Acţiune în regres

Hotărâre 2298 din 09.04.2015


Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 21.07.2014 sub nr. 10722, reclamantul F de P a V S a chemat în judecată pe pârâtul M I  solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 4.007,73 lei dobânda penalizatoare aferentă de la data plăţii despăgubirilor şi până la data rambursării şi cheltuielile de judecată ce urmează a fi făcute.

 În motivarea cererii, reclamantul a arătat că suma a cărei rambursare o solicită a fost achitată de reclamant către numitul M M în baza sentinţei penale nr.139 din 29.06.2012 pronunţată de Judecătoria Adjud şi a deciziei penale nr.1543/R din 09.11.2012 a Curţii de Apel Galaţi.

Reclamantul a arătat că în data de 03.08.2011 pârâtul a condus un autovehicul şi a produs un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a numitului M M.

Pârâtul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de vătămare corporală din culă. În cadrul procesului penal, numitul M M s-a constituit parte civilă pentru prejudiciul material şi moral suferit.

Ulterior producerii accidentului pârâtul nu a făcut dovada valabilităţii unei poliţe de asigurare RCA pentru autovehiculul condus de acesta, situaţie în care, conform prevederilor art.25 ind.1 din Legea nr.32/2000 şi ale art.3 şi 11 din Ordinul CSA nr.1/2008 reclamantul a fost introdus în cauza penală pentru a garanta plata despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.

În baza sentinţei penale nr.139 din 29.06.2012 pronunţată de Judecătoria Adjud şi a deciziei penale nr.1543/R din 09.11.2012 a Curţii de Apel Galaţi a fost stabilită vinovăţia pârâtului inculpat, iar reclamantul a fost obligat alături de acesta la plata de despăgubiri în favoarea părţii civile M M.

În data de 12.06.2014 numitul M M a înaintat reclamantului o cerere prin care a solicitat plata dobânzii legale aferente sumelor plătite cu titlu de despăgubire. În urma solicitării primite reclamantul a achitat în data de 13.06.2014 suma de 4.007,73 lei cu titlu de dobândă legală pentru partea civilă M M, având un drept de regres împotriva celui pentru care a plătit.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.192 Cod proc. civ., art. 998-999 Cod civil, art. 25 ind.1 pct.12 şi 15 din Lege nr.32/2000 şi art.13 din Ordinul CSA nr.1/2008.

În dovedirea cererii reclamantul a depus în copie înscrisuri: statutul asociaţiei F de P a V S (f.9-11), extras registrul special Asociaţii(f.12-14), procură specială(f.15), certificat nr.66655/08.10.2013(f.16), cerere plată dobândă legală înregistrată sub nr.9058 din 12.06.2014(f.17,18), decizia penală nr.1543/R din 9.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, ordin de plată nr.849 din 13.06.2014(f.27), act de identitate M M (f.28), sentinţa penală nr.139 din 29.06.2012 pronunţată de Judecătoria Adjud, proces verbal de informare grstuită privind avantajele medierii din 26.06.2014 şi adresa de invitaţie)f.33,34).

În temeiul art. 223 Cod proc. civ. reclamantul a solicitat judecarea în lipsă.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.29 alin.1 lit.i din OUG nr.80/2013.

La data de 08.01.2015 a depus precizări la solicitarea instanţei în sensul că pe rolul Judecătoriei Bacău a existat dosarul nr.948/180/2013 care a vizat recuperarea sumei de 86.946,80 lei plătită de reclamantă numitului M M în data de 27.12.2012 cu titlu de despăgubiri (debit principal) aşa cum au fost acestea stabilite în baza sentinţei penale nr.139 din 29.06.2012 pronunţată de Judecătoria Adjud şi a deciziei penale nr.1543/R din 09.11.2012 a Curţii de Apel Galaţi. Ulterior, la data 2.06.2014, numitul M M a adresat reclamatului o cerere prin care a solicitat achitarea dobânzilor stabilite în favoarea sa prin hotărârile penale calculate de la data sesizării instanţei penale şi până la data plăţii debitului principal, dobânzi pe care reclamanta a omis a le achita odată cu debitul principal la data de 17.12.2012, achitate de reclamantă la data 13.06.2014.

Pârâtul legal citat, nu s-a prezentat şi nu a depus întâmpinare.

Instanţa a dispus din oficiu ataşarea dosarului nr.948/180/2013 al Judecătoriei Bacău.

Instanţa a administrat  proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Pin sentinţa penala nr.139/2012 pronunţată de Judecătoria Adjud modificată prin decizia penală nr.1543/09.11.2012 s-au stabilit despăgubirile materiale şi morale pe care FPVS şi pârâtul din prezenta cauza trebuie să le achite către partea civilă M M, respectiv 5000 de lei şi 14.005,29 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plăţii, plus dobânda legală de la data sesizării instanţei, respectiv, 18.11.2011 până la data plăţii efective, cu titlu de daune materiale şi 20.000 lei cu titlu de daune morale.

La data de 27.12.2012 reclamantul a achitat prin ordinul de plată nr. 1503 suma de 86.946,80 lei către persoana păgubită M M, sumă reprezentând 61.946,80 lei (echivalentul a 14.005,29 euro) despăgubiri materiale şi 20.000 lei daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 4141 din 21.05.2013 pronunţată de Judecătoria Bacău a fost obligat pârâtul la plata sumei de 86.946,80 lei şi a dobânzii legale calculate de la data de 27.12.2012 până la data achitării integrale a debitului către reclamantul din prezenta cauză.

Prin cererea adresată reclamantului şi înregistrată sub nr.9058 din 12.06.2014 persoana păgubită M M a solicitat reclamantului plata dobânzii legale aferentă sumelor de 5.000 lei şi 14.005,29 euro de la data de 18.11.2011 şi până la data plăţii efective, respectiv, data de 27.12.2012 conform deciziei penale nr.1543/09.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.

Reclamantul achitat suma reprezentând dobândă legală aferentă despăgubirilor materiale acordate de instanţă la care fusese obligat conform deciziei penale nr.1543/09.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi la data de 13.06.2014 prin ordinul de plată nr.849(f.27).

Potrivit art. 3 alin. 1, 3 şi 4 din Normele privind Fondul de protecţie a victimelor străzii, puse în aplicare prin Ordinul nr. 1/2008 al preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor:

„(1) Fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării.

(3) Dacă pentru vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul nu a fost îndeplinită obligaţia de a încheia asigurarea R.C.A., Fondul acordă persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât şi pentru vătămări corporale sau decese.

(4) Fondul intervine ca garant pentru respectarea obligaţiei de despăgubire fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuţiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului. Totuşi, Fondul va notifica persoanelor obligate la despăgubire faptul că a fost avizat pentru soluţionarea cazului de daună şi, în măsura în care acestea au despăgubit efectiv persoanele păgubite pentru prejudiciile suferite înainte de finalizarea procedurii de soluţionare a dosarului, Fondul îşi va înceta intervenţia.”

Potrivit Art. 4 alin. 1 lit. b din Normele sus-menţionate:

„Fondul acordă despăgubiri, în condiţiile art. 3, pentru prejudiciile cauzate prin accidente de vehicule produse:

b) pe teritoriul României, de vehicule neasigurate din alte state decât cele în care se aplică Acordul multilateral;”

Potrivit art. 5 alin. 1 din Normele sus-menţionate:

„Au dreptul să beneficieze de despăgubiri din Fond persoanele fizice şi juridice române, precum şi rezidenţii din România sau din statele Spaţiului Economic European, pentru cazurile de daună produse în condiţiile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a), b), c) şi e).”

Potrivit art. 6 alin. 1 din Normele sus-menţionate:

„Cuantumul prejudiciului suferit de persoanele păgubite prin accidente de vehicule produse pe teritoriul României se stabileşte în strictă conformitate cu prevederile normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare în România la data producerii accidentului.”

Potrivit art. 8 din Normele sus-menţionate:

„Gestionarea din punct de vedere tehnic a cazurilor de daună pentru care urmează să se plătească despăgubiri din Fond se va face de asigurătorii care au dreptul să practice asigurarea R.C.A. pe teritoriul României şi/sau de experţi, pe bază de contract de prestări de servicii.”

Potrivit art. 13 din Normele sus-menţionate:

„După plata despăgubirilor, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligaţia să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii.”

Potrivit art. 998 C.civ.:

”Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.”

Potrivit art. 2 din OG nr. 13/2011:

În cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

Potrivit art.3 din  OG nr. 13/2011:

(2) Rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale.

(3) În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, rata dobânzii legale se stabileşte potrivit prevederilor alin. (1), respectiv alin. (2), diminuat cu 20%.

Răspunderea civilă a unei persoane este angajată în cazul în care aceasta săvârşeşte cu vinovăţie un fapt ilicit cauzator de prejudicii faţă de o altă persoană, cu condiţia ca între faptul ilicit şi prejudiciu să există o legătură de cauzalitate.

Conform principiilor care reglementează materia răspunderii civile delictuale, prejudiciul trebuie reparat, indiferent de forma şi de gradul de vinovăţie, integral (atât paguba efectivă – damnum emergens -, cât şi câştigul nerealizat – lucrum cessans -) şi atât prejudiciul previzibil, cât şi cel neprevizibil, în stabilirea cuantumului despăgubirilor neavând relevanţă nici starea materială a făptuitorului şi nici cea a victimei.

În virtutea art. 13 din Normele sus-menţionate, instanţa constată că reclamantul are dreptul de a se regresa împotriva persoanei responsabile de producerea prejudiciului, în speţă pârâtul, pentru sumele achitate cu titlu de despăgubire şi de cheltuieli legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire.

Instanţa constată că prin plata efectuată la data de 27.12.2012 reclamantul nu a achitat persoanei prejudiciate M M dobânda legală aferentă perioadei dintre data sesizării instanţei penale şi data plăţii efective pentru sumele acordate cu titlu daune materiale. Pentru acest motiv persoana prejudiciată M M a revenit cu o nouă cerere adresată reclamantului la data de 12.06.2014 pentru suma de 4.007,73 lei, sumă care a fost achitată de acesta în ziua imediat următoare, respectiv, 13.06.2014.

În consecinţă, instanţa urmează a admite cererea de chemare în judecată, obligând pârâtul la plata către reclamant a sumei plătite

De asemenea, în temeiul aceloraşi dispoziţii legale, instanţa constată că reclamantul poate solicita şi dobânda legală aferentă. În temeiul art. 2 din OG nr.13/2011, acesta este îndreptăţit la dobânda legală în materie civilă, motiv pentru care instanţa urmează a încuviinţa  cererea aferentă şi va obliga pârâtul la plata acestei dobânzi calculată de la data achitării despăgubirii, respectiv 13.06.2014,  până la data achitării integrale a debitului.

Văzând dispoziţiile art.274 Cod proc. civ., instanţa va respinge capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, având în vedere că acestea nu au fost dovedite prin acte depuse la dosar.