Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal seria PBX nr. 168651/15.02.2016 (f.5), petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 630 de lei, în baza art. 147 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.
În cuprinsul procesului-verbal s-a reținut că în data de 15.02.2016, locul Calea P. – C. N., petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare B-49-DKY taxi, iar la controlul efectuat nu a avut asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate.
În dreptul rubricii „alte mențiuni”, este trecută următoarea mențiune: „nu am mențiuni”, iar procesul-verbal este semnat atât de petent, cât și de agentul constatator.
În fapt, prin procesul-verbal seria PBX nr. 151900/15.02.2016 (f.22), petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 420 de lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, în baza art. 31 lit. a, art. 100 alin. 3 lit. f și art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.
În cuprinsul procesului-verbal s-a reținut că în data de 15.02.2016, locul CP – C. N., petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare B-49-DKY taxi pe Calea P. din direcția pasaj B. către Calea ȘV, iar la intersecția cu str. CN nu a respectat semnalul regulamentar de oprire cu brațul întins orizontal creând pericol de tamponare cu coloana oficială care se deplasa și avea semnalele optice și acustice în funcțiune.
În dreptul rubricii „alte mențiuni”, este trecută următoarea mențiune: „contravenientul declară verbal că va da pierdut permisul de conducere, în auto taxi se afla singur la momentul întocmirii pv, nu am mențiuni”. Procesul-verbal este semnat de agentul constatator și de un martor asistent, iar în dreptul rubricii semnăturii contravenientului este făcută mențiunea „refuză să semneze”.
În drept, situația pretinsă se subscrie regimului contravențiilor fiind incidente dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește întocmirea în mod legal a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, art. 17 din O.G. nr. 2/2001 prevede că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitatea ce se constată și din oficiu.
Analizând procesele-verbale contestate, sub aspectul legalității sale, din perspectiva cauzelor de nulitate menționate anterior, instanța reține că în raport cu acestea procesul-verbal este legal întocmit, cuprinzând numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului persoană fizică, fapta săvârșită, data săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator.
Mai mult, petentul nu a adus critici cu privire la legalitatea acestora.
După verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța trebuie să procedeze la o analiză a temeiniciei acestuia.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că pentru ambele procese verbale, sancțiunile aplicate sunt suficient de grave pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de acesta au fost formulată acuzații în materie penală în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință respectarea garanțiilor prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. O astfel de garanție este reprezentată de prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, statul având obligația de a proba faptele reținute în sarcina acestuia.
Însă, așa cum rezultă din constatările Curții cuprinse hotărârea dată în cauza Anghel c. României, Convenția nu împiedică prezumțiile de fapt și de drept cunoscute în sistemele juridice ale statelor membre cu condiția ca instanțele să nu depășească un anumit prag, incluzând aceste prezumții în limite rezonabile, în raport de gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare.
O astfel de prezumție este prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Însă, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Aplicând standardul Convenției Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce privește garanțiile, la prezenta cauză, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.
Instanța constată că în prezenta cauză dreptul petentului la un proces echitabil a fost pe deplin respectat, acesta putând propune orice proba. Instanța reține că petentul a solicitat doar proba cu înscrisuri, pe care instanța a încuviințat-o.
Constatarea celor două fapte de către agentul constatator au fost realizate prin propriile simțuri, astfel că procesele-verbale beneficiază de prezumția relativă de temeinicie.
Cu privire la procesul-verbal seria PBX nr. 151900/15.02.2016, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 31 din O.U.G. nr. 195/2002, participanţii la trafic trebuie să respecte regulile de circulaţie, semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier, precum şi semnificaţia diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate: a) semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier;b) semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore ale autovehiculelor, prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. a) şi b);c) semnalizarea temporară care modifică regimul normal de desfăşurare a circulaţiei;d) semnalele luminoase sau sonore;e) indicatoarele;f) marcajele;g) regulile de circulaţie.
Prin urmare, potrivit literei a al acestui articol, semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier au prioritate față de celelalte mijloace de semnalizare rutieră.
De asemenea, potrivit art. 100 alin. 3 lit. f din același act normativ, nerespectarea semnalelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
În procesul-verbal s-a reținut că petentul nu a respectat semnal regulamentar de oprire cu brațul întins orizontal creând pericol de tamponare cu coloana oficială care se deplasa și avea semnalele optice și acustice în funcțiune.
Petentul nu a propus nicio probă în dovedirea unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal, limitându-se doar la susțineri.
Simpla susținere din cuprinsul plângerii contravenționale, în sensul că a pornit după ce polițistul a făcut semn ca mașinile să plece, nu este de natură a răsturna prezumția de temeinicie a procesului-verbal.
Având în vedere că situația de fapt reținută întrunește elementele constitutive ale contravenției mai-sus menționate, instanța reține că procesul-verbal este temeinic întocmit.
Cu privire la procesul-verbal seria PBX nr. 168651/15.02.2016, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 147 pct. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat:1. să aibă asupra să actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare şi, după caz, atestatul profesional, precum şi celelalte documente prevăzute de legislaţia în vigoare.
De asemenea, potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195.2002, nerespectarea obligaţiei conducătorului de vehicul de a avea asupra să documentele prevăzute la art. 35 alin. (2) constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni.
Art. 35 alin. 2 din același act normativ prevede că participanţii la trafic sunt obligaţi ca, la cererea poliţistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum şi alte documente prevăzute de lege.
În cuprinsul procesului-verbal s-a reținut că petentul nu a avut asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate.
Petentul nu a propus nicio probă în dovedirea unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal. Mai mult, acesta recunoaște că nu avea niciun act la el.
Însă, ceea ce contestă petentul este faptul că a fost oprit fără motiv, în contradicție cu dispozițiile legale în vigoare. Instanța va înlătura această apărare, având în vedere că, așa cum rezultă din considerentele reținute mai-sus, petentul nu a fost oprit fără motiv, ci a fost oprit pentru că nu a respectat semnalul de oprire al agentului de poliție. Astfel, motivul opririi se încadrează în unul din cazurile prevăzute de art. 182 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, invocat de petent (atunci când constată încălcări ale normelor rutiere ori în situaţia în care există indicii temeinice despre săvârşirea unei contravenţii, pentru identificarea persoanei care a comis fapta)
Având în vedere că prezumția de temeinicie nu a fost răsturnată și situația de fapt reținută întrunește elementele constitutive ale contravenției mai-sus menționate, instanța reține că procesul-verbal este temeinic întocmit.
Sub aspectul individualizării sancțiunii instanța reține următoarele:
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța apreciază că agentul constatator în mod corect a individualizat faptele reținute în sarcina petentului.
Astfel, agentul constatator a aplicat minimul amenzii pentru ambele fapte(corespunzător pentru 4 puncte amendă pentru procesul-verbal seria PBX nr. 151900/15.02.2016 și corespunzător pentru 6 puncte amendă pentru procesul-verbal seria PBX nr. 168651/15.02.2016) și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru primul proces-verbal menționat.
Contravenția reținută prin procesul-verbal PBX nr. 151900/15.02.2016 este o contravenție de pericol, iar pericolul concret este unul ridicat având în vedere că a existat riscul producerii unui accident cu coloana oficială.
În ceea ce privește contravenția reținută prin procesul-verbal seria PBX nr. 168651/15.02.2016, aceasta este tot una de pericol, iar pericolul social concret este ridicat. Astfel, dată fiind profesia pe care o practică, petentul trebuie să manifeste interes sporit în verificarea prezenței actelor cerute de lege la bordul autovehiculului.
Având în vedere considerentele expuse, instanța urmează a respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Judecătoria Sectorul 1 București
În materie contractuală sarcina probei este împărţită între creditor şi debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existenţa convenţiei, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului (1548 C. civ.), culpa deb
Judecătoria Sectorul 1 București
cerere de valoare redusă – despăgubiri întârziere zbor; dobânda legală nu este datorată decât începând cu data formulării cererii de chemare în judecată având în vedere că pârâta nu este de drept în întârziere, fiind vorba de o acțiune în răspundere civil
Curtea de Apel Brașov
Recurs. Condiţiile admiterii acţiunii întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză.
Curtea de Apel București
Suspendarea acțiunii în contrafacere până la soluționarea acțiunii în anularea mărcii comunitare, înregistrată de un terț la OHIM.
Tribunalul Covasna
Contestaţie