Anulare proces verbal de contravenţie. Fapta reţinută în sarcina petentei nu întruneşte condiţiile necesare pentru a fi calificată drept contravenţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal seria PA nr. 1112100/07.01.2016 (fila 97), contestatoarea a fost sancţionată contravenţional pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 3 pct. 1 din H.G. nr. 301/2012 şi de art. 2 alin. 2 din Anexa la H.G. nr. 301/2012, cu amendă în cuantum de 2.000 lei, potrivit art. 4 alin. 1 lit. b din H.G. nr. 301/2012.

În sarcina petentei, s-a reţinut că, la data de 05.01.2016, ora 10:00, la Oficiul Poştal nr. …, din Bucureşti, str. P,  nr. .., sector 1, nu a respectat prevederile H.G. nr. 301/2012, privind implementarea cerinţelor minimale de securitate, respectiv lipsă subsistem TVCI, a monitorizării sistemului de alarmare la un dispecerat de monitorizare a alarmelor şi de intervenţie.

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de art. 16 şi art. 19 din O.G. nr. 2/2001, instanţa reţine că nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea uneia dintre aceste condiţii trebuie să fie invocată de petent şi totodată acesta trebuie să dovedească vătămarea suferită ca urmare a eventualei neindicări a unei menţiuni în procesul-verbal şi că această vătămare nu se poate înlătura altfel decât prin anularea procesului-verbal.

În privinţa motivului de nulitate referitor la posibilitatea contravenientului de a formula obiecţiuni, instanţa reţine că acesta este neîntemeiat, având în vedere că prin decizia nr. 22/19.03.2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a hotărât că nerespectarea dispoziţiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 este sancţionată cu nulitatea relativă, condiţionată de dovedirea unei vătămări a petentului.

Astfel, prin procedura plângerii contravenţionale, petentul are posibilitatea de a invoca apărările pe care le consideră necesare şi de a formula obiecţiunile corespunzătoare, eventual şi pe cele care nu a avut posibilitatea de a le menţiona în procesul verbal, astfel încât nu se poate reţine existenţa unei vătămări din acest punct de vedere.

În ceea ce priveşte descrierea faptei, în raport de menţiunile cuprinse în procesul-verbal, instanţa constată că, având în vedere natura acesteia, agentul contestator a efectuat o descriere suficientă a faptei reţinute în sarcina petentului, şi anume aceea de a nu deţine subsistem TVC şi de a nu efectua monitorizarea sistemului de alarmare la un dispecerat de monitorizare a alarmelor şi de intervenţie.

De asemenea, având în vedere menţiunile procesului-verbal contestat, instanţa apreciază neîntemeiat motivul de nulitate invocat de către contestatoare constând în neconsemnarea de către agentul constatator a împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei, reţinând că descrierea faptei realizată de agentul constatator corespunde exigenţelor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001. De altfel, instanţa reţine că petenta nu a făcut dovada existenţei vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, simpla invocare a faptului că agentul constatator nu a indicat gradul de pericol social nefiind suficientă din acest punct de vedere.

Contestatoarea a mai criticat procesul-verbal în raport de faptul că acesta a fost încheiat în lipsa sa. Instanţa reţine că, potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. Astfel, în această situaţie, martorul nu face decât să ateste că persoana sancţionată contravenţional nu este de faţă, refuză sau nu poate să semneze procesul-verbal, nefiind necesară prezenţa acestuia la constatarea efectivă a faptei.

Analizând procesul-verbal contestat, instanţa reţine că acesta a fost întocmit în lipsa petentei, însă poartă semnătura martorului asistent Costea Dumitru, fiind, astfel, îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001. De altfel, instanţa constată că petenta a recunoscut faptul că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa sa, nefăcând dovada existenţei vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului sancţionator, motiv pentru care instanţa apreciază ca neîntemeiată şi această cauză de nulitate.

Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, potrivit art. 3 pct. 1 din H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, nerespectarea măsurilor minimale de securitate prevăzute la art. 2 alin. 2 din Anexă constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei conform art. 4 alin. 1 lit. b din acelaşi act normativ.

De asemenea, conform art. 2 alin. 2 din Anexa la H.G. nr. 301/2012,  cerinţele minimale de securitate, pe zone funcţionale şi categorii de unităţi, sunt prevăzute în anexa nr. 1.

Potrivit art. 7 alin. 1 din acest act normativ, „începând cu data de 1 ianuarie 2016, modul de funcţionare a unităţilor prevăzute la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003, republicată, a societăţilor specializate de pază şi protecţie şi a celor care desfăşoară activităţi de proiectare, producere, instalare şi întreţinere a sistemelor de alarmare împotriva efracţiei, licenţiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum şi a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înfiinţate până la aceeaşi dată, trebuie să fie potrivit cerinţelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre”.

Totodată, art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, prevede că „Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unităţi, sunt obligate să asigure paza acestora”.

Cu toate acestea, potrivit art. II din H.G. nr. 1002/2015, termenul prevăzut la art. 7 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 17 mai 2012, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta hotărâre, privind obligaţia elaborării analizei de risc la securitate fizică de către unităţile prevăzute la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înfiinţate până la data de 16 iunie 2012, se prorogă până la data de 1 iulie 2017.

Din interpretarea sistematică a textelor de lege citate rezultă că entităţile enumerate de art. 2 alin. 1 (cum este şi cazul societăţii petente), au obligaţia de a asigura paza acestora potrivit cerinţelor stabilite în normele metodologice – Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 301/2012 – începând cu data de 01.01.2016, termen ce a fost prelungit ulterior până la 01.01.2017.

Aşadar, instanţa reţine că, la data controlului (05.01.2016), dispoziţiile normelor metodologice pe care s-a bazat aplicarea sancţiunii cuprinse în Anexa Hotărârii Guvernului nu produceau efecte, acestea fiind prorogate prin dispoziţia citată anterior.

În acest sens, instanţa constată că termenul de 01.07.2016 acordat de legiuitor este un termen de graţie până la care unităţile prevăzute la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 trebuie să se conformeze noilor cerinţe de securitate, interpretare care rezultă de altfel şi din nota de fundamentare a H.G. nr. 1002/2015, în care se reţine necesitatea prorogării termenului de aplicare a obligaţiei de elaborare a analizei de risc la securitate fizică de la data de 1 ianuarie 2016 până la data de 1 iulie 2017.

Prin urmare, până la data de 01.07.2016, toate unităţile prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003, printre care şi petenta, au posibilitate de a adopta planul necesar de măsuri pentru ca la data de 01.07.2016 să îndeplinească cerinţele de securitate prevăzute de anexa 1 la H.G. nr. 301/2012.

Or, sancţionarea petentei la data de 07.01.2016 pentru neîndeplinirea condiţiilor minimale de securitate prevăzute de H.G. nr. 301/2012, în condiţiile în care legiuitorul a acordat petentei posibilitatea de a intra în legalitate până la data de 01.07.2016 (încă 6 luni) este lipsită de fundament juridic. Astfel, instanţa reţine că agentul constatator a dispus, fără temei, o decădere a petentei din beneficiul unui termen acordat de legiuitor, sancţionând-o pe aceasta pentru nerespectarea unor condiţii de securitate obligatorii începând abia cu data de 01.07.2016.

Instanţa nu poate reţine apărarea intimatei în sensul în care termenul de 01.07.2016 este un termen de recomandare care nu înlătură răspunderea contravenţională a petentei pentru funcţionarea cu nerespectarea cerinţelor minimale de securitate prevăzute de H.G. nr. 301/2012, până la data de 01.07.2016, întrucât o astfel de interpretare lipseşte de orice sens intervenţia legiuitorului în sensul adoptării H.G. nr. 1002/2015.

În concluzie, instanţa apreciază că, până la data de 01.07.2016, unităţile prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 nu pot fi sancţionate contravenţional pentru nerespectarea condiţiilor minimale de securitate prevăzute de H.G. nr. 302/2012, întrucât aceste condiţii sunt obligatorii începând cu data de 01.07.2016, până la această dată petenta putând funcţiona cu respectarea condiţiilor de pază şi securitate reglementate de Legea nr. 333/2003.

Or, petenta nu a fost sancţionată pentru săvârşirea unei contravenţii reglementate de Legea nr. 303/2003, ci pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 3 pct. 1 din H.G. nr. 301/2012  pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.  333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protecţia persoanelor, respectiv pentru nerespectarea condiţiilor minimale de securitate prevăzute de art. 2 alin 2 din anexa la Normele metodologice.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 2/2001, constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată ca atare prin lege. Astfel, instanţa apreciază că fapta reţinută în sarcina petentei nu întruneşte condiţiile necesare pentru a fi calificată drept contravenţie, întrucât, aşa cum s-a stabilit, aceasta beneficiază de un termen de graţie până la data de 01.07.2016.

În consecinţă, având în vedere toate aceste considerente, instanţa va admite plângerea şi va anula procesul-verbal de contravenţie seria PA nr. 1112100/07.01.2016.

Domenii speta

Spete similare