Recurs. Anulare hotărâre de consiliu local

CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Recurs. Anulare hotărâre de consiliu local

- art. 8.2.10 din Ordinul nr. 534/2001, privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general

Criticile aduse sentinţei de către recurentă pot fi încadrate în motivul de recurs prev. de art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă, greşita interpretare a dispoziţiilor legale.

Analizând acest motiv de recurs, Curtea a constatat că nu este întemeiat.

Conform art. 1 din H.C.L. nr. 178/2013, s-a instituit în sarcina persoanelor fizice care deţin terenuri în intravilanul Municipiul O., înregistrate la categoria folosinţă agricolă - arabil, păşune, fâneaţă, vie, livadă, să depună la Primăria Municipiului O., în vederea analizării situaţiei privind construibilitatea terenurilor, următoarele documente: cerere tip, copie extras CF, orice alte documente deţinute, de tipul documentaţii cadastrale, schiţe topografice, planul de situaţie.

Prin dispoziţiile art. 4 din H.C.L. nr. 178/2013, s-a stabilit că în cazul neprezentării în vederea analizării situaţiei privind încadrarea în categorii de folosinţă a terenurilor din punct de vedere urbanistic şi a confirmării înscrierii în documente a categoriei de folosinţă corespunzătoare a fiecărui teren în parte, începând cu 01.07.2013, impozitele percepute pentru terenurile fără categorie de folosinţă vor fi stabilite la categoria curţi construcţii.

Instanţa a reţinut că una din condiţiile de valabilitate ale oricărui act administrativ este conformitatea acestuia cu legea şi cu actele normative cu forţă juridică superioară.

În speţă, prevederea legală criticată, art. 4 din H.C.L. nr. 178/2013 nu este în nici un vreun fel contrară normelor cu forţă juridică superioară sau cu legea.

Potrivit art. 8.2.10 din Ordinul nr. 534/2001, privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general, care reglementează criteriile de clasificare şi identificare a categoriilor de folosinţă a terenurilor şi construcţiilor, în categoria terenurilor ocupate cu construcţii şi curţi, sunt cuprinse terenurile cu diverse utilizări şi destinaţii, de exemplu: clădiri, curţi, fabrici, uzine, silozuri, gări, hidrocentrale, cariere, exploatări miniere şi petroliere, cabane, schituri, terenuri de sport, aerodromuri, diguri, taluzuri pietruite, terase, debuşee, grădini botanice şi zoologice, parcuri, cimitire, pieţe, rampe de încărcare, fâşia de frontieră, locuri de depozitare, precum şi alte terenuri care nu se încadrează în nici una dintre categoriile de folosinţă prevăzute la punctele anterioare.

Potrivit art. 6 al. 1 din Ordinul nr. 95/2010, pentru aprobarea Normelor tehnice de completare a registrului agricol pentru perioada 2010 – 2014, înscrierea datelor în registrul agricol se face pe baza declaraţiei date pe propria răspundere de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei, care dispune de capacitate deplină de exerciţiu, după cum urmează: a) prin vizitarea persoanelor fizice de către persoanele împuternicite cu completarea registrului agricol; b) la primărie, în cazul în care un reprezentant major al persoanei fizice se prezintă din propria iniţiativă sau pentru rezolvarea altor probleme; c) pe baza declaraţiei trimise prin poştă, cu confirmare de primire, pe cheltuiala persoanei care are obligaţia de a fi înregistrată în registrul agricol; d) pe baza unei procuri notariale date de capul gospodăriei; e) prin invitarea la primărie a persoanelor fizice care au obligaţia să efectueze declaraţiile pentru înscrierea datelor în registrul agricol.

Prin urmare au fost prevăzute mai multe modalităţi legale de obţinere a declaraţiilor în baza cărora se realizează înscrierea datelor în registrul agricol. Pârâta a optat pentru varianta prevăzută la litera e, prin invitarea la primărie a persoanelor fizice care au obligaţia să efectueze declaraţiile pentru înscrierea datelor în registrul agricol, adoptând în acest sens H.C.L. nr. 178/2013, în conformitate cu prevederile art. 6 al. 6 din Ordinul nr. 95/2010, potrivit cărora, modalitatea prevăzută de al. 1 lit. e), poate fi utilizată numai dacă este aprobată prin hotărâre a consiliului local.

În această situaţie, în care s-a optat pentru varianta prev. de art. 6 lit. e), nu sunt aplicabile prevederile art. 17 alin. 3 din Ordin, neputându-se considera că în situaţia în care persoanele fizice sau cele juridice nu fac declaraţiile la termenele prevăzute la alin. (1) şi (2), nu au intervenit niciun fel de modificări, astfel că în registrul agricol se reportează din oficiu datele din anul precedent.

Prin H.C.L. nr. 178/2013, nu s-a stabilit o altă modalitate de înregistrare a terenurilor decât cea stabilită prin dispoziţiile legale enunţate şi nici nu s-a dispus schimbarea categoriei de folosinţă a unor terenuri.

Dispoziţiile art. 4 dispun trecerea în categoria curţi construcţii doar a terenurilor fără categorie de folosinţă, fără a face referire la o suprafaţă standard, reluând practic dispoziţia stabilită prin art. 8.2.10 din Ordinul nr. 534/2001, potrivit căruia, fac parte din categoria de folosinţă curţi construcţii, terenurile care nu se încadrează în nici una dintre categoriile de folosinţă prevăzute la punctele anterioare.

Adeverinţele la care face referire recurenta, nu prezintă relevanţă în raport de procedura pentru care a optat pârâta, care impunea îndeplinirea de către recurentă a obligaţiilor impuse.

Decizia nr. 988 din 13.05.2016 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Dosar nr. 4741/111/ 2013**

Prin Sentinţa nr. 2315/CA/19.10.2015 pronunţată în dosar nr. 4741/111/CA/2013**, Tribunalul B. a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată şi precizată de reclamanta M. C., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului O. şi Consiliul Local al Municipiului O.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a apreciat că nu sunt întemeiate criticile de nelegalitate ale prevederilor art. 4 din H.C.L. nr. 178/2013, iar în condiţiile în care reclamanta nu şi-a îndeplinit atribuţia de a depune la Primăria Mun. O. documentele solicitate, în mod corect a fost stabilit impozitul pentru terenurile deţinute de această la categoria curţi construcţii, fiind avute în vedere şi dispoziţiile art. 7 din H.C.L. nr. 178/2013, potrivit cărora debitele fiscale înregistrate ca urmare a încadrării unei suprafeţe de maxim 850 mp în categoria terenuri cu construcţii, se menţin până la comunicarea Instituţiei Arhitectului Şef privind încadrarea în categoria de folosinţă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurenta-reclamantă M. C., solicitând casarea sentinţei şi admiterea acţiunii, pentru următoarele motive:

Susţine că încadrarea terenurilor la o anumită categorie de folosinţă se face potrivit Ordinului MAI nr. 534/2001, că nu există teren fără categorie de folosinţă, după cum nu există nici categoria de „teren construibil”.

Terenurile în discuţie, proprietatea sa, au categorie de folosinţă şi anume „teren arabil”, fapt atestat chiar de adeverinţe emise de pârâtă şi de Registrul Agricol.

Recurenta invocă faptul că prin H.C.L. O. nr. 178/2013, se instituie o altă procedură decât cea legală de încadrare a unui teren în categoria de folosinţă, făcându-se referire la verificarea categoriei de construibilitate, categorie care nu există în niciun act normativ în vigoare. Susţine că procedura legală prevede că declararea categoriei de folosinţă se face de către proprietar, pe baza actelor, la Registrul agricol şi la Direcţia economică în vederea impunerii fiscale, iar dacă sunt dubii legate de veridicitatea declaraţiilor în Registrul agricol sau la organul fiscal, pot fi efectuate verificări. Susţine că adeverinţele depuse la dosar indică tocmai faptul că inspectori ai primăriei s-au deplasat la faţa locului şi au constatat realitatea declaraţiilor.

Categoria de folosinţă a terenului „curţi-construcţii"' la care primăria a încadrat terenurile, presupune existenţa unor construcţii de genul celor enumerate la pct. 8.2.10 a Ordinului 534/2001 pe aceste terenuri, fapt nereal, întrucât terenurile sunt libere de construcţii.

Apreciază că instanţa de fond a dat câştig de cauză Primăriei Municipiului O., doar pt. faptul că nu s-a urmat procedura instituită de H.C.L. O. nr. 178/2013, deşi terenurile sunt încadrate la categoria de folosinţă „teren arabil”.

Invocă prevederile art. 78 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora persoanele fizice care au schimbat categoria de folosinţă a terenurilor agricole pe care le deţin în proprietate sunt obligate să comunice, în termen de 30 de zile de la data la care a avut loc această operaţiune, modificarea intervenită oficiului de cadastru agricol şi organizarea teritoriului agricol, judeţean sau al municipiului B., care are obligaţia să o înregistreze. Arată că nu este cazul său, întrucât s-au menţinut declaraţiile atât la Registrul Agricol, cât şi la organul fiscal.

Intimaţii-pârâţi Primăria Municipiului O. şi Consiliul Local O. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea în totalitate a sentinţei nr. 2315/CA/2015 pronunţată de Tribunalul B.

Apreciază intimaţii că adoptarea H.C.L. nr.178/2013 s-a impus avându-se în vedere constatarea unor neconcordante între declaraţiile date pe proprie răspundere, potrivit art. 258, alin. (1) din Codul Fiscal, de persoanele fizice proprietari de terenuri şi planurile urbanistice existente, iar prevederile acestuia nu contravin prevederilor legale, având în vedere că aceste dispoziţii nu vin să încadreze terenurile aflate în proprietatea persoanelor fizice într-o anumită categorie de folosinţă.

Legalitatea actului administrativ impune respectarea anumitor cerinţe, respectiv actele să fie adoptate sau emise de autorităţile competente din punct de vedere material şi teritorial şi în limitele acestei competenţe, conţinutul actului administrativ să fie conform cu conţinutul legii în baza căruia este emis şi cu actele normative cu forţă juridică superioară; actele să corespundă scopului urmărit de legea pe care o pune în executare, să fie actuale şi oportune; să fie adoptate sau emise în forma specifică actelor administrative şi cu respectarea procedurii şi a normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege.

Condiţiile ce determină legalitatea actului administrativ trebuie să fie îndeplinite cumulativ, astfel încât absenţa uneia dintre aceste condiţii duce la nelegalitatea actului.

Apreciază că actul administrativ reprezentat de Hotărârea nr. 178/2013 a Consiliului Local O., este conform cu conţinutul legii în baza căruia a fost emis şi cu actele cu forţă juridică superioară. Prin emiterea H.C.L. nr. 178/2013 privind unele măsuri de reglementare a situaţiei terenurilor din intravilanul Municipiului O., s-a realizat armonizarea reglementărilor speciale în legătură cu modul de stabilire a impozitelor pentru terenurile aflate în intravilanul localităţii, fără a se aduce atingere dreptului de proprietate, în esenţă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 36, alin. (4), lit. c) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, consiliile locale „aprobă şi stabilesc impozitele şi taxele locale, în condiţiile legii", iar potrivit art. 36, alin. (4), lit. e) „aprobă strategiile privind dezvoltarea economică, socială şi de mediu a unităţii administrativ-teritoriale".

Precizează intimaţii că dispoziţiile H.C.L. nr. 178/2013 prin art. 1 impun doar obligativitatea persoanelor fizice care deţin terenuri în intravilanul Municipiului O. ca, până la data de 30.06.2013, să depună la Primăria Municipiului O. - Instituţia Arhitectului Şef, potrivit prevederilor art. 6, lit. e) din Ordinul nr. 95/2010 pentru aprobarea Normei tehnice de completare a registrului agricol pentru perioada 2010-2014, declaraţie pe proprie răspundere însoţită de documentaţia justificativă în vederea eliberării şi înregistrării adeverinţei privind categoriile de folosinţă ale terenului în Registrul Agricol şi în evidenţele fiscale.

Instituţia Arhitectului Şef urma să analizeze cererea însoţită de documentele depuse de proprietarii de terenuri-persoane fizice şi să comunice acestora, Direcţiei Economice şi Compartimentului Registrul Agricol adeverinţa privind regimul de construibilitate al parcelei, în vederea impozitării şi înscrierii în Registrul Agricol în temeiul legii.

Apreciază intimaţii că măsura prevăzută la art. 4 din H.C.L. nr. 178/2013 este o măsură legală având în vedere faptul că această măsură se aplică doar pentru terenurile fără categorie de folosinţă, respectiv pentru acele terenuri ale căror proprietari, deşi înştiinţaţi, nu s-au prezentat în termenul legal în vederea încadrării terenului în categoria de folosinţă corespunzătoare şi înscrierea acestuia în Registrul Agricol potrivit dispoziţiilor art. 6, lit. e) şi art. 24, alin.(17) din Ordinul nr. 95/2010 pentru aprobarea Normei tehnice de completare a registrului agricol pentru perioada 2010-2014.

Totodată, învederează intimaţii faptul că în conformitate cu prevederile Hotărârii Consiliului Local O. nr. 10/11.01.2013, parcelele de teren deţinute de persoanele fizice în suprafaţă mai mică de 850 mp se vor impozita la categoria terenuri cu construcţii aferent zonei fiscale în care se află. În cazul parcelelor de teren deţinute de persoane fizice mai mari de 850 mp, se va impozita la categoria teren cu construcţii aferent zonei fiscale în care se află, cel puţin o suprafaţă de 850 mp., exceptând terenul ocupat de clădiri.

H.C.L. O. nr. 10/2013, unul dintre actele în conformitate cu prevederile căruia a fost emisă Decizia de impunere nr. 74994/15.10.2013, a fost modificată prin H.C.L. nr.177/28.02.2013, în sensul eliminării prevederilor privind reîncadrarea fiscală a unei suprafeţe de minim 850 mp. în categoria terenurilor cu construcţii.

Arată intimaţii că prin adoptarea H.C.L. O. nr. 178/2013 este mai mult decât evident faptul că obiectivele urmărite de autoritatea locală au fost acelea de a reglementa situaţia unor terenuri situate în intravilanul Municipiului O. prin corectarea şi corelarea evidentelor cu documentaţia de urbanism şi cu situaţia faptică existentă în teren.

În drept, intimaţii invocă dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă; prevederile H.C.L. nr. 178/28.02.2013 privind unele măsuri de reglementare a situaţiei terenurilor din intravilanul Municipiului O.; dispoziţiile Ordinului nr.95/2010 pentru aprobarea Normei tehnice de completare a registrului agricol pentru perioada 2010-2014; prevederile H.C.L. nr. 10/2013 privind stabilirea impozitelor şi taxelor locale pentru anul 2013;dispoziţiile H.C.L. O. nr. 177/28.02.2013 privind aprobarea modificării Hotărârii Consiliului Local nr. 10/2013 privind stabilirea impozitelor şi taxelor locale pentru anul 2013; dispoziţiile Legii nr.215/2001 a administraţiei publice locale.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Criticile aduse sentinţei de către recurentă pot fi încadrate în motivul de recurs prev. de art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă, greşita interpretare a dispoziţiilor legale.

Analizând acest motiv de recurs, Curtea a constatat că nu este întemeiat.

Conform art. 1 din H.C.L. nr. 178/2013, s-a instituit în sarcina persoanelor fizice care deţin terenuri în intravilanul Municipiul O., înregistrate la categoria folosinţă agricolă - arabil, păşune, fâneaţă, vie, livadă, să depună la Primăria Municipiului O., în vederea analizării situaţiei privind construibilitatea terenurilor, următoarele documente: cerere tip, copie extras CF, orice alte documente deţinute, de tipul documentaţii cadastrale, schiţe topografice, planul de situaţie.

Prin dispoziţiile art. 4 din H.C.L. nr. 178/2013, s-a stabilit că în cazul neprezentării în vederea analizării situaţiei privind încadrarea în categorii de folosinţă a terenurilor din punct de vedere urbanistic şi a confirmării înscrierii în documente a categoriei de folosinţă corespunzătoare a fiecărui teren în parte, începând cu 01.07.2013, impozitele percepute pentru terenurile fără categorie de folosinţă vor fi stabilite la categoria curţi construcţii.

Instanţa a reţinut că una din condiţiile de valabilitate ale oricărui act administrativ este conformitatea acestuia cu legea şi cu actele normative cu forţă juridică superioară.

În speţă, prevederea legală criticată, art. 4 din H.C.L. nr. 178/2013 nu este în nici un vreun fel contrară normelor cu forţă juridică superioară sau cu legea.

Potrivit art. 8.2.10 din Ordinul nr. 534/2001, privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general, care reglementează criteriile de clasificare şi identificare a categoriilor de folosinţă a terenurilor şi construcţiilor, în categoria terenurilor ocupate cu construcţii şi curţi, sunt cuprinse terenurile cu diverse utilizări şi destinaţii, de exemplu: clădiri, curţi, fabrici, uzine, silozuri, gări, hidrocentrale, cariere, exploatări miniere şi petroliere, cabane, schituri, terenuri de sport, aerodromuri, diguri, taluzuri pietruite, terase, debuşee, grădini botanice şi zoologice, parcuri, cimitire, pieţe, rampe de încărcare, fâşia de frontieră, locuri de depozitare, precum şi alte terenuri care nu se încadrează în nici una dintre categoriile de folosinţă prevăzute la punctele anterioare.

Potrivit art. 6 al. 1 din Ordinul nr. 95/2010, pentru aprobarea Normelor tehnice de completare a registrului agricol pentru perioada 2010 – 2014, înscrierea datelor în registrul agricol se face pe baza declaraţiei date pe propria răspundere de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei, care dispune de capacitate deplină de exerciţiu, după cum urmează: a) prin vizitarea persoanelor fizice de către persoanele împuternicite cu completarea registrului agricol; b) la primărie, în cazul în care un reprezentant major al persoanei fizice se prezintă din propria iniţiativă sau pentru rezolvarea altor probleme; c) pe baza declaraţiei trimise prin poştă, cu confirmare de primire, pe cheltuiala persoanei care are obligaţia de a fi înregistrată în registrul agricol; d) pe baza unei procuri notariale date de capul gospodăriei; e) prin invitarea la primărie a persoanelor fizice care au obligaţia să efectueze declaraţiile pentru înscrierea datelor în registrul agricol.

Prin urmare au fost prevăzute mai multe modalităţi legale de obţinere a declaraţiilor în baza cărora se realizează înscrierea datelor în registrul agricol. Pârâta a optat pentru varianta prevăzută la litera e, prin invitarea la primărie a persoanelor fizice care au obligaţia să efectueze declaraţiile pentru înscrierea datelor în registrul agricol, adoptând în acest sens H.C.L. nr. 178/2013, în conformitate cu prevederile art. 6 al. 6 din Ordinul nr. 95/2010, potrivit cărora, modalitatea prevăzută de al. 1 lit. e), poate fi utilizată numai dacă este aprobată prin hotărâre a consiliului local.

În această situaţie, în care s-a optat pentru varianta prev. de art. 6 lit. e), nu sunt aplicabile prevederile art. 17 alin. 3 din Ordin, neputându-se considera că în situaţia în care persoanele fizice sau cele juridice nu fac declaraţiile la termenele prevăzute la alin. (1) şi (2), nu au intervenit niciun fel de modificări, astfel că în registrul agricol se reportează din oficiu datele din anul precedent.

Prin H.C.L. nr. 178/2013, nu s-a stabilit o altă modalitate de înregistrare a terenurilor decât cea stabilită prin dispoziţiile legale enunţate şi nici nu s-a dispus schimbarea categoriei de folosinţă a unor terenuri.

Dispoziţiile art. 4 dispun trecerea în categoria curţi construcţii doar a terenurilor fără categorie de folosinţă, fără a face referire la o suprafaţă standard, reluând practic dispoziţia stabilită prin art. 8.2.10 din Ordinul nr. 534/2001, potrivit căruia, fac parte din categoria de folosinţă curţi construcţii, terenurile care nu se încadrează în nici una dintre categoriile de folosinţă prevăzute la punctele anterioare.

Adeverinţele la care face referire recurenta, nu prezintă relevanţă în raport de procedura pentru care a optat pârâta, care impunea îndeplinirea de către recurentă a obligaţiilor impuse.

Pentru aceste motive, recursul a fost respins ca nefondat în temeiul art. 496 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare