar impune în raport de specificul acţiunilor în anularea actelor încheiate în perioada suspectă.

În acest sens s-a pronunţat Curtea de Apel Bucureşti atunci când a stabilit că o acţiune în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 85/2006, formulată de către debitoare prin lichidator, a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active.

Astfel, pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că formularea acţiunii de către debitoare, chiar dacă s-a realizat prin intermediul lichidatorului nu poate fi considerată ca fiind formulată de lichidator în calitatea acestuia de organ care aplică procedura, respectiv în calitate de titular al acţiunii.

Aceeaşi soluţie, pronunţată în temeiul aceloraşi considerente, a fost îmbrăţişată şi de Curtea de Apel Arad, precum şi de Curtea de Apel Iaşi ambele considerând că acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 79. 80 din Legea nr. 85/2006 iniţiată de lichidator sau administratorul judiciar în numele debitoarei în insolvenţă este formulată de o persoană care nu justifică legitimitate procesuală activă.

În pofida argumentelor mai sus prezentate, prima instanţă a respins excepţia, soluţie întemeiată pe acelaşi considerent potrivit căruia noul administrator judiciar şi-ar fi însuşit cererea de chemare în judecată.

La fel ca şi în cazul primei excepţii, şi de această dată, prima instanţă, pe de o parte, nu a motivat soluţia iar, pe de altă parte, a aplicat greşit dispoziţiile art. 79, 80, 84, fiind, în acelaşi timp, prevăzută în mod expres de dispoziţiile art. 85 alin. 5 şi 6 (motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă).

Cu privire la nemotivarea soluţiei, solicită a se observa că însuşirea cererii de către cel de al doilea administrator judiciar nu poate reprezenta un motiv care, prin sine însuşi, să justifice  respingerea excepţiei şi nici nu are vreo legătură cu motivele invocate de ea în sprijinul excepţiei.

Odată cu susţinerea orală a motivelor aduse în sprijinul excepţiei, a arătat instanţei de judecată că cererea de precizare formulată de al doilea administrator judiciar nu poate avea efectul de schimbare a calităţii procesuale a părţilor din dosar. Totodată, a arătat că o astfel de schimbare, ar reprezenta o modificare a elementelor esenţiale ale acţiunii împotriva căreia ea s-a opus.

Având în vedere însă că, ulterior, prima instanţă a respins cererea administratorului judiciar de citare în cauză a administratorului special, în calitate de reprezentant al pârâtei D. (un tertip folosit de administratorul judiciar pentru a schimba calitatea părţilor în dosar) se poate trage concluzia că motivul pentru care prima instanţă a respins excepţia nu constă nici în modificarea calităţii părţilor, iar prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiile legale prezentate în sprijinul excepţiei.

În drept s-au invocat art. 12 şi următoarele din Legea nr. 85/2006, dispoziţiile din OUG nr. 86/2006 menţionate în prezentul recurs, art. 304 pct. 7 şi 9 Cod Procedură Civilă.

Împotriva aceleaşi sentinţe a declarat recurs şi lichidatorul judiciar C. I. T. – F. B.  SPRL O., solicitând în principal casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinţei în sensul admiterii acţiunii sale şi desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2618/25.09.2008 şi anularea transferului de drepturi patrimoniale ca urmare a dezechilibrului vădit între prestaţia debitorului şi cea primită.

În motivarea recursului său, reclamantul arată următoarele :

1. Sentinţa nr. 1553/F/2013 din 21.05.2013 a fost pronunţată cu încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Lichidatorul judiciar, titular al calităţii procesuale active potrivit prevederilor alin. 5, art. 85 din Legea 85/2006, a formulat o acţiune în anulare faţă de intimata SC P. D.  V. SRL solicitând desfiinţarea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2618/25.09.2008, şi anularea transferului de drepturi patrimoniale ca urmare a dezechilibrului vădit între prestaţia debitorului şi cea primită (art. 80 alin. 1 lit. b din Legea 85/2006), respectiv solicitând instanţei în subsidiar să constate neîndeplinirea condiţiilor pentru admiterea acţiunii şi anularea transferurilor ca urmare a intenţiei părţilor semnatare a contractului de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile (art. 80 alin. 1 lit. c, din Legea 85/2006) cu consecinţa radierii dreptului de proprietate al pârâtei SC P.  D. V.  SRL asupra:

•terenului intravilan din O. , zona C. C. , FN, jud. B. , liber de construcţii, în suprafaţă de 9.679 mp., înscris in CF 85795 O. , nr. cadastral 14023 ( " Terenul 1" )

•terenului intravilan din O. , zona C. C. , FN, jud. B. , liber de construcţii,. în suprafaţă de 9.160 mp., înscris in CF 11242/N O. , nr. cadastral 9447 ( " Terenul 2 " )

•terenului intravilan din O. , zona C. C. , FN, jud. B. , liber de construcţii, în suprafaţă de 7.000 mp., înscris în CF 6773/N O.,nr. cadastral 8890 ( " Terenul 3")

•terenului intravilan din O., zona C. C. , FN, jud. B., liber de construcţii, în suprafaţă de 7.500 mp., înscris in CF 11241/N O., nr. cadastral 12685 (" Terenul 4" ).

Totodată, a solicitat instanţei de fond, ţinând cont de prevederile alin. 5, al art. 85 din Legea 85/2006, introducerea în cauză şi a administratorului special al debitoarei SC D. SRL, dl. K. A. , alături de cocontractantul SC – I. D. V. SRL. Astfel potrivit prevederilor legale mai sus arătate: „au calitate procesuală pasivă în acţiunile în anulare prevăzute la art. 79 şi 80 din Legea 85/2006) debitorul, şi după caz, cocontractantul său. Debitorul va fi citat în calitate "de pârât prin administratorul special."

 Având în vedere, că instanţa de fond a respins solicitarea sa, apreciază că sentinţa a fost pronunţată cu nesocotirea prevederilor art. 85 din Legea 85/2006, fiind incidente în speţă prevederile alin.5, art. 488 din Noul Cod de Procedură Civilă privind casarea hotărârii pentru motive de nelegalitate, sens în care solicită casarea şi trimiterea spre rejudecare a cauzei.

De asemenea consideră că se impune în conformitate cu dispoziţiile art. 498 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă casarea cu trimitere a hotărârii care a fost pronunţată în lipsa părţii care avea obligaţia de a fi citată în calitate de pârâtă, respectiv administratorul special. Conform dispoziţiilor Legii 85/2006 debitorul în calitate de pârât trebuia citat prin administrator special, lucru care nu s-a întâmplat deşi reprezentantul lichidatorului judiciar a cerut în faţa instanţei de fond în mod expres citarea acestuia, cererea fiind respinsă în şedinţă publică.

2. În situaţia în care se va păstra cauza spre soluţionare solicită admiterea recursului formulat în sensul pronunţării unei decizii de admitere a acţiunii în anulare, respectiv a desfiinţării contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2618/25.09.2008, şi anularea transferului de drepturi patrimoniale, şi a radierii dreptului de proprietate al intimatei SC P. D. V. SRL asupra imobilelor arătate, pentru următoarele considerente:

I. Instanţa de fond a considerat în mod eronat că nu a existat o stare de "disproporţie vădită a între prestaţia debitoarei şi cea a cocontractantului intimat”.

În expunerea situaţiei a arătat în faţa instanţei de fond că potrivit prevederilor contractului încheiat de debitoare cu cocontractanta intimată, se află în prezenţa unui dezechilibru evident, aspect ce rezultă din însăşi formularea contractuală. Astfel, după cum se poate constata din Punctul III Preţul de cumpărare, modalităţi de plată, 70% din preţul de vânzare-cumpărare pe care cocontractanta debitoare trebuia să-l achite debitoarei a fost amânat până la îndeplinirea unor "condiţii rezolutorii", unele dintre aceste condiţii având o latură pur potestativă :

a)efectuarea unui raport de expertiză legală (due diligence) satisfăcător pentru cumpărător de către S. şi Asociaţii SCA pentru Terenul 6;

b)prezentarea dovezii privind demolarea, curăţarea şi radierea din Cartea Funciara a tuturor construcţiilor edificate pe Teren, inclusiv de pe Terenul 6, la indicaţiile cumpărătorului.

De asemenea din analiza şi interpretarea contractului prin stipularea "condiţiilor rezolutorii reiese că " scopul indirect şi mediat al cumpărătorului a fost unul ilicit urmărind, în realitate, să-şi aproprie pentru un preţ vădit disproporţionat faţă de valoarea imobilelor dreptul de proprietate asupra acestora ( art. 968 Cod civil).

Altfel nu se explică condiţionarea plăţii unui preţ de 2.116.737 EUR ( 70% din preţul total) de "condiţia rezolutorie" a încheierii între părţi a unui contract de vânzare cumpărare de 350.000 EUR " în condiţiile în care, astfel cum a arătat condiţia rezolutorie presupune ca anterior îndeplinirii sale, obligaţia să fi fost pură şi simplă deci, preţul să fi fost achitat integral.

În dovedirea susţinerilor a fost depusă în probatoriu corespondenţa purtată între debitoare şi intimata cocontractantă.

Din analiza clauzelor contractuale asumate se poate deduce că în realitate, P.  D. V. SRL era absolut dezinteresată de terenul 6, de situaţia sa juridică, de demolarea sau nu a construcţiilor, scopul urmărit fiind acela de apropiere â imobilelor la un preţ disproporţionat sub aparenţa unor clauze contractuale perfect executabile de părţile în seama cărora fuseseră stabilite, disproporţia vădită între prestaţii existând chiar la momentul perfectării contractului.

Instanţa de fond a apreciat în mod cu totul eronat probele depuse la dosarul cauzei, fiind interpretate greşit dispoziţiile art. 80 alin. 1 lit. b din Legea 85/2006. Apreciază că la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare a existat disproporţia între prestaţii dovada fiind:

-achitarea unui avans de 30% din preţul contractual,

-transferul dreptului de proprietate s-a efectuat efectiv, de la Vânzător la Cumpărător, la data autentificării Contractului, fără nici o altă formalitate (art. 4.1),

-încheierea contractului de prestări servicii din 25.09.2008 (client PDV, prestator D.) din care rezulta, contrar contractului de vânzare cumpărare 2618/25.09.2008, ca PUZ-ul si administrarea procedurii PUZ urmau a fi obţinute in numele, pe seama si pe cheltuiala PDV, la fel si obţinerea autorizaţiei de demolare pentru construcţiile de pe " Teren ". În concluzie, contrar contractului de vânzare cumpărare reiese că documentaţia pentru intrarea în posesia terenului 6 a depins exclusiv de atitudinea PDV, D. SRL avea calitatea de prestator. În aceste condiţii orice demers efectuat de D. în baza contractului de prestări servicii presupunea acceptul şi prezenţa PDV. Practic riscul nerealizării condiţiei prevăzute de art. 4.2 din CVC a căzut în sarcina PDV şi nu a D. (ANEXA - derularea corespondenţei pentru intrarea în posesia Terenul 6).

Astfel enunţarea în contract a plăţii unui preţ corespunzător valorii bunurilor a căror proprietate se transferă, nu este suficientă pentru ca, cele 2 prestaţii să-şi „găsească echivalenţa atâta timp cât executarea contractului de către una din părţi depinde de voinţa exclusivă a celeilalte părţi, fiind vorba în fond de o aparenţă a echivalenţei contraprestaţiilor.

Consideră că sub acest aspect instanţa a apreciat eronat că lichidatorul judiciar a semnalat în virtutea dispoziţiilor Legii insolvenţei o stare de disproporţie vădită care a intervenit ulterior încheierii contractului.

II. Instanţa de fond a reţinut greşit lipsa intenţiei tuturor părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile (art. 80alin. 1 lit. c).

Astfel pe fond a arătat că la data încheierii contractului debitoarea avea cunoştinţă de posibilitatea nerealizării uneia dintre aceste condiţii iar prin neîncheierea tranzacţiei finale se crea implicit şi starea de insolvabilitate. Având în vedere că terenurile 1 -5 din contract au fost achiziţionate de la o societate terţă, M. I. SRL, dar nu au fost achitate, nerespectarea condiţiilor rezolutorii a determinat neîncheierea Tranzacţiei Finale, respectiv imposibilitatea plăţii contravalorii imobilelor către terţul M. I. SRL, existând prezumţia de premeditare a stării de insolvenţă şi de lezare a drepturilor creditoarei M. I. SRL.

Instanţa de fond a apreciat buna credinţă a pârâtei PDV care a probat efectuarea demersurilor în limita posibilităţilor, pentru încheierea protocolului de finalizare a tranzacţiei, aspect care nu îl poate accepta şi contestă întrutotul interpretarea subiectivă a judecătorului sindic de a găsi justificare şi înţelegere pentru pârâta PDV, atâta vreme cât se vorbeşte despre o sumă de 2.116.737 euro + TVA.

III.De asemenea contestă decizia instanţei de fond de obligare a sa, lichidator judiciar în calitate de reclamant la plata sumei de 51.796,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată şi solicită modificarea sentinţei în sensul obligării pârâtei D. SRL la plata acestor cheltuieli având în vedere că interesul admiterii unei astfel de acţiuni incubă creditorilor societăţii şi a fost efectuată în scopul acoperirii pasivului acesteia. Lichidatorul judiciar şi-a exercitat atribuţiile conferite de Legea 85/2006 fiind o eroare consemnarea în sentinţa atacată a obligării lichidatorului judiciar la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate prevederile art. 483, 488, 498 Cod Procedură Civilă, prevederile Legii nr. 85/2006.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata recurentă SC P. D. V. SRL a solicitat respingerea recursului formulat în nume propriu de către C. I. T. – F. B.  SPRL, lichidator judiciar al debitoarei, în principal ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar, ca neîntemeiat, pentru considerentele detaliate în motivare.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei C. I. T. SPRL, Curtea a  respins-o ca nefondată, aceasta având calitate de reclamant în cauză, calitate în care este îndreptăţită, conform art. 302 1 Cod Procedură Civilă, să formuleze recurs.

Verificând încheierile menţionate şi sentinţa recurate prin prisma excepţiilor invocate de pârâtă, respectiv nulitatea acţiunii în anularea transferului  drepturilor de proprietate şi lipsa calităţii procesuale active a debitoarei în formularea acestei acţiuni, Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit art. 161 (1) teza a II-a Cod Procedură Civilă, când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestei lipse. Alin. 2 al aceluiaşi articol sancţionează cu anularea cererii doar neîndeplinirea acestei neregularităţi.

În speţă rezultă cu prisosinţă că această neregularitate a fost îndeplinită prin însuşirea cererii de către ambii administratori judiciari, după cum urmează : 

Acţiunea în anularea transferului de drepturi patrimoniale a fost formulată la data de 17.11.2010 de SC D. SRL O., prin administratorul judiciar R. IPURL O., care a semnat  acţiunea ( filele 209-2013 vol. II dosar de insolvenţă).

Prin încheierea din 26.01.2011, judecătorul sindic a dispus notarea în cartea funciară a acţiunii în anulare formulată de R. IPURL în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC D. SRL împotriva pârâtei SC P. D. V. SRL ( fila 424 vol.2 dosar de insolvenţă).

Pentru termenul de 09.03.2011, administratorul judiciar R. IPURL O. a depus la dosar o completare a acţiunii în anulare, înregistrată iniţial (fila 121 vol. 3 dosar de insolvenţă).

Urmare a desemnării administratorului judiciar C. I. T. SPRL, în locul administratorului judiciar R. IPURL, prin Sentinţa nr. 1061/F/20.04.2011 (filele 2-6 din vol.1) la termenul din 25.10.2011, noul administrator judiciar desemnat ulterior ca lichidator judiciar, a precizat că îşi însuşeşte acţiunea în anularea transferului drepturilor  de proprietate, formulată în contradictoriu cu pârâta, semnând această precizare (filele 17-27 vol.1 ).

Prin concluziile scrise formulate de lichidatorul judiciar C. I.  T.  SPRL, aflate la filele 293-295 din vol.1, acesta a învederat faptul că atât debitoarea SC D. SRL cât şi SC P. D. V. SRL, sunt pârâte în cauză şi că potrivit art. 85 al. 6 teza a II-a din Legea nr. 85/2006 debitoarea va fi reprezentată prin administratorul special.

Judecătorul sindic, în considerentele Încheierii din 05.02.2013, reţine corect faptul că debitoarea are calitate de pârâtă şi că a fost viciată procedura de citare cu ea, nefiind citată prin administratorul special. Cu toate acestea, anterior dezbaterii în fond a cauzei, a respins cererea lichidatorului judiciar de a se cita în cauză administratorul special K. A. desemnat în această calitate în locul administratorului special S. G. P., conform Procesului verbal al adunării asociaţilor din 14.12.2012 (Încheierea de amânare a pronunţării din 07.05.2013 aflată la fila 127 din vol. II), iar Sentinţa nr. 1553/F/21.05.2013 a pronunţat-o numai în contradictoriu cu cocontractanta pârâta SC P. D. V.  SRL B., încălcând prevederile art. 85 (6) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora au calitate procesuală pasivă în acţiunile în anulare prevăzute de art. 79 şi 80, debitorul care va fi citat prin administratorul special şi cocontractantul  său.

Cum în speţă debitorul nu a fost citat ca şi pârât prin administratorul special, deşi cadrul procesual a fost stabilit astfel de către reclamant, acest viciu de procedură atrage nulitatea hotărârii, conform art. 105 (2) Cod Procedură Civilă, debitoarea fiind privată de dreptul la apărare şi la desfăşurarea unui proces echitabil.

Faţă de toate aceste considerente, Curtea a apreciat că excepţiile nulităţii absolute a cererii de chemare în judecată şi a lipsei calităţii procesuale active a debitoarei au fost corect soluţionate prin cele 2 încheieri recurate, ce au fost păstrate în totalitate.

În consecinţă, nu se impune nici modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii pe cele două excepţii, urmând ca în baza art. 312 raportat la art. 316 Cod Procedură Civilă, să respingă recursul declarat de pârâta SC P. D. V. SRL.

Referitor la recursul declarat de reclamantul lichidator judiciar C. I. T. SPRL, în baza art. 312 (5) Cod Procedură Civilă, faţă de necitarea debitoarei în calitate de pârâtă prin administratorul special, s-a casat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va avea  în vedere cheltuielile de judecată şi problemele de fond invocate în cauză, asupra cărora instanţa de recurs nu se poate pronunţa, primând excepţia necitării debitoarei prin administratorul special.

Domenii speta

Spete similare