Informaţii de interes public. Obligaţia asigurării liberului acces la contractele de achiziţie publică. Clauze de confidenţialitate.

Informaţii de interes public

Informaţii de interes public. Obligaţia asigurării liberului acces la contractele de achiziţie publică. Clauze de confidenţialitate.

-art.12 lit. c din Legea nr.544/2001;

-art. 24 din Ordonanţa de Uregenţă a Guvernului nr. 34/2006.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI-SECŢIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DECIZIA CIVILĂ NR. 581/11.02.2013)

Prin sentinţa civilă nr. 3271/07.10.2011, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a Contencios Administrativ şi Fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul P. M. B. în contradictoriu cu pârâtul CGMB şi a anulat art. 1, 2, 5 şi 7 din Hotărârea nr. 101/31.05.2010 emisă de pârât.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin Hotărârea nr. 101/31.05.2010 emisă de pârâtul CGMB s-a dispus la art. 1 că „Pentru creşterea transparenţei activităţii Primăriei Municipiului Bucureşti, a tuturor instituţiilor publice de interes local, conform anexei 1, precum şi a Regiei Autonome de Transport Bucureşti şi a Regiei Autonome de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti, de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri se interzice includerea în contractele încheiate de instituţiile mai-sus menţionate cu terţi, persoane fizice sau juridice, a unor clauze de confidenţialitate indiferent de tipul de contract, obiect, valoare sau mod de atribuire.”

La art. 2 s-a stabilit că încălcarea art. 1 va fi sancţionată conform legii de către Primarul General, care va informa Consiliul General al Municipiului Bucureşti cu privire la sancţiunile aplicate.

Potrivit art. 3, în pagina de internet a Primăriei Municipiului Bucureşti (www.pmb.ro), se va crea secţiunea distinctă „Cheltuieli publice” care va include câte o subsecţiune separată pentru fiecare instituţie din anexa 1, precum şi o subsecţiune „Primăria Municipiului Bucureşti”, o subsecţiune „RATB” şi o subsecţiune „RADET”.

De asemenea, potrivit art. 4, 5 şi 6 din Hotărâre, „în vederea creşterii transparenţei cheltuirii banilor publici, Primăria Municipiului Bucureşti, instituţiile publice de interes local menţionate în anexa 1, precum şi Regia Autonomă de Transport Bucureşti şi Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti vor furniza şi vor publica în pagina de internet a Primăriei Municipiului Bucureşti, în secţiunea „Cheltuieli publice”, în subsecţiunea fiecărei instituţii, datele conform anexei 2, pentru toate contractele încheiate cu terţi, persoane fizice sau juridice, indiferent de tipul de contract, obiect, valoare sau mod de atribuire”. 

„Publicarea datelor prevăzute la art. 4 se va realiza tehnic prin Centrul de Calcul, instituţie publică de interes local în subordinea Consiliului General al Municipiului Bucureşti”, iar „neîndeplinirea în termen de 10 zile de la semnarea unui contract cu un terţ, persoană fizică sau juridică, a obligaţiilor prevăzute la art. 4, conduce la sancţionarea conform legii a conducătorului instituţiei în cauză, de către Primarul General, care va informa Consiliul General al Municipiului Bucureşti cu privire la sancţiunile aplicate la prima şedinţă”.

Conform art. 7 din Hotărâre, alin. 1, „Sunt exceptate de la prevederile prezentei hotărâri contractele care se încadrează în categoria informaţiilor la care se face referire în art. 12 alin. 1 lit. a, lit. b, lit. c şi lit. d din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare” iar conform alin. 2, „sunt exceptate contractele de furnizare a energiei termice ale RADET către consumatori”, însă potrivit art. 8 şi 9, „orice instituţie sau regie care va fi înfiinţată, sau din cele prevăzute în anexa 1, care se reorganizează sau îşi modifică denumirea se vor supune normelor prezentei hotărâri, fără a fi necesară modificarea şi/sau completarea anexei 1, până la îndeplinirea termenului prevăzut de art. 9” şi „toate contractele în derulare ale instituţiilor menţionate la art. 1 din exerciţiul bugetar curent intră sub incidenţa prezentei hotărâri şi vor fi publicate pe subsecţiunile instituţiilor, în conformitate cu art. 4”.

În preambulul actului administrativ atacat au fost invocate dispoziţiile art. 31 din Constituţia României, republicată, ale art. 20 lit. d, lit. e, lit. h şi lit. j din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, potrivit cărora „Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele competenţe şi responsabilităţi în ceea ce priveşte finanţele publice locale: [...] d) stabilirea şi urmărirea modului de prestare a activităţilor din domeniul serviciilor publice de interes local, inclusiv opţiunea trecerii sau nu a acestor servicii în răspunderea unor operatori economici specializaţi ori servicii publice de interes local, urmărindu-se eficientizarea acestora în beneficiul colectivităţilor locale; e) administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale;[...] h) administrarea fondurilor publice locale pe parcursul execuţiei bugetare, în condiţii de eficienţă;[...] j) elaborarea, aprobarea, modificarea şi urmărirea realizării programelor de dezvoltare în perspectivă a unităţilor administrativ-teritoriale ca bază a gestionării bugetelor locale anuale;”, precum şi ale art. 12 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

De asemenea, actul a fost fundamentat pe dispoziţiile art. 10, art. 36 alin. 2 lit. b, lit. d, alin. 6 şi art. 45 alin. 2 din Legea nr. 215/2001.

Din analiza documentaţiei administrative în baza căreia a fost emis actul supus controlului de legalitate, Tribunalul a reţinut că, prevalându-se de competenţele atribuite de lege în domeniul finanţelor publice locale, pârâtul a avut în vedere în mod esenţial la elaborarea actului normativ dezideratul creşterii transparenţei activităţii Primăriei Municipiului Bucureşti, a instituţiilor publice de interes local, precum şi a regiilor autonome RADET şi RATB la nivelul contractelor încheiate de acestea cu terţii, fundamentat pe principiul constituţional al obligaţiei instituţiilor publice de informare a cetăţenilor cu privire la treburile publice.

Însă, din analiza modului de reglementare a regimului acestei transparenţe, Tribunalul a constatat că actul administrativ dedus controlului jurisdicţional derogă de la dispoziţii imperative ale legii care reglementează materia atribuirii contractelor de achiziţii publice, unde potrivit art. 24 din Ordonanţa de Uregenţă a Guvernului nr. 34/2006: „Fără a aduce atingere celorlalte prevederi ale prezentei ordonanţe de urgenţă, autoritatea contractantă are obligaţia de a asigura garantarea protejării acelor informaţii pe care operatorul economic le precizează ca fiind confidenţiale, în măsura în care, în mod obiectiv, dezvăluirea acestor informaţii ar prejudicia interesele legitime ale operatorului economic, în special în ceea ce priveşte secretul comercial şi proprietatea intelectuală”.

În plus, în condiţiile art. 12 lit. c din Legea nr. 544/2001, se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor şi implicit, de la publicare, „informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale, potrivit legii”.

Or, a concluzionat Tribunalul, interdicţia expresă conţinută de art. 1 din Hotărâre, de includere în contractele încheiate de instituţiile mai-sus menţionate cu terţii a unor clauze de confidenţialitate indiferent de tipul de contract, obiect, valoare sau mod de atribuire, este în vădită contradicţie cu norma legală ce protejează informaţiile exceptate de la caracterul public, prin raportare la natura acestora, de secret comercial sau proprietate intelectuală, situaţie în care autoritatea publică deliberativă ar încălca drepturile terţilor potenţiali co-contractanţi.

Pe de altă parte, s-a reţinut că potrivit art. 7 din Hotărâre, se exceptează de la prevederile acestei interdicţii şi a sancţiunilor instituite în cazul nerespectării lor, contractele de furnizare a energiei termice ale RADET către consumatori, precum şi contractele care se încadrează în categoria informaţiilor la care se face referire în art. 12 alin. 1 lit. a, b, c şi d  din Legea nr. 544/2001, conform cu care „Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1 şi, respectiv, la art. 111, următoarele informaţii: a) informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii; b) informaţiile privind deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii; c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale, potrivit legii; d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii [...]”.

Tribunalul a constatat astfel că, prin instituirea acestor excepţii, autoritatea deliberativă a omis de la aplicarea aceleiaşi măsuri de exceptare a interdicţiei confidenţialităţii, fără niciun fundament legal, acele contracte care conţin informaţii exceptate la rândul lor de la caracterul de informaţie publică în baza art. 12 alin. 1 lit. e-g din Legea nr. 544/2001, precum şi contractele de furnizare de servicii încheiate de celelalte regii autonome locale cu consumatorii, conferind astfel întregului act administrativ un caracter cel puţin echivoc şi de inegalitate şi inechitate a tratamentului juridic aplicabil destinatarilor.

Astfel, s-a constatat că practic regulile instituite de pârât restrâng acţiunea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 544/2001 şi nu sunt aplicabile tuturor contractelor încheiate cu consumatorii, respectiv, de exemplu, toate contractele de transport sau cele de furnizare a altor servicii publice către consumatori, de către oricare din instituţiile publice  avute în vedere la emiterea hotărârii, fără însă ca din conţinutul actului sau din preambulul ori expunerea de motive ale acestuia să rezulte în mod previzibil raţiunile organului deliberativ pentru care s-a procedat la exceptarea unor anumite categorii de contracte de natura celor supuse reglementării.

Tribunalul a mai reţinut că şi sub aspectul art. 5, Hotărârea atacată este nelegală, întrucât instituie măsura publicării datelor prevăzute la art. 4 în sarcina Centrului de Calcul, cu privire la care în mod eronat s-a menţionat a fi instituţie publică de interes local în subordinea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în condiţiile în care acesta constituie serviciu public de specialitate, care funcţionează ca instituţie publică cu personalitate juridică, în baza HCGMB nr. 265/2004 (abrogată în prezent prin HCGMB nr. 174/2010) şi se află, potrivit art. 61 alin. 5 şi art. 63 alin. 5 lit. e, raportat la art. 83 alin. 3 din Legea nr. 215/2001, în subordinea Primarului General al Municipiului Bucureşti.

Raportat la critica nerespectării la adoptarea actului atacat a regulilor procedurale şi a principiilor prevăzute de Legea nr. 52/2003, Tribunalul a constatat că nu poate fi reţinută teza avansată de reclamant, potrivit căreia hotărârea în speţă ar avea caracter normativ, deoarece, în raport cu obiectul său – prin prisma definiţiei date de art. 3 lit. a din Legea nr. 52/2003 – nu stabileşte norme de conduită generală, ci vizează persoane determinate şi competenţe proprii acestora, astfel că nu face parte din categoria actelor administrative unilaterale cu caracter normativ.

Actul administrativ normativ cuprinde reglementări formulate abstract, cu caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept sau situaţii care se încadrează în ipoteza normei pe care o instituie.

Or, în cauză, din conţinutul actului atacat rezultă cu evidenţă că este aplicabil doar instituţiilor publice de interes local cuprinse în mod exhaustiv în Anexa nr. 1 la Hotărâre, iar caracterul individual al actului administrativ nu se stabileşte prin simpla sa corelare cu existenţa unei singure persoane căreia i-ar fi destinat, întrucât aplicabilitatea individuală a actului administrativ este dată de sfera raporturilor sociale pe care le determină, modifică sau stinge, ce nu trebuie în mod necesar să fie restrânsă la o unică persoană, ci poate privi un grup de persoane care se individualizează prin elementele comune ce le caracterizează, precum în speţă, entităţile publice din subordinea Primarului General al Municipiului Bucureşti cuprinse în anexa nr.1.

În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că nu se poate da eficienţă nici criticilor ce vizează conţinutul art.  9 alin. 2 din hotărârea atacată, referitor la obligaţia publicării contractelor încheiate anterior apariţiei hotărârii, nefiind incidentă nicio încălcare a principiului neretroactivităţii legii.

În ceea ce priveşte criticile aduse de reclamant celorlalte articole din hotărârea contestată, Tribunalul a reţinut în mod analog că nu sunt întemeiate, neputându-se aprecia că măsura creării în pagina de internet a Primăriei Municipiului Bucureşti a unei secţiuni distincte „Cheltuieli publice” care să includă câte o subsecţiune separată pentru fiecare instituţie din anexa 1, precum şi o subsecţiune „Primăria Municipiului Bucureşti”, o subsecţiune „RATB” şi o subsecţiune „RADET” (art. 3), precum şi măsura publicării pe această pagină de internet a datelor conform anexei 2, pentru toate contractele încheiate cu terţi, persoane fizice sau juridice, indiferent de tipul de contract, obiect, valoare sau mod de atribuire, ar fi de natură să încalce dispoziţii normative cu forţă juridică superioară, întrucât aceste date se referă doar la numărul şi data încheierii contractului, părţile, obiectul şi valoarea contractului, ce nu pot fi considerate informaţii exceptate de la liberul acces potrivit Legii nr. 544/2001 sau altor norme legale.

Împrejurarea că dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 544/2001 reglementează informaţiile ce trebuie puse din oficiu la dispoziţia publicului nu este de natură să atragă nelegalitatea de plano a măsurii instituite de pârât la art. 4 din Hotărârea nr. 101/2010, având în vedere că informaţiile indicate în anexa nr. 2 – cu restrângerile aferente nelegalităţii art. 1 şi 7, constatate în prezenta sentinţă – se circumscriu sferei informaţilor cu caracter public, ce pot fi oricum aduse la cunoştinţa cetăţenilor, la cerere, potrivit art. 6 din Legea nr. 544/2001, astfel că instituirea măsurii publicării din oficiu a acestora nu conduce la vătămarea intereselor terţilor şi nici la nelegalitatea respectivei măsuri, cu atât mai mult cu cât o astfel de măsură apare drept necontradictorie principiului consacrat de art. 31 din Constituţie, invocat de pârât în preambulul hotărârii.

În ce priveşte art. 6, Tribunalul a reţinut că menţionarea în cuprinsul acestuia a aplicării de sancţiuni pentru cazul nerespectării obligaţiei de publicare a informaţiilor prevăzute în anexa nr. 2 nu echivalează cu instituirea unor sancţiuni, de vreme ce textul hotărârii trimite la reglementările cu caracter normativ ce stabilesc sancţiuni, iar posibilitatea necorelării acestei menţiuni cu textele legale incidente în cauză nu poate determina decât neaplicarea de sancţiuni, lipsind practic actul administrativ de efectele juridice pentru care a fost emis, însă nu constituie în sine un motiv de nelegalitate a art. 6.

În fine, referitor la efectele juridice pretinse de reclamant pentru refuzul secretarului unităţii administrativ-teritoriale de a contrasemna hotărârea atacată, s-a reţinut, pe de o parte, că acesta constituie un drept al funcţionarului public în condiţiile art. 48 din Legea nr. 215/2001, al cărui exerciţiu este protejat de lege, dar care nu conduce de plano la nelegalitatea actului administrativ adoptat de CGMB în aceste condiţii, având în vedere că în cauză a fost respectată procedura administrativă constând în depunerea în scris şi expunerea în faţa consiliului local a opiniei sale motivate.

Pe de altă parte, a arătat Tribunalul, raportând textul art. 47 şi 48 din Legea nr. 215/2001 la art. 117 din acelaşi act normativ („Secretarul unităţii administrativ-teritoriale îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele atribuţii: a) avizează, pentru legalitate, [...] hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean”), ce reglementează atribuţiile secretarului unităţii administrativ-teritoriale, se poate deduce că în realitate voinţa legiuitorului nu a vizat dreptul secretarului la emiterea unei veritabile contrasemnături, precum cea prevăzută de art. 100 sau art. 198 din Constituţie, ci de a da un aviz consultativ, deoarece, având în vedere semnificaţia intervenţiei secretarului în procesul decizional – aceea de a informa organul emitent cu privire la legalitatea actului care urmează a fi emis – este absolut necesar ca această intervenţie să fie anterioară emiterii actului (pentru că altfel nu şi-ar putea atinge scopul), deci anterioară semnării sale, de vreme ce, la momentul avizării (prin semnătură) a proiectului de hotărâre ori dispoziţie, acesta încă nu este semnat. Prin urmare, nu s-ar putea aprecia că refuzul secretarului unităţii administrativ-teritoriale de a aviza legalitatea actului administrativ atacat constituie o cauză de nulitate a acestuia, prin raportare la sensul legii care asimilează această procedură celei de solicitare a avizului consultativ.

Pentru toate aceste motive, având în vedere dispoziţiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, raportate la art. 123 alin. 5 din Constituţie, Tribunalul a admis în parte acţiunea formulată de reclamant şi, reţinând nelegalitatea art. 1, 2, 5 şi 7 din Hotărârea dedusă judecăţii, a dispus anularea parţială a actului administrativ emis de pârât, doar cu privire la aceste articole.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, pârâtul CGMB invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 Cod procedură civilă şi solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că art. 1 din Hotărârea nr. 101/2010 contravin dispoziţiilor art. 24 din Ordonanța de Uregență a Guvernului nr. 34/2006, întrucât informaţiile la care se referă acest articol sunt exceptate de la prevederile art. 1 din actul administrativ contestat conform art. 7 alin. 1 din acesta, dacă se încadrează în categoria informaţiilor la care se face referire în art. 12 alin. 1 lit. a – d din Legea nr. 544/2001, şi, mai mult decât atât, contractele de achiziţie publică intră în categoria informaţiilor de interes public şi pot fi consultate de orice persoană, potrivit art. 111 din aceeaşi lege.

Recurentul a criticat şi cele reţinute de Tribunal în sensul că prin instituirea excepţiilor prevăzute de art. 7 din Hotărâre s-au omis de la aplicarea aceleiaşi măsuri de exceptare, fără niciun fundament, informaţiile ce cad sub incidenţa art. 12 alin. 1 lit. e-g din Legea nr. 544/2001, precum şi contractele de furnizare de servicii încheiate de celelalte regii autonome cu consumatorii, menţionând că informaţiile la care se referă art. 12 alin. 1 lit. e-g din Legea nr. 544/2001 nu fac obiectul contractelor la care se referă Hotărârea şi nu reprezintă informaţii care să privească activităţile sau care să rezulte din activităţile autorităţilor sau instituţiilor publice cărora li se adresează aceasta, iar în ce priveşte exceptarea contractelor de furnizare a energiei termice ale RADET către consumatori, justificarea exceptării constă în numărul foarte mare al acestora şi în faptul că în cuprinsul lor se regăsesc date personale ale consumatorilor. A subliniat că Hotărârea atacată nu este de natură a restrânge acţiunea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 544/2001, cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond, fiind dimpotrivă adoptată în executarea acestei legi, a legii transparenţei decizionale şi în vederea respectării dreptului la informare al cetăţenilor.

Cât priveşte motivul pentru care Tribunalul a reţinut nelegalitatea art. 5 din Hotărâre, recurentul a arătat că la data emiterii acesteia Centrul de Calcul funcţiona ca instituţie publică de interes local în subordinea CGMB, potrivit Hotărârii CGMB nr. 265/2004 invocată chiar de prima instanţă, iar în ce priveşte dispoziţiile art. 61 alin. 5 şi art. 63 alin. 5 lit. e rap. la art. 83 alin. 3 din Legea nr. 215/2001, de asemenea invocate de Tribunal, a precizat că dispoziţiile Hotărârii nu intră în contradicţie cu acestea întrucât ele prevăd că Primarul General exercită atribuţii de conducere a serviciilor publice locale, respectiv coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local.

Recurentul a anexat cererii de recurs extras din procesul-verbal al şedinţei din data de 31.05.2010 privind dezbaterile referitoare la proiectul hotărârii atacate şi HCGMB nr. 265/2004 cu anexa 3 privind regulamentul de organizare şi funcţionare al Centrului de Calcul.

Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză.

Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reţine că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În mod corect a reţinut Tribunalul că art. 1 din Hotărârea nr. 101/2010 a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, prin care se instituie interdicţia generală a inserării clauzelor de confidenţialitate în contractele încheiate cu terţii, contravine art. 24 din Ordonanța de Uregență a Guvernului nr. 34/2006, potrivit cărora „autoritatea contractantă are obligaţia de a asigura garantarea protejării acelor informaţii pe care operatorul economic le precizează ca fiind confidenţiale, în măsura în care, în mod obiectiv, dezvăluirea acestor informaţii ar prejudicia interesele legitime ale operatorului economic, în special în ceea ce priveşte secretul comercial şi proprietatea intelectuală”.

Împrejurarea că, potrivit art. 7 alin. 1 din Hotărâre, sunt exceptate de la prevederile acesteia contractele care se încadrează în categoria informaţiilor la care se face referire în art. 12 alin. 1 lit. a-d din Legea nr. 544/2001 nu este de natură a înlătura contrarietatea constatată de Tribunal între actul administrativ atacat şi dispoziţiile Ordonanței de Uregență a Guvernului nr. 34/2006, întrucât nu există identitate între informaţiile la care se referă art. 24 din ordonanţă şi cele la care se referă art. 12 alin. 1 lit. c din Legea nr. 544/2001 (cele de la lit. a, b şi d nefiind relevante din perspectiva analizată), sfera celor dintâi fiind mai largă.

Astfel, în timp ce în art. 24 din Ordonanța de Uregență a Guvernului nr. 34/2006 se face vorbire despre informaţiile a căror dezvăluire ar prejudicia interesele legitime ale operatorului economic, făcându-se referire, cu titlu de exemplu, la secretul comercial şi proprietatea intelectuală, art. 12 alin. 1 lit. d din Legea nr. 544/2001 vizează „informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale, potrivit legii”.

Or, interesele legitime ale operatorului economic, la a căror protejare obligă Ordonanța de Uregență a Guvernului nr. 34/2006 prin instituirea confidenţialităţii anumitor informaţii inserate în contractele de achiziţie publică, reprezintă o categorie mult mai cuprinzătoare decât aceea a dreptului de proprietate intelectuală şi industrială şi a principiului concurenţei loiale, a căror ocrotire justifică restrângerea liberului acces la informaţiile de interes public în condiţiile legii generale în această materie.

Nici dispoziţiile art. 111 din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora autorităţile contractante au obligaţia de a pune la dispoziţia persoanelor interesate contractele de achiziţie publică, nu constituie un argument pentru legalitatea prevederilor art. 1 din Hotărârea atacată, căci textul de lege invocat de recurent trebuie interpretat corelat cu norma specială cuprinsă în art. 24 din Ordonanța de Uregență a Guvernului nr. 34/2006, astfel încât obligaţia asigurării liberului acces la contractele de achiziţie publică nu se răsfrânge şi asupra informaţiilor confidenţiale, în sensul ordonanţei, cuprinse în acestea.

Cât priveşte dispoziţiile art. 7 din Hotărârea atacată, se constată, de asemenea, că în mod corect Tribunalul a reţinut nelegalitatea acestora, în condiţiile în care exceptarea instituită nu acoperă informaţiile la care se referă art. 12 alin. 1 lit. e-g din Legea nr. 544/2001, contravenind aşadar acestui text de lege, şi nici contractele încheiate cu consumatorii, altele decât cele de furnizare a energiei termice ale RADET, fără nicio justificare obiectivă pentru aplicarea acestui tratament diferit.

Nu pot fi primite susţinerile recurentului potrivit cărora art. 7 din Hotărâre este legal întrucât prevederile art. 12 alin. 1 lit. e-g din Legea nr. 544/2001 vizează informaţii care nu fac obiectul contractelor la care se referă actul atacat şi care nu reprezintă informaţii care să privească activităţile sau care să rezulte din activităţile autorităţilor sau instituţiilor publice cărora li se adresează acesta, respectiv informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare (lit. e); informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces (lit. e); informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor (lit. g).

Astfel, nu poate fi exclusă de plano ipoteza în care un contract din cele la care se referă Hotărârea atacată ar cuprinde informaţii vizate de art. 12 alin. 1 lit. e-g din Legea nr. 544/2001, în special cele menţionate la lit. g, chiar dacă o asemenea situaţie nu ar putea fi întâlnită decât cu titlu excepţional, iar pentru a se evita limitarea domeniului de acţiune a art. 12 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 trimiterea ar fi trebuit să se facă la acest text în întregul său, fiind necesar ca actul administrativ să acopere toate situaţiile ce ar putea să intervină, în raport de obiectul său de reglementare.

În privinţa contractelor încheiate cu consumatorii, recurentul a susţinut că au fost exceptate doar cele de furnizare a energiei electrice ale RADET, având în vedere numărul mare al acestora şi faptul că în cuprinsul lor se regăsesc date personale.

În opinia Curţii, această explicaţie nu constituie o justificare obiectivă a tratamentului diferenţiat aplicat, în condiţiile în care orice contract încheiat cu un consumator conţine date cu caracter personal, iar furnizarea către consumatori a altor utilităţi sau prestarea altor servicii publice de către instituţiile la care se referă Hotărârea poate presupune, în egală măsură, încheierea unui număr mare de contracte.

Şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5 din Hotărârea nr. 101/2010, concluzia Tribunalului privind nelegalitatea acestora este corectă, în condiţiile în care Centrul de Calcul, ca serviciu public de specialitate, funcţionează, potrivit art. 61 alin. 5 şi art. 63 alin. 5 lit. e rap. la art. 83 alin. 3 din Legea nr. 215/2001, în subordinea Primarului General, iar nu în subordinea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cum în mod nelegal s-a menţionat în cuprinsul actului atacat.

Astfel, potrivit art. 61 alin. 5 din Legea nr. 215/2001, „Primarul conduce serviciile publice locale”, iar potrivit art. 63 alin. 5 lit. e şi alin. 7 numeşte în funcţie conducătorii serviciilor publice de interes local.

Prevederile art. 1 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Centrului de Calcul aprobat prin HCGMB nr. 265/2004, potrivit cărora acesta funcţionează în subordinea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, nu pot fi reţinute ca argument al legalităţii art. 5 din Hotărârea atacată în prezenta cauză, atâta timp cât aceste prevederi intră în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 215/2001 anterior invocate, norme cu forţă juridică superioară de la care nu se poate deroga printr-un act administrativ.

Pentru toate aceste considerente, sentinţa recurată fiind legală şi temeinică, în bza art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare