Recurs contencios administrativ. anulare decizie de impunere din oficiu. contributie f.n.u.a.s.s.

SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE DECIZIE DE IMPUNERE DIN OFICIU. CONTRIBUTIE F.N.U.A.S.S.

-art.215 alin.3 din Legea nr.95/2006;

-art.216 din Legea nr.95/2006;

-art.257 alin.2 lit.b din O.G. nr.92/2003;

-art.83 alin.4 din O.G. nr.92/2003;

-art.257 alin.3 din Legea nr.95/2006.

Prin Decizia de impunere din oficiu nr.166/12437 din 30.09.2011 în sarcina recurentului s-a stabilit obligatia de plata a sumei de 13143,63 lei, reprezentând contributie FNUASS.

Curtea a constatat ca potrivit art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii „persoanele fizice care realizeaza venituri din activitati independente, venituri din agricultura si silvicultura, venituri din cedarea folosintei bunurilor, din dividende si dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuala sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate sa depuna la casele de asigurari de sanatate cu care au încheiat contractul de asigurare declaratii privind obligatiile fata de fond”;

Art. 216 din Legea nr. 95/2006 statueaza ca „în cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate fondului de catre persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, denumita în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurari sau persoane fizice ori juridice specializate, procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorarilor de întârziere în conditiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare”;

Conform art. 257 alin.2 lit. b) din acelasi act normativ „ (2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 5,5%, care se aplica asupra:

 b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decât cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;”.

 Potrivit art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala „Nedepunerea declaratiei fiscale da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.”

Din interpretarea sistematica a acestor prevederi legale, rezulta ca în cazul persoanelor care intra în categoria celor prevazute de lege, asigurarea este obligatorie si opereaza prin efectul legii.

Prin urmare, realizând venituri si din activitati independente, recurentul intra în categoria persoanelor asigurate prin efectul legii, având totodata obligatia de a plati contributia prevazuta de lege la fondul national unic de asigurari de sanatate.

Faptul ca recurentul este si angajat al unei societati comerciale nu are relevanta având în vedere ca potrivit art.257 al.3 din Legea 95/2006, persoanele care realizeaza în acelasi timp mai multe venituri au obligatia platii FNUASS pentru toate aceste venituri, deci atât pentru veniturile din activitati independente cât si pentru veniturile din salariu, caz în care contributia se retine de angajator.

Instanta de recurs a retinut ca baza de impunere avuta în vedere de CAS Satu Mare a fost cea comunicata în format electronic în temeiul protocolului încheiat cu A.N.A.F.

Nici motivul de recurs privind neinformarea recurentului anual despre contributiile datorate nu a fost apreciat întemeiat, intimata fiind în imposibilitate de a-l informa din moment ce recurentul nu a depus declaratiile fiscale, iar actul administrativ în litigiu a fost emis pe baza datelor transmise de ANAF.

Referitor la dobânzile si penalitatile de întârziere percepute, instanta de recurs a constatat ca aceste obligatii accesorii au fost stabilite în temeiul legii, respectiv a prevederilor art.120 si 1201  din O.G. 92/2003 raportat la prevederile art. 261 alin. 1 din Legea 95/2006.

Decizia nr.308/CA/24.02.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II –a civila,  de contencios administrativ si fiscal.

Prin sentinta nr.5471/CA/28.11.2013 Tribunalul Satu Mare a respins actiunea în contencios administrativ fiscal formulata de reclamantul FA  împotriva pârâtelor  CAS SATU MARE si AJFP SATU MARE, având ca obiect anulare acte administrativ fiscale, ca fiind neîntemeiata.

A respins cheltuielile de judecata solicitate de reclamant, ca fiind neîntemeiate.

Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele:

Prin Decizia de impunere din oficiu nr.166/12437/30.09.2011, în temeiul art.83 alin.4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, în sarcina reclamantului au fost calculate obligatii de plata catre FNUASS în suma totala de 13.143,63 lei, din care 6.528,97 lei contributii la FNUASS, 5.638,93 lei dobânzi si 975,73 lei penalitati de întârziere. Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestatie, care a fost respinsa prin decizia nr. 238/21.11.2011 emisa de pârâta.

În privinta formei si continutului deciziei de impunere, instanta a retinut ca aceasta cuprinde toate elementele prevazute sub sanctiunea nulitatii actului administrativ la art. 46 din Codul de procedura fiscala.

În ceea ce priveste baza de impunere, instanta a retinut ca aceasta a fost cea comunicata în format electronic în temeiul protocolului încheiat cu A.N.A.F.

Potrivit art. 211 din Legea nr. 95/2006, în vigoare la data emiterii deciziei atacate:

„ (1) Sunt asigurati, potrivit prezentei legi, toti cetatenii români cu domiciliul în tara, precum si cetatenii straini si apatrizii care au solicitat si obtinut prelungirea dreptului de sedere temporara sau au domiciliul în România si fac dovada platii contributiei la fond, în conditiile prezentei legi. În aceasta calitate, persoana în cauza încheie un contract de asigurare cu casele de asigurari de sanatate, direct sau prin angajator, al carui model se stabileste prin ordin al presedintelui CNAS cu avizul consiliului de administratie.

(1^1) Asiguratii au dreptul la pachetul de baza de servicii medicale de la data începerii platii contributiei la fond, urmând ca sumele restante sa fie recuperate de casele de asigurari de sanatate si Agentia Nationala de Administrare Fiscala, în conditiile legii, inclusiv accesoriile aplicate pentru creantele bugetare.

(2) Calitatea de asigurat si drepturile de asigurare înceteaza odata cu pierderea dreptului de domiciliu sau de sedere în România.”

Art.  208 alin. 1 si 3 din aceeasi lege stipuleaza:

„(1) Asigurarile sociale de sanatate reprezinta principalul sistem de finantare a ocrotirii sanatatii populatiei care asigura accesul la un pachet de servicii de baza pentru asigurati.

(3) Asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii si functioneaza ca un sistem unitar.”

Fata de cele de mai sus, rezulta ca lipsa contractului de asigurare este imputabila  reclamantului FA, deoarece acesta avea obligatia sa se prezinte la CAS Satu Mare pentru încheierea contractului, în conformitate cu art.208 si 211 din Legea nr.95/2006 în termen de 15 zile de la data publicarii Legii nr.95/2006, respectiv de la data începerii activitatii liberale, reclamantul neputând invoca propria sa culpa în aparare. Asigurarea de sanatate deriva prin efectul Legii nr.95/2006, art.208 si 211, deci ope legis si  nu din contract . Dispozitiile art.211 sunt imperative, în sensul, ca asiguratul trebuie sa încheie un contract de asigurare.

Nedepunerea declaratiilor privind obligatiile catre FNUASS pe anii 2007-2011 îi sunt imputabile reclamantului FA, potrivit art. 215 si 261 alin.3 din Legea nr.95/2006.

În speta sunt aplicabile prevederile art.215 alin.1 si 3 din Legea nr.95/2006, conform carora:

„(1) Obligatia virarii contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate revine persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de angajator, persoanelor juridice ori fizice asimilate angajatorului, precum si persoanelor fizice, dupa caz.

(3)Persoanele fizice care realizeaza venituri din activitati independente, venituri din agricultura si silvicultura, venituri din cedarea folosintei bunurilor, din dividende si dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuala sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate sa depuna la casele de asigurari de sanatate cu care au încheiat contractul de asigurare declaratii privind obligatiile fata de fond.”

Contributia la FNUASS pentru veniturile pe care le realizeaza din exercitarea unei profesii liberale ( avocat),in calitate de persoana fizica se achita personal la casieria CAS Satu Mare si au ca temei legal art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006 si sunt obligatorii.

Potrivit art. 257 alin. 1 si 2 lit. b din lege:

„(1) Persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile de sanatate, cu exceptia persoanelor prevazute la art. 213 alin. (1).

(2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra:

b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decât cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar.”

Contributia datorata de reclamant la FNUASS a fost calculata având în vedere datele comunicate de ANAF, tinându-se seama de sumele din deciziile de impunere anuale pentru anii 2007-2010, decizia estimativa pentru anul 2011, în conditiile în care reclamantul nu a depus declaratii anuale pe perioada 2007-2011 privind modul de constituire si plata a contributiei la FNUASS.

Metoda de calcul a dobânzilor si penalitatilor de întârziere aferente sumelor datorate cu titlu de contributie la FNUASS pentru perioada 2007-2011 prevazute în titlul de creanta contestat, au fost calculate conform prevederilor legale în vigoare.

De la data intrarii în vigoare a OUG 39/2010, respectiv 01.07.2010 si pâna la data emiterii Titlului de creanta -30.09.2011-au trecut peste 11 luni, respectiv peste 335 de zile, astfel conform OUG 39/2010 art.II, alin (2) penalitatile de întârziere prevazute de art. 120 1 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile ulterioare, se aplica si pentru creantele fiscale care au scadenta anterior intrarii în vigoare a OUG 39/2010.

Fata de cele de mai sus, instanta a retinut ca actiunea în contencios administrativ promovata de catre reclamant este neîntemeiata, motiv pentru care, în temeiul art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 218 alin. 2 si a textelor de lege anterior amintite, instanta a respins actiunea reclamantului astfel cum a fost formulata, fara a acorda reclamantului cheltuieli de judecata, acestea nefiind întemeiate, reclamantul fiind cel cazut în pretentii, conform dispozitivului.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurentul reclamant FA solicitând admiterea recursului, casarea sentintei atacate, în sensul admiterii actiunii.

În cursul lunii iunie a acestui an a primit de la CAS Satu Mare o înstiintare prin care i s-a solicitat sa depuna declaratiile si deciziile de impunere anuale emise de organele fiscale precum si procesul verbal de inspectie fiscala. Termenul limita pentru depunerea acestor înscrisuri era 15 zile, în acest termen a depus documentele la sediul CAS Satu Mare. In data de 04.10.2011 a primit la domiciliu, o decizie de impunere, decizia nr. 166/04.10.2011, prin care i se stabileste din oficiu o obligatie de plata la FNUASS în cuantum total de 13143,63 lei. Considera ca aceasta suma este o creanta care nu poate fi datorata, în acest sens a depus în data de 01.11.2011 o contestatie a respectivei decizii, care poate fi considerata si procedura prealabila în lumina legii 554/2004.

Plata obligatilor catre FNUASS a reclamantului este achitata la zi, prin retinere la sursa, deoarece este angajat al societatii SC L.C SRL, iar prin adeverinta pe care a depus-o pârâtei, a demonstrat faptul plata acestor contributii este efectuata de catre angajator.

De asemenea si-a aratat disponibilitatea de a depune orice înscris necesar care sa lamureasca diferendul ivit între reclamant si institutia pârâta, însa în loc ca sa se urmeze procedura prevazuta de legislatia din domeniu a primit în data de 09.11.2011, prin scrisoare recomandata titlului executoriu nr. 2.166, din dosarul de executare nr. 396/07.11.2011. Precizeaza faptul ca a primit titlul executoriu înainte cu de a i se raspunde la contestatia formulata, a depus contestatia în data de 01.11.2011, raspunsul i s-a comunicat în 23.11.2011 iar titlul executoriu l-a primit in 09.11.2011, acest titlu a fost emis ilegal întrucât acesta putea fi emis doar dupa ce s-a raspuns la contestatia formulata.

În data de 29.11.2011 a primit o scrisoare recomandata de la CAS Satu Mare care contine Decizia nr. 238/21.11.2011 prin care i se respinge contestatia facuta, considerându-se ca decizia de impunere din oficiu nr. 166/12437/30.09.2011 este emisa cu respectarea prevederilor legale.

Din cuprinsul prevederilor art. 15 din OUG 150/2002 „Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel putin o data pe an, prin casele de asigurari, asupra serviciilor de care beneficiaza, a nivelului de contributie si a modalitatii de plata, precum si asupra drepturilor si obligatiilor sale", în acest sens dispunerea din oficiu a unei decizii de impunere care se refera la debitele pe ultimii cinci ani, desi CAS Satu Mare îl putea contacta în orice moment pentru a-i comunica orice debit pe care îl are de achitat i se pare abuziv. Ba mai mult în acest sens calcularea penalitatilor si dobânzilor este în afara cadrului legal, deoarece potrivit textului de lege mai sus indicat obligatia îi revine intimatei.

Între reclamant si pârâta nu a existat un contract de asigurare asa cum prevede Legea 95 din 2006 art.211 si 215. Considera ca pârâtei îi revenea obligatia de a încheia contractul de asigurare, ori din 2006 si pâna în prezent parata nu i-a solicitat sa se prezinte sa încheie contractul de asigurare, mai mult decât atât în toata aceasta perioada parata nu a solicitat sa depuna declaratii fiscale.

In drept a invocat prevederilor art. 299 si 304 pct. 7,8 si 9 Cod procedura civila.

Intimata CAS S. M. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Arata ca CAS S. M. a emis pe seama reclamantului F.A Decizia de impunere din oficiu nr. 166/12437/30.09.2011, prin care s-au stabilit obligatii fiscale la FNUASS, pe baza datelor comunicate de ANAF,in format electronic, pentru veniturile realizate ca independent si au ca temei legal prevederile art.257 alin.2 lit.b din legea nr.95/2006, împotriva careia în temeiul art.205 din OG nr.92/2003 a formulat contestatie ce a fost solutionata prin Decizia nr.23 8/21.11.2011 în sensul ca aceasta a fost respinsa pentru motivele expuse in continutul acesteia.

Apreciaza ca instanta de fond a pronuntat o hotarâre temeinica si legala.

Precizeaza ca si pe fond actiunea a fost corect si legal respinsa având în vedere faptul ca nu exista nici un motiv de nelegalitate a celor doua decizii emise de CAS Satu Mare. Recurentul realizând venituri impozabile din activitate independenta are obligatia, potrivit art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006 de a declara veniturile realizate si a achita contributiile la FNUASS. Faptul ca recurentul reclamant este si angajat nu are nici o relevanta, având în vedere faptul ca potrivit art.257 alin.3 din Legea nr.95/2006, persoanele care realizeaza, în acelasi timp, mai multe venituri,au obligatia platii contributiei la FNUASS pentru toate aceste venituri,deci atât pentru veniturile din activitati independente, cât si pentru veniturile din salariu ( contributia se retine de angajator).

Potrivit Legii nr.95/2006,contributiile la FNUASS sunt obligatorii si sunt incluse în bugetul anual consolidat al statului. OUG nr.125/2011 prevede preluarea de catre ANAF prin AJFP Satu Mare a dreptului si obligatiei de colectare a contributiilor fiscale la FNUASS, cu data de 01.07.2012, pentru persoanele care realizeaza venituri din activitatii independente.

Sustinerea recurentului ca CAS Satu Mare nu are competenta de a emite decizii de impunere din oficiu a fost apreciata ca fiind eronata.

Competenta CAS Satu Mare de a emite decizii de impunere din oficiu este prevazuta si în prezent, pâna la data de 01.07.2014,pentru creantele anterioare datei de 01.07.2012, de Legea nr.95/2006 si OUG nr.125/2011,modificata prin OUG nr.71/2013 si OUG nr.115/2013.

In drept invoca dispozitiile Legii nr.95/2006,ale art.218 din OG nr.92/2003 ,precum si Ordinul nr.617/2007,cu modificarile si completarile ulterioare,respective dispozitiile Legea nr.554/2004 si Codul de procedura civila. OUG nr.l25/2011,cu modificarile ulterioare.

Intimata DGRFP Cluj prin AJFP Satu Mare prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Arata ca potrivit legislatiei privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, respectiv art. 4 alin. 1 din Legea  145 / 1997 în vigoare pâna la data de 01.01.2003 si art. 4 alin. 1 din O.U.G. 150 / 2002 prin care s-a abrogat Legea nr. 145 /1997, toti cetatenii romani cu domiciliu in tara sunt asigurati în sistemul de asigurari sociale de sanatate, aceasta calitate încetând odata cu pierderea dreptului de domiciliu sau resedinta in România. Fiind o persoana asigurata fara a face parte din vreuna din categoriile de persoane limitativ prevazute de art. 6 alin. 1 din O.U.G. 150 / 2002 ce beneficiaza de asigurari sociale de sanatate fara plata contributiei contestatoarei îi incumba obligatia platii contributiei conform art. 51 alin. 1 din O.U.G. 150 / 2002. Persoanele care exercita profesii libere sau sunt autorizate potrivit legii sa desfasoare activitati independente au obligatia de a vira trimestrial contributia sub forma unei cote de 6,5% aplicate asupra venitului net din activitati independente. Legea precizeaza ca veniturile din profesiile liberale sunt veniturile obtinute din exercitarea profesiilor medicale, farmaceutice, de avocat, notar, expert contabil etc.

Potrivit art. 208 alin. 1 si 3 din Legea nr. 95/2006, asigurarile sociale de sanatate reprezinta principalul sistem de finantare a ocrotirii sanatatii populatiei, sunt obligatorii si functioneaza ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurari sociale de sanatate se realizeaza inclusiv pe baza principiului participarii obligatorii la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate.

Potrivit art. 211 alin. 1 si 2 din aceeasi lege, „Sunt asigurati, potrivit prezentei legi, toti cetatenii români cu domiciliul în tara, (...), în conditiile prezentei legi. în aceasta calitate! persoana în cauza încheie un contract de asigurare cu casele de asigurari de sanatate, direct sau prin angajator, al carui model se stabileste prin ordin al presedintelui CNAS cu avizul consiliului de administratie. (2) Calitatea de asigurat si drepturile de asigurare înceteaza odata cu pierderea dreptului de domiciliu sau de sedere în România".

Prin urmare, legea instituie ca regula asigurarea obligatorie pentru fiecare român cu domiciliul în tara. Asigurarea atrage plata unei contributii, cu anumite exceptiile stricte prevazute de art. 213.

Obligativitatea asigurarii nu da voie persoanelor vizate de lege sa opteze între a plati sau nu contributia sub pretextul ca nu au încheiat un contract cu casa de asigurari. încheierea respectivului contract este o obligatie derivata din obligativitatea asigurarii. (Decizia nr. 2093/R-cont/5 octombrie 2011)

Autoritatea emitenta a deciziei de impunere, procedând la întreprinderea tuturor demersurilor pe care le are la îndemâna potrivit legii, a actionat pentru satisfacea unui interes public astfel cum acesta este definit de dispozitiile art. 2. lit. b din Legea 554/2004 actualizata. Prin urmare, critica adusa actului administrativ prin prisma lipsei calitatii de asigurat a reclamantului sau/si lipsa unui contract de asigurare încheiat cu CAS este neîntemeiata.

Privitor la legalitatea si temeinicia actului administrativ, arata ca decizia de impunere din oficiu emisa de CAS Satu Mare contine toate elementele instituite expres de lege, prevazute de art.43 alin.2 din OG nr.92/2003, cuprinde motivele de fapt pentru care a fost impusa suma.

Art. 119 alin. 4 Cod procedura fiscala prevede ca „(4) Dobânzile si penalitatile de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în conditiile aprobate prin ordin al presedintelui ANAF, cu exceptia situatiei prevazute la art. 142 alin. (6)".

Art.216 din Legea nr. 95/2006 prevede ca „In cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate fondului de catre persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, denumita în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurari sau persoane fizice ori juridice specializate, procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorarilor de întârziere în conditiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare".

Art. 36 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 prevede ca „CNAS, prin CAS sau persoane fizice ori juridice specializate, procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorarilor de întârziere datorate de persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se realizeaza de catre ANAF, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala si ale prezentelor norme metodologice".

Potrivit art. 256 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 „Colectarea contributiilor persoanelor juridice si fizice care au calitatea de angajator se face de catre MFP, prin ANAF, în contul unic deschis pe seama CNAS în conditiile legii, iar colectarea contributiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de catre ANAF, se efectueaza de catre casele de asigurari".

Potrivit art. 110 (3) din OG nr.92/2003 „Titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptatite, potrivit legii". Potrivit art. 87 privind forma si continutul deciziei de impunere „Decizia de impunere trebuie sa îndeplineasca conditiile prevazute la art. 43. Decizia de impunere trebuie sa cuprinda, pe lânga elementele prevazute la art. 43 alin. (2), si categoria de impozit, taxa, contributie sau alta suma datorata bugetului general consolidat, baza de impunere, precum si cuantumul acestora, pentru fiecare perioada impozabila".

Decizia de Impunere din Oficiu contestata, rubrica „Datele privind creanta fiscala", pagina 2, cuprinde in mod explicit perioada pentru care au fost stabilite obligatiile, venitul baza de calcul, contributia la FNUASS calculata raportat la baza de calcul, dobânzile aferente, penalitatile si totalul.

Chiar în situatia în care elementele indicate mai sus nu ar fi fost detaliat indicate, nu poate fi retinuta ca întemeiata sanctiunea nulitatii absolute, jurisprudenta statuând in urmatorul sens: „Faptul ca acestea sunt foarte succinte nu echivaleaza cu absenta lor câta vreme sunt suficient de explicite si sunt neechivoce în ce priveste obligatia impusa (a se vedea Decizia nr. 2093/R-cont/5 octombrie 2011)

De asemenea, „cât priveste aratarea modului de calcul al contributiei si accesoriilor, acesta nu este un element esential pentru valabilitatea actului administrativ prin prisma art. 43 alin. 2 Cod procedura fiscala, astfel ca nu poate fi retinut ca motiv valabil de nelegalitate" (Decizia nr. 2093/R-cont/5 octombrie 2011).

Mai mut decât atât, privitor la cuantumul sumelor stabilite, asa cum se arata si în cuprinsul deciziei de impunere contestate, pct. 4, contribuabilul a avut la dispozitie posibilitatea de a corecta aspectele/sumele pe care apreciaza ca ar fi fost retinute in sarcina sa neîntemeiat întrucât „contributia la FNUASS stabilita din oficiu se corecteaza prin depunerea de catre contribuabil a declaratiilor privind contributia la FNUASS aferente termenului de prescriptie al creantelor bugetare sau a deciziilor de impunere pentru plati anticipate, a deciziilor de impunere rectificative si a deciziilor de impunere anuale emise de organele fiscale teritoriale din subordinea ANAF, urmând ca acestea sa stea la baza stabilirii obligatiei de plata principale si a celor accesorii".

În drept a invocat art. 115 Cod procedura civila din vechiul cod de procedura civila, art. 205 si urmatoarele din Cod procedura civila, Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ actualizata.

Examinând sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedura civila de la 1865, aplicabil în speta în temeiul art. 3 din Legea 76/2012, instanta a constatat urmatoarele:

Prin Decizia de impunere din oficiu nr.166/12437 din 30.09.2011 în sarcina recurentului s-a stabilit obligatia de plata a sumei de 13143,63 lei, reprezentând contributie FNUASS.

Curtea a constatat ca potrivit art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii „persoanele fizice care realizeaza venituri din activitati independente, venituri din agricultura si silvicultura, venituri din cedarea folosintei bunurilor, din dividende si dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuala sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate sa depuna la casele de asigurari de sanatate cu care au încheiat contractul de asigurare declaratii privind obligatiile fata de fond”;

Art. 216 din Legea nr. 95/2006 statueaza ca „în cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate fondului de catre persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, denumita în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurari sau persoane fizice ori juridice specializate, procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorarilor de întârziere în conditiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare”;

Conform art. 257 alin.2 lit. b) din acelasi act normativ „ (2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 5,5%, care se aplica asupra:

 b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decât cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;”.

 Potrivit art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala „Nedepunerea declaratiei fiscale da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.”

Din interpretarea sistematica a acestor prevederi legale, rezulta ca în cazul persoanelor care intra în categoria celor prevazute de lege, asigurarea este obligatorie si opereaza prin efectul legii.

Prin urmare, realizând venituri si din activitati independente, recurentul intra în categoria persoanelor asigurate prin efectul legii, având totodata obligatia de a plati contributia prevazuta de lege la fondul national unic de asigurari de sanatate.

Faptul ca recurentul este si angajat al unei societati comerciale nu are relevanta având în vedere ca potrivit art.257 al.3 din Legea 95/2006, persoanele care realizeaza în acelasi timp mai multe venituri au obligatia platii FNUASS pentru toate aceste venituri, deci atât pentru veniturile din activitati independente cât si pentru veniturile din salariu, caz în care contributia se retine de angajator.

Instanta de recurs a retinut ca baza de impunere avuta în vedere de CAS Satu Mare a fost cea comunicata în format electronic în temeiul protocolului încheiat cu A.N.A.F.

Nici motivul de recurs privind neinformarea recurentului anual despre contributiile datorate nu a fost apreciat întemeiat, intimata fiind în imposibilitate de a-l informa din moment ce recurentul nu a depus declaratiile fiscale, iar actul administrativ în litigiu a fost emis pe baza datelor transmise de ANAF.

Referitor la dobânzile si penalitatile de întârziere percepute, instanta de recurs a constatat ca aceste obligatii accesorii au fost stabilite în temeiul legii, respectiv a prevederilor art.120 si 1201  din O.G. 92/2003 raportat la prevederile art. 261 alin. 1 din Legea 95/2006.

Pe de alta parte, Curtea a constatat ca emiterea deciziei atacate s-a facut din oficiu fiind culpa recurentei ca nu a depus declaratiile fiscale, obligatie pe care daca si-ar fi îndeplinit-o i s-ar fi putut calcula contributiile datorate raportat la sumele declarate de recurenta.

Având în vedere aceste motive, instanta a respins ca nefondat recursul.

Instanta a luat act de faptul ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare