Recurs. Anulare decizie de impunere emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice

Recurs. Anulare decizie de impunere emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice 

- art. 126 din Legea nr. 571/2003

- art. 128 din Legea nr. 571/2003

- art. 130 din Legea nr. 571/2003

- art. 141 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 571/2003

- pct. 8 alin. 1 din Titlul VI Cap. IV din H.G. nr.  44/2004

În conformitate cu prevederile art. 126 din Legea 571/2003, în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operaţiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) operaţiunile care, în sensul art. 128-130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plata;

b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 si 133;

c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1), acţionând ca atare;

d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activităţile economice prevăzute la art. 127 alin. (2).

Potrivit art. 128 alin. 1 din aceeaşi lege, este considerată livrare de bunuri transferul  dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar iar conform art. 129 alin. 1, se consideră prestare de servicii orice operaţiune care nu constituie livrare de bunuri, aşa cum este definită la art. 128.

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 din Codul fiscal, în cazul unei operaţiuni care implică o livrare de bunuri şi/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri şi/sau o prestare de servicii cu plată.

De asemenea, art. 141 alin. 2 lit. e din Codul fiscal include arendarea ( darea în arendă ) în categoria operaţiunilor scutite de TVA fără drept de deducere, astfel că proprietarul terenului care îl dă în arendă, fie că este sau nu plătitor de TVA, nu colectează taxa la valoarea contractului de arendă.

Potrivit pct. 8 alin. 1 din Titlul VI Cap. IV din HG 44/2004 actualizată, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 57172003,  operaţiunile prevăzute la art. 130 din Codul fiscal includ orice livrări de bunuri/prestări de servicii a căror plată se realizează printr-o altă livrare/prestare, precum plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a serviciului de prelucrare/obţinere a produselor agricole sau plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a arendei, care constituie o prestare de servicii.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că cel care achită contravaloarea arendei în produse agricole, fiind persoană impozabilă din punct de vedere al TVA, are obligaţia colectării TVA asupra sumei plătite conform prevederilor art. 130 din Codul fiscal iar plata prin produse agricole, care constituie o livrare de bunuri a arendei, reprezintă o operaţiune prevăzută la art.130 Cod fiscal referitoare la schimbul de bunuri şi servicii.

Drept urmare, în opinia instanţei de recurs, este corectă aprecierea organului fiscal în sensul că transferul dreptului de proprietate asupra produselor aflate în proprietatea societăţii intimate (livrarea produselor) în schimbul dreptului de folosinţă a terenului arabil reprezintă o operaţiune impozabilă din punct de vedere al TVA.

Referitor la aprecierile judecătorului fondului în sensul că pentru ca cedarea folosinţei bunului, aferentă contractului de arendare să fie considerată o prestare de servicii în sensul de operaţiune taxabilă este necesar ca aceasta să rezulte dintr-o activitate economică şi să fie realizată de o persoană impozabilă (conform prevederilor art. 126-127 Cod fiscal), instanţa de recurs constată că legiuitorul a prevăzut ca fiecare dintre cele două operaţiuni (plata arendei şi, respectiv,  cedarea folosinţei) să fie tratată separat stabilind că prevederile Titlului VI Cap. IV din H.G. 44/2004 actualizată se aplică în funcţie de calitatea persoanei care realizează operaţiunea, cotele şi regulile aplicabile fiecărei operaţiuni în parte.

Pe de altă parte, în speţă, cum societatea intimată nu este o societate agricolă, ci o societate comercială pe acţiuni, nu se pune problema unei distribuiri a produselor agricole de către o societate agricolă membrilor săi asociaţi, situaţie în care pământul rămâne în proprietatea membrilor cooperatori, nefiind niciodată al societăţii agricole. Doar în acest caz, contravaloarea produselor nu poate sta la baza calculării TVA, deoarece produsele distribuite acestora de către societatea agricolă în raport de suprafaţa de teren deţinută se face în temeiul calităţii lor de proprietari ai acestor terenuri şi de membri în societate, neavând la bază o prestare de servicii cu plată în natură.

Decizia nr. 1437 din 22.06.2016 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Dosar nr. 1915/111/ 2015

Prin Sentinţa nr. 2687/CA/03.12.2015, pronunţată de Tribunalul  ...  s-a admis cererea formulată de reclamanta SC  ...  SA, în contradictoriu cu pârâta DGRFP  ...  prin AJFP  ...  şi, în consecinţă, s-a dispus anularea Deciziei nr.  ... 09.12.2014 prin care s-a soluţionat contestaţia administrativă, precum şi a Deciziei de impunere nr. F BH  ... /14.04.2014 întocmită în baza Raportului de Inspecţie Fiscală nr. F BH  ... /14.04.2014 pentru suma de 3986 lei, TVA aferentă arendei.

Împotriva acestei hotărâri, în termen, a formulat recurs pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE  ...  PRIN ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE  ... , solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei pronunţate de Tribunalul  ...  în sensul respingerii în totalitate a acţiunii formulate de reclamanta, cu consecinţa menţinerii ca legale şi temeinice a actelor administrative fiscale a căror anulare se solicită.

În dezvoltarea motivelor de recurs, după o scurtă prezentare a stării de fapt, se arată că hotărârea este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru următoarele considerente:

Urmare a inspecţiei fiscale parţiale ce a vizat perioada 01.12.2013 -31.12.2013 privind taxa pe valoarea adăugată s-a constatat faptul că reclamanta S.C.  ...  S.A. a distribuit din producţia obţinută produse agricole (grâu şi porumb) în valoare totală de 16.608 lei reprezentând contravaloarea arendei datorată persoanelor fizice, proprietari ai terenurilor luate în arendă, pentru care aceasta nu a colectat taxa pe valoarea adăugată aferentă, considerând că plata în natură a arendei nu constituie operaţiune impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată.

Raportat la acest aspect, instanţa a reţinut faptul că textele de lege pe care îşi întemeiază organul fiscal soluţia de respingere a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva actelor administrative fiscale prin Decizia nr. ... 09.12.2014, nu sunt aplicabile întrucât niciuna din aceste prevederi nu face referire la includerea arendei în cadrul operaţiunilor taxabile.

Instanţa a mai reţinut, de asemenea, faptul că potrivit prevederilor art. 141 alin.(2) lit. e din Codul fiscal arendarea este inclusă în categoria operaţiunilor scutite de taxă, articol care însă este eronat interpretat în opinia recurentei, prevederile sale fiind atribuite celor care achită arenda şi nu proprietarului terenului, care dându-l în arendă, efectuează o prestare de servicii scutită fără drept de deducere.

Art. 141 alin.(2) lit. e) din Codul fiscal include arendarea (darea în arendă) în categoria operaţiunilor scutite de TVA fără drept de deducere.

Prin urmare, proprietarul terenului care dă în arendă fie că este sau nu plătitor de TVA nu colectează taxa la valoarea contractului de arendă.

Cel ce achită contravaloarea arendei în produse fiind persoană impozabilă din punct de vedere al TVA are obligaţia colectării TVA asupra sumei plătite conform prevederilor Codului fiscal, art. 130.

Darea în arendă a unui teren de către proprietarul acestuia reprezintă o prestare de serviciu, conform art. 129, alin.(1).

Susţine că, din interpretarea prevederilor legale de mai sus, coroborate cu pct.8 alin.(1) lit. b din HG nr.44/2004 plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri a arendei reprezintă o operaţiune prevăzută la art.130 din Codul fiscal referitoare la schimbul de bunuri sau servicii.

Instanţa a mai reţinut că, pentru ca cedarea folosinţei bunului, aferentă contractului de arendare să fie considerată o prestare de servicii în sensul de operaţiune taxabilă este necesar ca aceasta să rezulte dintr-o activitate economică şi să fie realizată de o persoană impozabilă conform prevederilor art.126-127 Cod fiscal, însă în speţă arendatorii sunt persoane fizice care nu realizează activitate economică.

Referitor la acest aspect menţionează că legiuitorul l-a avut în vedere când a prevăzut că, fiecare dintre cele două operaţiuni să fie tratată separat "aplicându-se prevederile prezentului titlu în funcţie de calitatea persoanei care realizează operaţiunea, cotele şi regulile aplicabile fiecărei operaţiuni în parte".

Astfel, potrivit dispoziţiilor legale de mai sus, plata prin produse agricole în natură (grâu şi porumb) către persoanele fizice proprietare de terenuri, în schimbul cedării dreptului de a utiliza terenurile în cauză, constituie operaţiune impozabilă din punct de vedere al taxei.

În drept, s-au invocat prevederile art.488 pct.8, coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004.

Intimata reclamantă  ...  S.A. nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,  instanţa a apreciat recursul declarat de recurenta DGRFP  ...  prin AJFP  ...  ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 126 din Legea 571/2003, în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operaţiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) operaţiunile care, în sensul art. 128-130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plata;

b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 si 133;

c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1), acţionând ca atare;

d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activităţile economice prevăzute la art. 127 alin. (2).

Potrivit art. 128 alin. 1 din aceeaşi lege, este considerată livrare de bunuri transferul  dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar iar conform art. 129 alin. 1, se consideră prestare de servicii orice operaţiune care nu constituie livrare de bunuri, aşa cum este definită la art. 128.

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 din Codul fiscal, în cazul unei operaţiuni care implică o livrare de bunuri şi/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri şi/sau o prestare de servicii cu plată.

De asemenea, art. 141 alin. 2 lit. e din Codul fiscal include arendarea ( darea în arendă ) în categoria operaţiunilor scutite de TVA fără drept de deducere, astfel că proprietarul terenului care îl dă în arendă, fie că este sau nu plătitor de TVA, nu colectează taxa la valoarea contractului de arendă.

Potrivit pct. 8 alin. 1 din Titlul VI Cap. IV din HG 44/2004 actualizată, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 57172003,  operaţiunile prevăzute la art. 130 din Codul fiscal includ orice livrări de bunuri/prestări de servicii a căror plată se realizează printr-o altă livrare/prestare, precum plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a serviciului de prelucrare/obţinere a produselor agricole sau plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a arendei, care constituie o prestare de servicii.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că cel care achită contravaloarea arendei în produse agricole, fiind persoană impozabilă din punct de vedere al TVA, are obligaţia colectării TVA asupra sumei plătite conform prevederilor art. 130 din Codul fiscal iar plata prin produse agricole, care constituie o livrare de bunuri a arendei, reprezintă o operaţiune prevăzută la art.130 Cod fiscal referitoare la schimbul de bunuri şi servicii.

Drept urmare, în opinia instanţei de recurs, este corectă aprecierea organului fiscal în sensul că transferul dreptului de proprietate asupra produselor aflate în proprietatea societăţii intimate (livrarea produselor) în schimbul dreptului de folosinţă a terenului arabil reprezintă o operaţiune impozabilă din punct de vedere al TVA.

Referitor la aprecierile judecătorului fondului în sensul că pentru ca cedarea folosinţei bunului, aferentă contractului de arendare să fie considerată o prestare de servicii în sensul de operaţiune taxabilă este necesar ca aceasta să rezulte dintr-o activitate economică şi să fie realizată de o persoană impozabilă (conform prevederilor art. 126-127 Cod fiscal), instanţa de recurs constată că legiuitorul a prevăzut ca fiecare dintre cele două operaţiuni (plata arendei şi, respectiv,  cedarea folosinţei) să fie tratată separat stabilind că prevederile Titlului VI Cap. IV din H.G. 44/2004 actualizată se aplică în funcţie de calitatea persoanei care realizează operaţiunea, cotele şi regulile aplicabile fiecărei operaţiuni în parte.

Pe de altă parte, în speţă, cum societatea intimată nu este o societate agricolă, ci o societate comercială pe acţiuni, nu se pune problema unei distribuiri a produselor agricole de către o societate agricolă membrilor săi asociaţi, situaţie în care pământul rămâne în proprietatea membrilor cooperatori, nefiind niciodată al societăţii agricole. Doar în acest caz, contravaloarea produselor nu poate sta la baza calculării TVA, deoarece produsele distribuite acestora de către societatea agricolă în raport de suprafaţa de teren deţinută se face în temeiul calităţii lor de proprietari ai acestor terenuri şi de membri în societate, neavând la bază o prestare de servicii cu plată în natură.

În consecinţă, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 496 Cod procedură civilă, cu raportare la dispoziţiile art. 488 pct. 8 din acelaşi cod, Curtea de Apel Oradea a admis recursul declarat de recurenta DGRFP  ...  prin AJFP  ...  împotriva sentinţei nr. 2687/03.12.2015 pronunţată de Tribunalul  ... , care a fost casată în totalitate şi rejudecând fondul, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC  ...  SA împotriva pârâtei DGRFP  ...  prin AJFP  ... , ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare