Încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 56 alin 1 lit g din Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 2349 din 8 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.8758/63/2015, s-a admis cererea formulată de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE " FORŢA LEGII, pentru membrul de sindicat C.M. , în contradictoriu cu pârâta …

S-a anulat Dispoziţia nr. 37 din 10.07.2015 emisă de pârâtă.

A fost obligată pârâta la reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior şi la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat începând cu data de 10.07.2015 şi până la data reintegrării.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţin ut următoarele :

Reclamantul a fost angajatul pârâtei, în funcţia de paznic, aşa cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 238 din 27.12.2007.

Prin adresa nr.113709/09.07.2015, IPJ Dolj a comunicat pârâtei retragerii atestatului profesional al reclamantului, seria DJ nr. 0003833 eliberat de IPJ Dolj la data de 03.11.2008.

Prin urmare, prin Dispoziţia nr.37 din 10.07.2015, pârâta a constatat încetat de drept contractul individual de muncă al reclamantului, începând cu data de 10.07.2015, în conformitate cu prevederile art.56 alin 1 litera g din L 53/2003 – Codul Muncii.

Reclamantul a contestat în instanţă măsura administrativă a retragerii atestatului profesional, iar prin sentinţa nr. 2024 din 4.11.2015 dată în dosarul nr. 9332/63/2013, Tribunalul Dolj a admis cererea formulată, dispunând anularea acestei măsuri. Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia nr.1061 din 29.03.2016 dată de Curtea de Apel în dosarul nr. 9332/63/2015.

Potrivit dispoziţiilor art. 56 alin 1 litera g din Codul Muncii, contractul individual de muncă încetează de drept de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei.

Însă, în speţa dedusă judecăţii, măsura retragerii atestatului profesional al reclamantului a fost anulată de către instanţa de judecată.

Este adevărat că L 53/2003 nu cuprinde dispoziţii referitoare la consecinţele anulării sau modificării situaţiilor în care contractul individual de muncă încetează de drept, însă, în cauză, sub acest aspect, sunt incidente dispoziţiile art. 278 alin 1 din Codul Muncii potrivit cărora, dispoziţiile acestui cod, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, se întregesc cu dispoziţiile legislaţiei civile.

Aşadar, având în vedere dispoziţiile art.1254 alin 2 din NCC şi art. 1325 NCC precum şi faptul că măsura de retragere a atestatului profesional care a constituit temeiul emiterii dispoziţiei contestate în cauză, a fost anulată, tribunalul a apreciat întemeiată cererea formulată de reclamant, astfel că aceasta  a fost admisă, s-a dispus anularea dispoziţiei nr.37 din 10.07.2015 emisă de pârâtă, cu consecinţa reintegrării reclamantului pe postul deţinut anterior. Totodată, pârâta a fost obligată şi la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat de la data de 10.07.2015 şi până la data reintegrări efective, sub acest aspect instanţa apreciind că – în lipsa unei reglementări exprese – poate fi pe deplin aplicabil art. 80 din Codul Muncii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apelul pârâta …, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând următoarele:

În fapt, prin sentinţa apelată, instanţa de fond a admis acţiunea formulată de către reclamant şi a dispus anularea Dispoziţiei nr. 37/10.07.2015 emisă de D.J.P.S Dolj prin care „contractul individual de munca" al reclamantului a fost încetat de drept, a dispus reintegrării reclamantului pe postul deţinut anterior si plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate si  reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul reclamant începând cu data de 10.07.2015 până la data reintegrării.

Soluţia astfel pronunţată în prezenta cauză de către Tribunalul Dolj este vădit nelegală şi netemeinică, prin aplicarea greşită a normelor legale de drept al muncii şi ale Codului Civil, printr-o greşită aplicare a principiului anulării actului subsecvent, urmând ca la constatarea acestei situaţii de fapt si de drept sa aveţi in vedere următoarele motive:

1. Direcţia Judeţeană de Pază şi Servicii Dolj este instituţie publică subordonată Consiliului Judeţean Dolj, având ca obiect de activitate asigurarea pazei obiectivelor de interes judeţean din judeţul Dolj.

Reclamantul a desfăşurat activitate în cadrul Direcţiei Judeţene de Pază şi Servicii Dolj, având funcţia de paznic, în baza „Contractului individual de muncă" nr. 238/27.12.2007, in perioada 03.01.2008-10.07.2015.

Activitatea de pază este o activitate cu caracter special si este reglementată de dispoziţiile Legii 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, H.G. nr. 301/2012 privind Normele metodologice de aplicare a Legii 333/2003, Legea nr. 17/1996 privind uzul de armă şi Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiei modificată şi completată prin Legea nr. 117/2011.

Potrivit acestor prevederi legale, paza este „activitatea desfăşurată în scopul asigurării siguranţei obiectivelor, bunurilor şi valorilor împotriva oricăror acţiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existenţa materială a acestora, precum şi protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viaţa, integritatea fizică sau sănătatea". Activitatea de pază desfăşurată de D.J.P.S. Dolj la obiectivele de interes judeţean are un caracter permanent, asigurându-se 24 de ore din 24, cu paznici (cate 5 pentru fiecare obiectiv păzit) posesori ai „ATESTATULUI DE PAZA", obligatoriu pentru desfăşurarea acestei activităţi.

Salariatul C.M.  a fost posesor al atestatului profesional seria DJ nr.0003833 eliberat de I.P.J.Dolj la data de 03.11.2008.

La data de 10.07.2015, I.P..I. Dolj prin adresa nr. 113709 din 09.07.2015 înregistrată la DJ.P.S. Dolj cu nr. 2320/10.07.2015 comunica instituţiei apelante ca în temeiul art. 61 alin 1, lit.a si alin.2 din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor ca s-a dispus retragerea atestatului profesional seria DJ nr.0003833 deţinut de Chirtu Marian eliberat de I.P.J. Dolj la data de 03.11.2008.

Astfel, de la aceea dată reclamantul s-a aflat în situaţia de a nu mai putea desfăşura activitate de pază deoarece nu corespunde condiţiilor Legii nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor: „Art. 37(1) Angajarea personalului cu atribuţii de paza sau garda de corp se face pe baza atestatului eliberat in condiţiile prevăzute la art. 38 si a certificatului de cazier judiciar", situaţie in care conform art. 56, alin.l, lit.g din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii - Contractul individual de munca existent încetează de drept de la data retragerii de către autorităţile sau organele competente a avizelor, autorizărilor ori atestărilor necesare exercitării profesiei , motiv pentru care s-a emis Dispoziţia conducerii unităţii :ir. 37 din 10.07.2015, prin care s-a dispus încetarea de drept a „Contractului individual de munca" al salariatului Chirtu Marian conform art.56 alin.l Lit g din Legea nr. 53/2003-Codul Muncii.

2. In ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de anulare a dispoziţiei nr. 37 din 10.07.2015, precizează că nu ne aflam in situaţia unei concedieri din iniţiativa angajatorului i art. 58 C. Muncii) sau pentru motive care ţin de persoana salariatului (art. 61 C. Muncii), ci într-unul din cazurile de încetare de drept a contractului individual de muncă (art. 56 alin. 1 lit g C.Muncii).

De asemenea, nu trebuie făcuta confuzia intre art. 61 din Codul Muncii, care prevede situaţia concedierii pentru motive care ţin de persoana salariatului, cu art. 61 din Legea nr. 333/2003, care prevăd procedura retragerii atestatului profesional de către Inspectoratul de Politie.

Reiterează faptul că, în prezenta speţa nu ne aflam in situaţia unei concedieri nelegale/abuzive, ci ne aflam in prezenta unei încetări de drept, prevăzuta strict si limitativ de lege, a contractului individual de muncă, art. 78-80 Codul Muncii aplicându-se numai concedierilor nelegale si abuzive, ori in cazul de fata încetarea CIM a intervenit de drept, în unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.

Necesitatea avizelor, autorizaţiilor sau atestatelor este legată de specificul si importanţa unor profesii şi meserii pentru a căror exercitare se impune certificarea unui anumit grad de pregătire şi competenţa profesională care excede aprecierii angajatorului, datorită specializării ridicate a domeniului respectiv de activitate.

Situaţia este diferită în cazul în care, pe parcursul executării contractului individual de muncă, organul emitent retrage salariatului avizul acordat pentru exercitarea unei anumite profesii. Intr-o asemenea circumstanţa, voinţa angajatorului de a continua raportul de munca nu mai este suverana, in sensul ca raportul juridic de munca încetează, prin efectul legii, concomitent cu retragerea avizului de către autoritatea sau organismul competent.

Textul art. 56 lit. g C.muncii vizează strict situaţia de imposibilitate a continuării exercitării unei profesii sau meserii in lipsa unei pregătiri corespunzătoare, dar nu obstrucţionează posibilitatea prestării unei alte activităţi pentru care salariatul este apt, in ipoteza modificării convenţionale a tipului de activitate ce face obiectul raportului juridic de munca. Existenta avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor reprezintă condiţii de valabilitate ale contractului individual de munca, absenta lor la data încheierii contractului fiind sancţionată cu nulitatea absoluta, iar lipsa lor pe parcursul executării contractului se sancţionează cu încetarea de drept a raporturilor de munca, începând cu data retragerii lor de către autorităţile sau organismele competente sa le emită. Prin retragerea lor, salariatul nu mai poate continua prestarea muncii in condiţii adecvate de siguranţa si profesionalism, ceea ce determina încetarea raporturilor de munca

Contractul individual de munca încetează de la data retragerii avizului, autorizaţiei sau atestatului de către autorităţile competente, deoarece de la acel moment încetează unul dintre elementele sale de valabilitate relative la existenta acestor înscrisuri pentru încheierea relaţiilor juridice de munca.

Încetarea se produce prin efectul legii şi nu în baza actului de retragere a avizului, autorizaţiei sau atestatului profesional, deoarece, in caz contrar, ar însemna o intruziune nepermisa a unui terţ în raporturile juridice dintre părţi.

3. In literatura de specialitate si in practica judiciara s-a statuat ca, fiind vorba de o încetare în virtutea legii, contractul este reziliat chiar în momentul apariţiei cauzei de încetare (respectiv la momentul retragerii atestatului necesar pentru exercitarea profesiei), fără a fi nevoie de vreo formalitate sau de intervenţia angajatorului, tocmai având în vedere faptul ca art. 56 lit. g stabileşte momentul exact când intervine încetarea de drept a contactului.

Astfel, prin Decizia nr. 545/2004 a Curţii Constituţionale s-a statuat ca persoanele care optează pentru exercitarea unor profesii sau meserii şi pentru încadrarea în funcţii pentru care reglementările legale cer şi existenţa avizului, autorizaţiei ori atestării din partea unor autorităţi de specialitate se află într-o situaţie diferită faţă de celelalte categorii de salariaţi cărora nu li se cer aceste documente în momentul încadrării în funcţie, ceea ce justifică, în mod obiectiv şi rezonabil, tratamentul juridic diferit.

Retragerea de către autoritatea care le-a emis a avizului, autorizaţiei ori atestării, în momentul în care constată că nu mai sunt îndeplinite condiţiile acordării, retragere ce determină încetarea de drept a contractului individual de muncă pentru încheierea căruia existenţa acestor documente era o condiţie obligatorie, nu reprezintă un tratament juridic discriminator, în sensul interzis de art. 16 alin. (1) din Constituţie, ci aplicarea unui tratament juridic diferenţiat în raport cu situaţia diferită în care se află anumite categorii de persoane.

De asemenea, Curtea reţine că în momentul încheierii contractului individual de muncă persoanele ce încheie acest contract sunt conştiente de existenţa condiţiei obligatorii a obţinerii avizului, autorizaţiei sau atestatului, în lipsa cărora nu pot fi numite în funcţie, precum şi de consecinţele retragerii acestor documente, care se materializează în încetarea de drept a contractului individual de muncă.

4. In ceea ce priveşte aplicabilitatea dispoziţiilor art.78-80 din Codul Muncii privind anularea deciziei de desfacere a contractului de munca, reintegrarea si plata de despăgubiri, trebuie avut in vedere ca aceste texte legale se aplica numai concedierilor nelegale si abuzive făcute din iniţiativa angajatorului si nu sunt incidente in cazul încetării de drept a contractului individual de munca.

Numai in situaţia unor concedieri nelegale se poate retine vinovăţia angajatorului pentru a se putea atrage măsura plaţii de despăgubiri. Ori, în situaţia de faţă, D.T.P.S. Dolj era obligata de textul legal sa constate îndeplinirea condiţiilor cerute de art. 56 lit g Codul Muncii si sa dispună încetarea contractului individual de munca.

5. In situaţia în care reclamantul se considera neîndreptăţit si dovedeşte ca măsura retragerii atestatului profesional s-a făcut abuziv si cu rea-credinţă, se poate îndrepta pentru a obţine aceste despăgubiri egale cu salariul pe care l-ar fi obţinut, împotriva instituţiei care a luat acesta măsura dovedita ca fiind abuziva, in speţa Inspectoratul de Politie al judeţului Dolj - Serviciul de Ordine Publica, in temeiul art. 19 din Legea 554/2004, iar obţinerea acestor despăgubiri este condiţionata de îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiţii: existenta unui act administrativ nelegal anulat de instanţa, producerea unui prejudiciu si dovedirea legăturii de cauzalitate intre actul administrativ nelegal si prejudiciul suferit de reclamant.

Ori, D.J.P.S. Dolj în calitate de angajator nu are legătura în emiterea actului administrativ, îndeplinindu-şi strict obligaţia sa legală de a înceta contractual individual de muncă prin efectul legii.

6. Referitor la aplicabilitatea principiului anularii actului subsecvent, trebuie avut în vedere că deşi actul de retragere a atestatului profesional este un act administrativ, actul emis de către instituţia noastră este un act juridic civil de dreptul muncii, iar efectele actului administrativ primar s-au epuizat din momentul emiterii sale in virtutea legii, deci nu în virtutea menţiunilor din acel act administrativ anulat, apreciind că nu sunt incidente prevederilor art.1254 alin 2 NCC şi ale art.1325 NCC

7. In situaţia în care se considera legala aplicabilitatea nomelor generale prevăzute de Codul Civil, atunci soluţia instanţei de fond in ceea ce priveşte admiterea capătului de cerere privind plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul reclamant începând cu data de 10.07.2015 pana la data reintegrării, este nelegala, în situaţia în care prin această soluţie este obligată la plata unei despăgubiri (prejudiciu) o persoana care insa nu se face vinovată de producerea acestui prejudiciu.

Ori, în condiţiile art. 1350 alin. 2 NCC privind răspunderea contractuala -

„Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire ( respectiv de a executa obligaţiile contractate), ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile Legii  si 1357 NCC privind răspunderea pentru fapta proprie - „Cel care cauzează un prejudiciu printr-o fapta ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să-l repare.", este prevăzută ca şi condiţie esenţială, vinovăţia.

Dar, art. 1353 - „Cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exerciţiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare, cu excepţia cazului în care dreptul este exercitat abuziv", fapt care conduce la concluzia ca şi în ipoteza în care anularea retragerii atestatului de paznic (privit ca act principal) conduce la anularea dispoziţiei de constatare a încetării de drept a CIM (privit ca act subsecvent), obligarea la despăgubiri nu poate fi admisă întrucât încetarea CIM a intervenit de drept, prin efectul legii, D.J.P.S. Dolj fiind obligată să o constate, acest exerciţiu al drepturilor sale (si implicit al obligaţiilor legale corelative) s-a făcut în mod legal, fără  niciun abuz de drept, iar datorită acestor împrejurări nu exista vinovăţia, condiţie esenţială a reparării prejudiciului (art. 1547 NCC).

Solicită admiterea apelului si schimbarea în totalitate a sentinţei apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, atât în ceea ce priveşte anularea dispoziţiei de constatare a încetării de drept a contractului individual de muncă şi reîncadrarea pe postul deţinut anterior (întrucât contractul a fost reziliat de drept chiar la momentul apariţiei cauzei de încetare), cat şi în privinţa obligării la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi băneşti cuvenite, începând cu data de 10.07.2015 şi pana la data reintegrării.

În drept, apelul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 466 şi urm. din Codul ce Procedură Civilă.

La data de 07 octombrie 2016 intimatul reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 56 alin.(1) lit.g din Codul muncii, contractul individual de muncă existent încetează de drept de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei.

Curtea Constituţională, prin decizia nr. 545/2004 a stabilit că obţinerea avizelor, autorizaţiilor sau atestatelor este motivată de specificul fiecărei profesii sau meserii care presupune o calificare corespunzătoare, precum şi anumite aptitudini pe care cel ce doreşte să exercite acea meserie sau profesie trebuie să le aibă, tocmai pentru îndeplinirea sarcinilor la locul de muncă ales.

Aşadar, retragerea avizului, autorizaţiei sau atestatului de către autoritatea sau organismul competent se face numai în momentul în care nu sunt îndeplinite condiţiile cerute la data acordării acestora.

Prin urmare, fiind vorba de o încetare în virtutea legii, contractul individual de muncă încetează în chiar momentul apariţiei cauzei de încetare.

Potrivit dispoziţiilor art.80 alin.1 din Codul muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

Având în vedere că art. 56 lit. g din Codul muncii stabileşte cu certitudine data la care încetează contractul individual de muncă, în cazul retragerii avizului de funcţionare de către organele competente, Curtea constată că în mod eronat prima instanţă a admis capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata despăgubirilor prevăzute de dispoziţiile art.80 alin.1 din Codul muncii, text legal ce este aplicabil doar concedierilor efectuate în mod netemeinic sau nelegal.

Dacă, potrivit dispoziţiilor art.58 alin.1 din Codul muncii, concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, aceasta trebuie deosebită de încetarea de drept a contractului care operează în cazurile expres prevăzute de lege, în speţă, fiind incident cazul prevăzut de art. 56 lit. g din Codul muncii. 

Aşadar, numai în situaţia unor concedieri nelegale se poate reţine vinovăţia angajatorului pentru a se putea atrage măsura plaţii de despăgubiri. Or, în situaţia de faţă, Direcţia Judeţeană de Pază şi Servicii Dolj, în calitate de angajator, era obligată în baza textul legal să constate îndeplinirea condiţiilor cerute de art. 56 lit.g Codul muncii şi să dispună încetarea contractului individual de muncă, neputându-se reţine, astfel, vreo culpă a pârâtei în emiterea deciziei contestate, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă.

Împrejurarea că reclamantul a contestat în instanţă măsura administrativă a retragerii atestatului profesional, iar prin sentinţa nr. 2024 din 4.11.2015 a Tribunalului Dolj pronunţată în dosarul nr. 9332/63/2015, rămasă definitivă prin decizia nr.1061 din 29.03.2016 a Curţii de Apel Craiova, s-a admis cererea formulată, dispunând anularea acestei măsuri, nu justifică obligarea angajatorului la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariul pe care l-ar fi obţinut, dat fiind faptul că nu a avut loc o concediere nelegală, contractul individual de muncă încetând de drept, reclamantul putându-se, eventual, îndrepta, pentru a obţine aceste despăgubiri, împotriva instituţiei care a luat această măsură dovedită ca fiind nelegală, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru repararea prejudiciului.

În privinţa anulării deciziei de încetare a contractului individual de muncă şi a reintegrării pe postul deţinut anterior, Tribunalul a reţinut întemeiat, incidenţa dispoziţiilor art. 278 alin.1 din Codul muncii, raportate la dispoziţiile art.1254 alin.2 din NCC şi art. 1325 NCC, dat fiind faptul că a fost anulată măsura de retragere a atestatului profesional, care a constituit temeiul emiterii dispoziţiei contestate în cauză, fiind astfel, nefondate aceste critici din apel.

 Faţă de considerentele expuse, în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă, urmează a se admite apelul, a se schimba în parte sentinţa civilă, în sensul că se va admite în parte acţiunea. Se va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul reclamant începând cu data de 10.07.2015 până la data reintegrării. Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei civile.

Domenii speta

Spete similare