R O M Â N I A
TRIBUNALUL COVASNA
SECŢIA CIVILĂ
Dosar nr. 978/119/2015
SENTINŢA CIVILĂ NR. 965
Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2015
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE : …………..
GREFIER : ……………
Pe rol fiind pronunţarea asupra acţiunii în contencios administrativ formulată de partea reclamantă P. A. -
ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ în contradictoriu cu pârâtul ANAF - DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV, având ca obiect
anulare act de control taxe şi impozite.
La apelul nominal, făcut în şedinţa publică de astăzi, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Instanţa constată că dezbaterile asupra cauzei de faţă, au avut loc în şedinţa din 26.11.2015, susţinerile şi
concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din
prezenta, când instanţa, în temeiul art. 396 alin. (1) Cod procedură civilă în vederea deliberării cât şi pentru a da
posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, 10.12.2015.
T R I B U N A L U L
Prin acţiunea în contencios administrativ, formulată la data de 4.08.2015 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna
sub nr. 978/119/2015, reclamanta P. A. Întreprindere Individuală a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu intimata
Agenţia Naţională de Administrare fiscală şi Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Braşov să dispună anularea
deciziei nr. …. din 29.06.2015 emisă de pârâta şi anularea în parte a Deciziei de impunere nr. …./12.02.2015 şi a Raportul de
inspecţie fiscala nr. …./12.02.2015 emis de pârâtă.
În motivarea acţiunii se arată că, în urma inspecţiei fiscale parţiale vizând perioada 10.07.2014-31.12.2014, în
soluţionarea decontului cererii de rambursare a sumei negative a TVA pe luna decembrie 2014, din suma de 658.148 lei
solicitată la rambursare s-a admis suma de 407.857 lei şi s-a respins suma de 250.291 lei aferentă investiţiilor realizate
pentru construirea obiectivului „Ferma de Îngrăşare porcine”. Investiţia a fost realizată cu ajutorul unui proiect câştigat
prin „Fondul european Agricol de dezvoltare rurală”, la cererea autorităţii contractante APDRP persoana fizică a fost
obligată să se înregistreze ca persoană fizică autorizată aşa cum rezultă din notificarea privind selectarea cererii de
finanţare nr. 29362 din 3.07.2014. După autorizarea P. A. Întreprindere Individuală, la data de 20.08.2014 s-a încheiat
contractul având ca obiect ajutorul financiar nerambursabil, în vederea realizării investiţiei fiind încheiat cu SC …… SRL
contractul de executare lucrări nr. 1314 din 15.10.2014. Lucrările au fost finalizate în decembrie 2014.
Reclamanta arată că organele de inspecţie fiscală au considerat că suma de 250.291 lei, aferentă lucrărilor de
construire inclusiv materialele, nu este deductibilă în condiţiile în care obiectivul construit este proprietatea privată a
persoanelor fizice P. A. şi soţia, certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire fiind eliberate pe numele acestora.
La această concluzie s-a ajuns şi în urma analizei contractelor de comodat încheiate între reclamantă şi proprietarii
tabulari ai terenurilor pe care s-a edificat construcţia, apreciindu-se că deoarece contractul este unul cu titlu gratuit
întreprinderea nu avea dreptul să efectueze lucrări de construcţii.
În continuare reclamanta arată că prin convenţia de constituire a dreptului real de superficie, autentificată sub nr.
741 din 21.07.2015, s-a menţionat faptul că aceasta se încheie în vederea reglementării juridice a unei situaţii existente în
fapt, fiind constituit în favoarea beneficiarei un drept real de superficie. Organele de inspecţie fiscală ignoră prevederile
art. 2 lit. j din OUG nr. 4/2008 şi art. 31 din Codul civil potrivit cărora întreprinzătorul are un patrimoniu general în
cadrul căruia se pot constitui patrimonii de afectaţiune destinate realizării unui scop. Prin actul de confirmare a
transferului intrapatrimonial, autentificat sub nr. 741 din 21.07.2015, titularul întreprinderii individuale a confirmat
transferul dreptului real de proprietate asupra construcţiei în masa patrimonială afectată exercitării în mod individual a
profesiei autorizate prin intermediul P. A. Întreprindere Individuală.
Reclamanta a mai susţinut că faptul că autorizaţia de construire a fost emisă pe numele persoanei fizice nu are
relevanţă, deoarece existenţa acestei autorizaţii nu este o condiţie pentru exercitarea dreptului de deducere, fiind
suficientă factura emisă de furnizor pe numele beneficiarului. Curtea Europeană de Justiţie a decis în cauza C-110/94 Inzo că
şi prima cheltuială de investiţie în scopul unei activităţi poate fi considerată activitate economică în sensul art. IV din
Directiva a VI-a. Rezultă faptul că pentru acordarea dreptului de deducere a TVA este suficientă dovedirea intenţiei
persoanei impozabile în momentul achiziţiei de a utiliza bunurile şi serviciile achiziţionate în folosul activităţii taxabile
ulterioare efectuării investiţiei.
În drept au fost invocate preved. art. 145 alin. 2 şi 146 alin. 1 din Codul fiscal.
În apărare pârâta Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Braşov a depus la dosar întâmpinare prin care a
solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se arată că organele de inspecţie fiscală au respins la rambursare TVA-ul dedus de
contribuabil din facturile emise de SC ………. SRL, respectiv 250.290,5 lei. Conform celor nouă facturi serviciul achiziţionat
constă în „lucrări executate conform contract şi a situaţiei de lucrări anexate” iar drept cumpărător este menţionat P. A.
Întreprindere Individuală. Aceste facturi au fost emise în baza contractului de lucrări încheiat între SC ………. SRL
reprezentată de P. A. în calitate de administrator şi Întreprinderea Individuală P. A. Însă organele de inspecţie au
reţinut că persoana fizică P. A. este cel care a obţinut autorizaţia de construire, aceasta având la bază certificatul de
urbanism eliberat ca urmare a cererii adresate de către aceeaşi persoană. Prin acest document se certifică regimul juridic al
terenului şi faptul că acesta se află în proprietatea tabulară a persoanei fizice P. A. şi a soţiei sale. În anul 2014
terenul pe care s-a realizat construcţia aparţinea persoanei fizice P. A. şi nu s-a aflat în proprietatea Întreprinderii
Individuale P. A.
Pârâta mai arată că între persoana fizică P. A. şi Întreprinderea Individuală P. A. s-a încheiat un contract de comodat
în decembrie 2014, însă acest contract este unul cu titlu gratuit şi nu dă dreptul comodatarului să realizeze investiţia
Ferma porcine. Executarea unor investiţii asupra unor terenuri luate în comodat nu sunt cheltuieli efectuate în cadrul
activităţilor desfăşurate în scopul realizării venitului întrucât la finalizarea obiectivelor de investiţii acestea devin
proprietatea persoanelor fizice P. A, şi soţia acestuia în calitate de comodanţi. Faptul că s-a încheiat Convenţia de
constituire a dreptului real de superficie nu are relevanţă, întrucât la momentul realizării cheltuielilor de investiţii
terenul nu intrase în patrimoniul de afectaţiune al Întreprinderii Individuale P. A.
În drept se invoca disp. OG nr. 44/2008 şi HG nr. 44/2004.
În dovedirea acţiunii părţile au depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
În fapt, în urma inspecţiei fiscale parţiale vizând perioada 10.07.2014-31.12.2014, organele de inspecţie fiscală din
cadrul Activităţii de Inspecţie Fiscală Covasna au efectuat o inspecţie fiscală generală la Întreprinderea Individuală P. A.,
sens în care a fost întocmit raportul de inspecţie fiscală nr. …/12.02.2015(fila 26) prin care au fost efectuate constatări
cu privire la TVA.
În acest sens, s-a reţinut în raportul de control, în ceea ce priveşte TVA-ul, în esenţă că contribuabilul a dedus
TVA-ul rezultat din facturile emise de SC ……… SRL, respectiv suma de 250.290,5 lei. Conform celor nouă facturi, serviciul
achiziţionat constă în „lucrări executate conform contractului şi a situaţiei de lucrări anexate” iar drept cumpărător este
menţionat P. A. Întreprindere Individuală. Aceste facturi au fost emise în baza contractului de lucrări încheiat între SC
……….. SRL şi Întreprinderea Individuală P. A.. Terenul pe care s-a realizat construcţia aparţine persoanei fizice P. A. şi nu
se află în proprietatea Întreprinderii Individuale P. A.. Documentul care atestă acest regim juridic este certificatul de
urbanism şi autorizaţia de construire. S-a reţinut, de asemenea, că contribuabilul nu a dovedit că investiţia referitoare la
hala de îngrăşare şi alte construcţii auxiliare sunt în proprietatea sa, ci dimpotrivă faptul că atât construcţiile cât şi
terenul se află în proprietatea persoanei fizice P. A. şi soţia acestuia.
În baza Raportului de inspecţie fiscală a fost emisă Decizia de impunere nr. 665/12.02.2015 (fila 99), prin care suma
de 250.291 a fost respinsă la rambursare.
Împotriva acestui act administrativ fiscal reclamanta a formulat, în termenul legal, contestaţie (f.79), această cale
administrativă de atac fiind respinsă prin decizia nr. …. din 29.06.2015 emisă de pârâta Direcţia Generala Regională a
Finanţelor Publice Braşov, sens în care contestatoarea a promovat prezenta acţiune în conformitate cu art. 218 alin.2 din OG.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală potrivit căruia - “Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate
de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la
instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.”
În soluţionarea acţiunii se va avea în vedere în drept că potrivit disp. art. 145 alin. 2 din Codul fiscal «Orice
persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul
următoarelor operaţiuni: a) operaţiuni taxabile”.
Se reţine,de asemenea, că în conformitate cu art. 146 „Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana
impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: b) pentru taxa aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi
fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, dar pentru care persoana
impozabilă este obligată la plata taxei, conform art. 150alin. (2) - (6), să deţină o factură emisă în conformitate cu
prevederile art. 155 sau documentele prevăzute la art. 155^1 alin. (1)”.
Prin prisma acestor dispoziţii legale instanţa constată că, raportat la legislaţia internă, pentru exercitarea
dreptului de deducere a TVA este necesar ca societatea care invocă dreptul de deducere să prezinte o factură fiscală care să
cuprindă toate elementele prevăzute de art. 155 Cod fiscal, această condiţie fiind îndeplinită în cauză. De asemenea, în
conformitate cu dispoziţiile cuprinse în pct. 45 din HG nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal
şi art. 145 alin. (4) din Cod Fiscal, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa pentru achiziţiile efectuate de
acesta, înainte de înregistrarea acesteia în scop de TVA, conform art. 153 din Cod Fiscal, din momentul în care această
persoană intenţionează să desfăşoare o activitate economică, cu condiţia să nu depăşească perioada prevăzută la art. 147¹
alin. (2) din Cod Fiscal. Intenţia persoanei trebuie evaluată în baza elementelor obiective, cum ar fi faptul că aceasta
începe să angajeze costuri şi să facă investiţii pregătitoare necesare iniţierii acestei activităţi economice.
Persoanele impozabile îşi pot justifica exercitarea dreptului de deducere a TVA aferentă achiziţiilor numai dacă sunt
îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de pct. 45 alin. (2) din Normele metodologice, respectiv achiziţiile sunt
destinate utilizării pentru operaţiuni care dau drept de deducere şi au la bază facturi care conţin, obligatoriu, toate
informaţiile prevăzute de legea fiscală care să justifice suma reprezentând TVA aferentă bunurilor achiziţionate. Totodată,
rezultă că orice persoană impozabilă are drept de deducere a TVA din momentul în care acesta intenţionează să desfăşoare o
activitate economică, cu condiţia să nu fie depăşită perioada prevăzută la art. 147¹ alin. (2) Cod Fiscal
În speţă, la data de 10.06.2014, P. A. a solicitat autorizarea Întreprinderii Individuale P. A. cu obiect de activitate
„creşterea porcinelor”. Prin declaraţia de înregistrare fiscală din 10.07.2014, întreprinderea şi-a manifestat opţiunea de
înregistrare ca plătitor de TVA.
La data de 20.08.2014 s-a încheiat contractul având ca obiect ajutorul financiar nerambursabil pentru proiectul
„Investiţie Nouă - Ferma de îngrăşare porcine Lemnia”. În vederea realizării investiţiei, Întreprinderea Individuală P. A. a
încheiat cu SC ……… SRL contractul de execuţie lucrări prin care executantul s-a obligat să realizeze investiţia.
Terenul pe care urma să se efectueze investiţia se afla în proprietatea tabulară a persoanei fizice P. A. şi soţia P.
A. –E. , sens în care atât certificatul de urbanism cât şi autorizaţia de construcţie au fost emise pe numele acestora. Între
persoana fizică P. A. şi Întreprinderea Individuală P. A. s-a încheiat un contract de comodat în decembrie 2014.
În urma finalizării lucrărilor de construcţii decembrie 2014, recepţia acestora s-a făcut în numele Întreprinderii
Individuale P. A..
Prin convenţia de constituire a dreptului real de superficie, autentificată sub nr. 741 din 21.07.2015, s-a menţionat
faptul că aceasta se încheie în vederea reglementării juridice a unei situaţii existente în fapt, fiind constituit în
favoarea beneficiarei Întreprinderea Individuală P. A. un drept real de superficie.
Astfel, instanţa reţine că investiţia Ferma porcine a fost în mod evident realizată de către reclamantă, fiind inclusă
în patrimoniul de afectaţiune al Întreprinderii Individuale P. A. şi reprezentând o cheltuială efectuată în cadrul
activităţilor desfăşurate în scopul realizării venitului.
Se reţine, de asemenea, că facturile deţinute de reclamantă cuprind toate elementele formale prevăzute de Codul fiscal,
organul fiscal nereţinând contrariul, fiind de subliniat şi faptul că organul fiscal nici nu a analizat în mod nemijlocit
facturile fiscale la care a făcut referire.
Pe de altă parte, instanţa urmează a lua în considerare că judecătorul naţional este obligat sa aplice normele
comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau a aştepta eliminarea lor pe cale
administrativă sau a unei alte proceduri constituţionale, în acest sens fiind hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cauza
Simmenthal (1976), dreptul comunitar reprezentând o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar în
faţa dreptului naţional ulterior astfel cum s-a statuat în Decizia Costa / Enel (1964), prin Legea nr. 157/2005 de
ratificare a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeana Statul Român asumându-şi obligaţia de
respecta dispoziţiile din tratatele originare ale Comunităţii anterioare aderării.
În acest sens se va avea în vedere că, anterior, Curtea Europeană de Justiţie s-a pronunţat în această materie (cu
privire la TVA) în cauza C-110/94 (INZO) în sensul că şi prima cheltuială de investiţie în scopul unei activităţi poate fi
considerată activitate economică în sensul art. 4 din Directiva a VI-a (in prezent art. 9 din Directiva 112/2006/CE) şi, în
acest context, autorităţile fiscale trebuie să ţină cont de intenţia declarată a persoanei de a desfăşura activităţi care vor
face subiectul TVA.
În speţă, realizarea construcţiei unde urma să-şi desfăşoare persoana juridică activitatea reprezintă în mod evident o
cheltuială de investiţie în scopul unei activităţi economice, intenţia reclamantei fiind clară în acest sens.
Faptul că terenul pe care s-a realizat construcţia nu se află în proprietatea reclamantei nu are nicio relevanţă din
perspectiva deducerii TVA-ului. Relaţiile dintre comodant şi comodatar, respectiv eventuala încălcare a obligaţiilor
contractuale nu privesc organul fiscal şi nu pot justifica respingerea dreptului de deducere a TVA. Faptul ridicării
construcţiei pe terenul altcuiva atrage existenţa unui drept de superficie din chiar momentul ridicării construcţiei, acordul
proprietarului terenului fiind suficient şi existând în speţă, sub acest aspect susţinerile pârâtei cu privire la faptul că
imobilul nu se afla în proprietatea reclamantei neputând fi primite.
Pentru aceste motive, reţinând că reclamanta îndeplineşte toate condiţiile pentru deducerea TVA-ului respectiv facturi
fiscale ce cuprind toate elementele prevăzute de art. 155 Cod fiscal şi investiţia este destinată unei activităţi economice,
instanţa va admite acţiunea formulată şi va dispune anularea Deciziei nr. ….. din 29.06.2015, a Deciziei de impunere
nr……../12.02.2015 şi în parte a Raportului de inspecţie fiscala nr. ……./12.02.2015, emise de pârâtă, în ceea ce priveşte
rambursarea TVA, urmând a fi obligată pârâta să ramburseze suma de 250.291 lei reprezentând TVA respins la rambursare.
În temeiul art. 453 Ncpc. instanţa va obliga pârâta aflată în culpă procesuală la plata către reclamantă a sumei de
3.050 cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E:
Admite acţiunea formulată de reclamanta P. A. Întreprindere Individuală, cu sediul în localitatea ……………., înregistrată
la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. ………., CUI ………., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare
Fiscală - Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Braşov, cu sediul în Braşov, str. Mihail Kogălniceanu, nr. 7,
judeţul Braşov.
Anulează Decizia nr. ……… din 29.06.2015 emisă de pârâtă.
Anulează Decizia de impunere nr……../12.02.2015 şi în parte Raportul de inspecţie fiscala nr. ………/12.02.2015, emise de
pârâtă, în ceea ce priveşte rambursarea TVA şi obligă pârâta să ramburseze suma de 250.291 lei reprezentând TVA respins la
rambursare.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs ce se va depune la Tribunalul Covasna în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi - 10.12.2015.
PREŞEDINTE GREFIER
Curtea de Apel Craiova
Cerere intervenţie în interes propriu. Obligativitatea plângerii prealabile prevăzute de art.7 din Legea 554/2004.
Tribunalul Mureș
contestaţie act administrativ fiscal
Judecătoria Sectorul 4 București
Plângere împotriva Ordonanţei Parchetului
Curtea de Apel Galați
Dreptul muncii
Tribunalul Olt
suspendare executare autorizatie de constructie