Taxă de poluare. Inexistenta unei discriminări între vehiculele second hand achizitionate din spatiul ue si cele similare achizitionate din România prin aplicarea Legii nr. 9/2012. Obligatia plătii taxei de poluare de către reclamant.

Dispozitiile art.110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene în versiunea consolidată prevăd că "Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naţionale similare".

Adoptarea OUG nr.1/2012 a menţinut discriminarea fiscală între produsele importate şi cele similare autohtone instituită prin OUG nr.50/2008 şi recunoscută ca atare prin practica CEJ (cauza Tatu, cauza Nisipeanu), discriminare care însă a încetat la data de 01.01.2013.

În condiţiile aplicării dispoziţiilor Legii nr.9/2012 în integralitatea lor, nu se mai poate afirma că se produce o discriminare între vehiculele second hand achiziţionate din spaţiul UE şi cele similare achiziţionate din România, neputându-se considera că se constituie într-o piedică în calea liberei circulaţii a mărfurilor în spaţiul comunitar.

Art.110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene

Art.3, art.4 alin.1 lit.a - c şi alin.2 din Legea nr.9/2012

OUG nr.1/2012

Hotărârea CJUE pronunţată în cauza C – 76/14, Manea

Prin cererea formulată la data de 03.09.2014 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr.2479/118/2014, reclamanta SC [...] SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regională Generală a Finanţelor Publice Galaţi – prin A.J.F.P. Constanţa a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 11.094 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, a dobânzii legale de la data plăţii până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr.2053/12.09.2014 Tribunalul Constanţa a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată, respingând şi cererea de chemare în garanţie a Administraţiei Fondului pentru Mediu.

Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs reclamanta SC [...] SRL, cu respectarea dispoziţiilor art.483, art.486 şi art.488 NCPC, criticând soluţia instanţei de fond prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art.488 alin.1 pct.8 NCPC.

Prin cererea de recurs s-a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Memoriul nr.1) în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile în privinţa chestiunii de drept care face obiectul formei acţiunii civile pe care a formulat-o şi sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Memoriul nr.2), în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare în privinţa incompatibilităţii dispoziţiilor cuprinse în Legea nr.9/2012 în raportare la dreptul comunitar, chestiuni care, potrivit art. 390 din Codul de procedură civilă, trebuie discutate în contradictoriu înainte de cererea propriu-zisă de recurs, trimiţând la cele două memorii ce fac parte integrantă din cererea de recurs.

Prezentând situaţia de fapt, recurentul reclamant învederează că a cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autovehicul înmatriculat pe teritoriul UE, iar pentru a putea înmatricula autovehiculul în România s-a perceput taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr.9/2012. Faţă de aceasta, arată recurentul că a achitat taxa pentru emisii poluante în cuantum de 11.094 lei, la 27.02.2013, solicitând pârâtei la data de 03.03.2014 restituirea acesteia întrucât a fost prelevată ilegal. Pârâta a răspuns negativ, refuzând satisfacerea dreptului pretins.

Astfel, procedura prealabilă sesizării instanţei de judecată a fost îndeplinită în litera Legii nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte ilegalitatea taxei pentru emisiile poluante în raportare la dreptul comunitar, aceasta a fost stabilită de către decizia CJUE în cauza Cîmpean şi I Ciocoiu c. României. Faptul că restituirea taxei pentru emisiile poluante achitate de către persoanele care au înmatriculat autoturisme second pe teritoriul României este permisă, iar în ceea ce priveşte taxa achitată pentru autoturisme nu este posibilă dă caracter discriminatoriu chiar şi prevederilor Legii nr.9/2012 în varianta nesuspendată.

Susţine recurenta reclamantă că există şi alte argumente clare şi solide pentru a arăta că şi varianta nesuspendată a taxei pentru emisiile poluante este contrară dispoziţiilor art.110 din TFUE, fiind în situaţia în care cei care au plătit taxa sub oricare dintre reglementările vechi pentru autoturisme second hand din UE au fost scutiţi de la plata taxei pentru emisiile poluante.

Discriminarea este evidentă chiar dacă vizează o categorie mai mică de autovehicule. Important este ca aceasta să fie susceptibilă de a încălca dispoziţiile art. 110 din TFUE, iar în speţă nu doar e susceptibilă de a le încălca, le şi încalcă în concret, prin crearea unei categorii avantajate de proprietari: cei care cumpără autoturisme second hand de pe piaţa internă şi pentru care s-a achitat anterior vreuna din variantele anterioare ale taxei. Deci este evident că, aşa cum de altfel a fost de la început, taxa specială auto (taxă I de primă înmatriculare, pe poluare) şi taxa pentru emisiile poluante este una care protejează industria auto românească dar şi autovehiculele second hand de pe teritoriul României, Statul Român enclavizându-se în cadrul Uniunii Europene şi abordând fel de fel de măsuri de natură a duce în mod nemijlocit la stoparea sau reducerea importului de bunuri comunitare de acest gen.

Cu privire la dobânda legală aplicabilă, arată recurenta că aceasta trebuie să fie cea în materie fiscală pentru perioada cuprinsă între momentul achitării taxei pentru emisiile poluante şi momentul restituirii efective, aşa cum în mod obligatoriu a statuat CJUE în cauza Mariana Irimie c. României. În măsura în care instanţa are o altă interpretare a deciziei amintite, ar trebui să dispună conform subsidiarului petitului nr. 2.

În lumina art. 453 din C.proc.civ., văzând şi conduita generală de opoziţie a pârâtei, faţă de faptul că aceasta va cădea în pretenţii, solicită obligarea acesteia şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, cheltuieli dovedite prin înscrisuri originale.

Cu privire la cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Memoriul nr.1) în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, Curtea a constatat, la termenul de judecată din data de 28.01.2015, că aceasta a rămas fără obiect, faţă de împrejurarea că I.C.C.J. s-a pronunţat pe această problemă.

Însă, judecata cauzei a fost suspendată la data de 11.02.2015, în vederea sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare privind interpretarea dreptului uniunii, interpretare considerată relevantă pentru soluţionarea cauzei, adresând următoarea întrebare interpretativă:

„Se opune art.110 din TFUE la stabilirea conform art.4 lit.a) din Legea nr.9/2012 a obligaţiei de a plăti taxă pentru emisiile poluante pentru autovehiculele de ocazie provenite din spaţiul comunitar cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare, taxă care se aplică şi la transferul dreptului de proprietate asupra autovehiculelor interne exceptând cazul în care o astfel de taxă sau una similară a fost plătită deja?".

Constatându-se că, ulterior sesizării C.J.U.E, instanţa europeană a pronunţat o hotărâre cu un obiect similar, în cauza C-76/2014 Manea, Curtea de Apel Constanţa a informat instanţa europeană că nu mai menţine trimiterea preliminară, drept pentru care, la data de 08.10.2015, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a pronunţat Ordonanţa de radiere a cauzei C-234/15 din registrul curţii.

Analizând cauza sub aspectul motivului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.

Astfel, disp. art.110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene în versiunea consolidată prevăd că "Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naţionale similare".

În art.3 din Legea nr.9/2012 sunt prevăzute categoriile de autovehicule cărora li se aplică taxa pentru emisiile poluante, denumită conform art.2 lit.1 taxă, precum şi excepţiile de la această regulă.

De asemenea, în art.4 alin.1 lit.a - c şi alin.2 sunt prevăzute condiţiile în care se aplică taxa pentru emisiile poluante, respectiv:

a) cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare;

.................................................................................................................

(2) Obligaţia de plată a taxei intervine şi cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule şi care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.

În conformitate cu dispoziţiile art.2, în înţelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

g) autovehicul rulat – autovehiculul care a mai fost înmatriculat;

h) înmatriculare – operaţiunea administrativă ce constă în înscrierea în evidenţele autorităţilor competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare, precum şi a numărului de înmatriculare;

i) prima transcriere a dreptului de proprietate –primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după intrarea în vigoare a prezentei legi, în condiţiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

Prin OUG nr.1/2012 au fost suspendate până la 1.01.2013 dispoziţiile art. 2 lit. i), ale art. 4 alin (2) şi a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art.5 alin.(1) din Legea nr.9/2012, fără a privi şi dispoziţiile privind taxa pentru emisiile poluante plătită în condiţiile art.4 al.1 şi 5 al.1 teza I (înmatricularea) din lege.

Adoptarea OUG nr.1/2012 a menţinut discriminarea fiscală între produsele importate şi cele similare autohtone instituită prin OUG nr.50/2008 şi recunoscută ca atare prin practica CEJ (cauza Tatu, cauza Nisipeanu), discriminare care însă a încetat la data de 1.01.2013.

În condiţiile aplicării dispoziţiilor Legii nr.9/2012 în integralitatea lor, nu se mai poate afirma că se produce o discriminare între vehiculele second hand achiziţionate din spaţiul UE şi cele similare achiziţionate din România, neputându-se considera că se constituie într-o piedică în calea liberei circulaţii a mărfurilor în spaţiul comunitar.

Se constată că nu există nicio dispoziţie a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din Hotărârea CJUE pronunţată în cauza C – 76/14, Manea, care statuează că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pentru autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru şi autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în acelaşi stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă.

Apreciind că în cauză nu există o încălcare a dreptului Uniunii, Curtea reţine că reclamantul datorează taxa instituită de Legea nr.9/2012, astfel că refuzul pârâtei de a proceda la restituirea taxei este un refuz justificat, neputând fi sancţionat de instanţa de contencios administrativ.

Pentru considerentele expuse, văzând că prima instanţă a interpretat şi a aplicat în mod corect dispoziţiile de drept material cuprinse în Legea nr.9/2012, motivul de casare invocat fiind nefondat, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.496 NCPC.

Domenii speta

Spete similare