Insolvenţă . Antrenare răspundere administrator statutar

Cuprins pe materii: Insolvenţă . Antrenare răspundere administrator statutar.

art. 138 alin.1, lit. a, b, e din Legea 85/2014

Judecătorul sindic a reţinut că din documentele depuse, nu rezultă că pârâţii ar fi fost cei care au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice.  De asemenea, s-a dovedit că, nu există legătură de cauzalitate între garanțiile aduse de pârât, în mod nejustificat din patrimoniul debitoarei, așa cum susține lichidatorul, și pasivul înscris la masa credală. Cu privire la bunurile nepredate, judecătorul sindic a arătat că, fapta de la lit. e se poate analiza raportat la momentul intrării debitoarei în stare de insolvență și nu la trecerea sa în faliment, deoarece se presupune că în perioada insolvenței actele de administrare ale societății s-au desfășurat sub îndrumarea și coordonarea lichidatorului judiciar.

Având în vedere, pe de o parte, că garanţiile fie nu au fost valorificate, fie cererea de valorificare a fost respinsă, iar, pe de altă parte, că nu există legătură de cauzalitate între faptă şi starea de insolvenţă a debitoarei, Curtea a reţinut că în mod corect a apreciat judecătorul-sindic că nu este aplicabil în cauză textul de la lit. b al art.138 alin.1 din lege.

Secţia II civilă, sent. civ. nr.386 din 15 iunie 2016

La data de 07.01.2016 lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii foștilor administratori statutari al societăţii debitoare SC. A. T. SRL, respectiv împotriva pârâților B. N. și H. G., pentru întregul pasiv al societăţii debitoare în sumă de 1.206.134, 98lei.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 386 din 15.06.2016 a judecătorului sindic, a fost respinsă cererea formulată ca nefondată.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul sindic a constatat că, din actele dosarului nu reiese îndeplinirea condiţiilor prev. de art.138 alin.1 lit. a, b şi e din Legea 85/2014. 

Împotriva acestei soluţii a formulat apel lichidatorul solicitând casarea sentinţei şi obligarea administratorilor la plata pasivului către debitoare. 

Instanţa de control a constatat că, prin administrarea dovezii (depunerea actului contabil), recurentul-lichidator a dovedit existenţa bunurilor, pe care pârâții aveau datoria să le predea (potrivit art. 3 pct. 30 din Legea nr. 85/2006), mai ales că au fost notificați în acest sens. Faptul că nu le-au predat naște prezumția că bunurile au rămas în posesia lor, deci că le-au folosit în interes propriu. În cauză, pârâții nu au răsturnat această prezumție, deci poate fi antrenată răspunderea lor pentru suma arătată, în temeiul numai a art.138 alin.1 lit. e din Legea 85/2014, acţiunea fiind admisă în parte.

Domenii speta

Spete similare