Legalitatea actului administrativ. Efectele pronunţării unei decizii a Curţii Constituţionale asupra actului administrativ emis anterior în temeiul normei constatate a fi neconstituţională.

 Legalitatea actului administrativ se apreciază  la momentul emiterii lui. Pronunţarea unei decizii a Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme legale nu poate constitui temei legal pentru o acţiune în justiţie, întrucât, prin crearea situaţiei litigioase, partea ar viza modificarea raporturilor juridice existente, cu consecinţa extinderii efectelor deciziei Curţii pentru trecut, situaţie ce ar contraveni flagrant prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră expres efectul ex nunc (pentru viitor) al deciziilor instanţei constituţionale.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 18.03.2014, reclamantul C.G. a chemat în judecată pe pârâta G.N.M. solicitând:

1.anularea Deciziei nr. 859/27.08.2013 emisă de Comisarul General al G.N.M, prin care s-a aprobat Metodologia privind reorganizarea G.N.M.;

2.desfiinţarea rezultatelor examenului organizat la data de 04.09.2013 potrivit Metodologiei privind reorganizarea G.N.M.;

3.anularea Deciziei nr.1340/20.09.2013 emisă de Comisarul General al G.N.M. privind încetarea raportului de serviciu al reclamantului, prin eliberarea acestuia din funcţia publică de execuţie de comisar din cadrul Comisariatului Judeţean B. al G.N.M.;

4.reintegrarea reclamantului în postul deţinut anterior încetării raportului de serviciu;

5.obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti cuvenite pe perioada cuprinsă între data eliberării sale din funcţie şi data reintegrării efective;

6.în subsidiar, în situaţia în care va fi respinsă acţiunea principală şi vor fi menţinute deciziile atacate, se solicită:  să se constate că raportul de serviciu al reclamantului putea înceta în baza Deciziei nr.1340/20.09.2013 numai la data de 02.12.2013;

7.să fie obligată pârâta să-i plătească drepturile băneşti ce i se cuvin pe perioada cuprinsă între 12.11.29013-02.12.2013.

- cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii a arătat, în esenţă, că prin Metodologia privind reorganizarea G.N.M. adoptată prin Decizia nr. 859/27.08.2013, nu s-au stabilit criterii reale care să fie avute în vedere pentru numirea funcţionarilor publici în noile funcţii publice, această Metodologie a fost adoptată în baza O.U.G. nr. 77/2013, care a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 55/05.02.2014, şi nu au fost avute în vedere dispoziţiile H.G. nr. 611/2008.

Cu privire la examenul organizat s-a arătat că nu a fost respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art.107¹ din Legea nr.188/1999.

Ca urmare a anulării Deciziei nr. 859/27.08.2013 şi a examenului organizat se impune şi anularea  Deciziei nr. 1340/20.09.2013  privind încetarea raporturilor de muncă. Cu privire la acest act administrativ s-a mai arătat că au fost încălcate prevederile cuprinse la art. 2 referitoare la data la care urma să curgă termenul de preaviz, respectiv data comunicării actului (25.09.2013), iar nu data emiterii actului administrativ (20.09.2013) aceasta deoarece potrivit dispoziţiilor art.117 din Legea nr. 188/1999 această lege se completează cu dispoziţiile legislaţiei muncii, iar potrivit prevederilor art. 77 din Codul muncii „decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului”.

 Pentru situaţia avută în vedere în subsidiar, s-a solicitat să se aibă în vedere că în intervalul de timp 25.09.2013 - 02.12.2013 reclamantul a fost în mai multe rânduri în incapacitate temporară de muncă, în acest caz operând suspendarea termenului de preaviz, astfel că la data de 12.11.2013 mai avea 5 zile de preaviz. Prin urmare, raportul de serviciu urma să înceteze abia la data de 02.12.2013. în drept au fost invocate dispoziţiile art.11 alin.1 lit. a din Legea nr. 554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999.

În probaţiune reclamantul a depus la dosar copii ale înscrisurilor despre care face vorbire în acţiune.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea acţiunii.

Prin încheierea din 16.09.2014, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov pentru primele două petite şi necesitatea disjungerii acestora în vederea soluţionării de instanţa competentă, în temeiul art.99 alin.1 Cod procedură civilă. La acelaşi termen s-a dispus disjungerea petitelor 3-7 şi formarea unui nou dosar.

Prin sentinţa  civilă nr. 2128/CA/17.09.2014, Tribunalul Braşov a admis  excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov, invocată din oficiu şi, în consecinţă a declinat  competenţa de soluţionare a acţiunii (petitele 1 şi 2 din cererea iniţială)  formulată de reclamantul C.G.,  în contradictoriu cu pârâtul G.N.M., în favoarea Curţii de Apel Braşov –Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.

La această instanţă acţiunea disjunsă a fost  înregistrată la data de 22.09.2014.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri şi interogatoriu.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:

Prin Ordinul M.M.S.C. nr. 2009/21.08.2013 privind aprobarea structurii organizatorice detaliate a Comisariatului General, a Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a statutului de funcţii pentru G.N.M. s-a aprobat structura organizatorică detaliată a Comisariatului General al G.N.M., Regulamentul de organizare şi funcţionare şi statul de funcţii  pentru G.N.M. (fila  9-10 dosar  tribunal).

În aplicarea Ordinului nr. 2009/2013 s-a emis Decizia pentru reorganizarea G.N.M. prin care, la alin. 1, s-a aprobat Metodologia privind reorganizarea G.N.M. (fila 11 dosar tribunal).

Obiectul cererii aflate pe rolul Curţii de Apel Braşov îl reprezintă anularea Deciziei nr.859/27.08.2013 emisă de Comisarul General al G.N.M., prin care s-a aprobat Metodologia privind reorganizarea G.N.M. şi desfiinţarea rezultatelor examenului organizat la data de 04.09.2013 potrivit Metodologiei privind reorganizarea G.N.M.

Reclamantul pretinde că  metodologia nu stabileşte criterii reale care să fie avute în vedere pentru numirea funcţionarilor publici în noile funcţii publice, nu respectă principiile stabilite prin H.G. nr. 611/2008 precum competenţa, competiţia, egalitatea de şanse, transparenţa şi nici principiul stabilităţii în exercitarea funcţiei publice prevăzut de Legea nr. 188/1999.

A mai arătat că Metodologia este adoptată în baza O.U.G. nr. 77/2013, declarat neconstituţional  prin decizia  nr. 55/05.02.2014, prin care s-a reţinut că  nu se definesc criterii pentru a opera reducerea personalului, permiţând ordonatorilor de credite în mod discreţionar, să desfiinţeze posturile ocupate.

La examenele organizate conform Metodologiei, nu a existat un barem de corectare şi o modalitate clară de  stabilire a punctajului, nu a fost reglementată o procedură  care să permită controlul bunei desfăşurări a examinării şi nici posibilitatea de contestare a rezultatelor.  Lucrările nu au fost redactate pe suport de hârtie şi nu i s-a pus la dispoziţie lucrarea tipărită. Candidaţii au primit  subiecte diferite, cu grad  diferit de dificultate, lipseşte anexa  prin care se stabilea componenţa comisiei de examen, lipsesc prevederile referitoare la formularea şi soluţionarea contestaţiilor pe cale administrativă, în bibliografie nu a fost menţionată posibilitatea formulării unor întrebări referitoare la funcţionarea aplicaţiei informatice Artemis.

A mai arătat că metodologia  a încălcat art. II alin. 2 din H.G. nr. 564/30.07.2013, care prevede un termen de minim 30 zile de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri, termen imperativ ca o măsură de protecţie a angajaţilor care urmau să fie afectaţi de decizia menţionată. Hotărârea de Guvern a intrat în vigoare la 08.08.2013, iar procedurile nu se puteau realiza  înainte de 8 septembrie 2013, însă examenul  contestat a fost organizat la 04.09.2013.

Nu a fost solicitat avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care  era prealabil şi obligatoriu, conform art.  107 din Legea nr. 188/1999.

Solicită reclamantul şi desfiinţarea Deciziei  nr. 1340/20.09.2013 prin care s-a dispus încetarea raportului său de serviciu, care este nelegală şi în ceea ce priveşte data de la care urma să curgă termenul de preaviz.

În drept, acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004 şi art. 109 din Legea nr. 188/1999.

În probaţiune, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri  şi interogatoriu.

Pârâta G.M. a  depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivare a arătat că reclamantul a deţinut funcţia publică de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior. Prin O.U.G. nr. 77/2013  s-a prevăzut  un procent de reducere a posturilor cu 4% pentru M.M.S.C., iar prin H.G nr. 564/2013  s-a dispus  reducerea numărului maxim de posturi pentru aparatul propriu şi structurile teritoriale ale GNM  de la 889 la 823 salariaţi.

Pe site-ul instituţiei există toate informaţiile cu privire la procedurile care aveau să fie derulate în scopul punerii în executare a actelor normative, pentru a se da  posibilitatea tuturor funcţionarilor publici de a avea acces  la informaţiile privind reorganizarea.

Cele 10 variante de subiecte au fost introduse în aplicaţia internă şi au fost puse la dispoziţia  tuturor candidaţilor, fiind afişat punctajul maxim alocat, iar în momentul finalizării lucrării candidatul şi-a salvat lucrarea pe serverul aplicaţiei, primind automat un număr de înregistrare. La Comisariatul General nu s-au înregistrat solicitări în vederea punerii la dispoziţie a conţinutului lucrării întocmite de reclamant în cadrul examenului.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare în care a reiterat susţinerile din acţiune, suplimentar arătând că la stabilirea numărului de posturi, a fost nesocotit  criteriul  principal ce constă în  numărul obiectivelor controlate, fiind prevăzute pentru judeţul B.  numai 14 posturi de comisari deşi  sunt 41 de obiective cu impact major asupra mediului. Metodologia  nu s-a putut accesa şi nu a cuprins informaţiile invocate în întâmpinare. Candidaţii au primit subiecte cu grade diferite de dificultate şi nu li s-a acordat posibilitatea să-şi revadă testul.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia nr. 1340/20.09.2013 emisă de M.M. – G.N.M. s-a dispus  eliberarea, la data împlinirii termenului de preaviz, a  reclamantului din funcţia publică specifică de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior, ca urmare a nepromovării examenului de testare profesională desfăşurat  la data de 04.09.2013.

Decizia a fost  emisă  în  temeiul  Ordinului M.M.S.C.  nr. 2009/21.08.2013 prin care  s-au aprobat structura organizatorică detaliată a Comisariatului General al G.N.M., Regulamentul de organizare  şi funcţionare pentru G.N.M. şi statul de funcţii.

În executarea Ordinului 2009/2013 fost emisă Decizia nr. 859/27.08.2013 pentru reorganizarea G.N.M., prin care s-a aprobat Metodologia contestată.

Reclamantul solicită anularea Metodologiei şi, pe cale de consecinţă, a Deciziei nr. 859/2013, pentru următoarele considerente:

- metodologia nu stabileşte criterii reale care să fie avute în vedere pentru numirea funcţionarilor publici  în noile funcţii publice;

- nu respectă principiile stabilite prin H.G. nr. 611/2008 precum competenţa, competiţia, egalitatea de şanse, transparenţa şi nici principiul stabilităţii în exercitarea funcţiei publice, conform Legii nr. 188/1999.

- actul normativ, O.U.G. nr. 77/2013, în baza căreia a fost adoptată este vădit neconstituţional;

- nu a existat un barem de corectare, o modalitate  clară de stabilire a punctajului obţinut, nu a fost reglementată  o procedură care să permită controlul bunei desfăşurări a examenului şi nici posibilitatea de contestare a  rezultatelor.

Cu privire la presupusa încălcare a dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici:

Reclamantul consideră că a fost încălcat principiul stabilităţii în exercitarea funcţiei publice, prevăzut de art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999, precum şi principiile competiţiei deschise, al competenţei, al egalităţii de şanse şi al transparenţei, prevăzute de art.  57 alin. 3 din aceeaşi lege, fără însă să arate exact  care sunt acele dispoziţii din Metodologie vizate. În această situaţie, instanţa reţine că principiul stabilităţii este o garanţie pentru independenţa şi eficienţa serviciilor publice, în virtutea căreia funcţionarului i se garantează dreptul de a avea o carieră administrativă şi de a evolua în carieră, pe criterii de profesionalism, cu excluderea oricăror ingerinţe de natură politică, însăşi reglementarea detaliată a procedurii de examen (pct. 2.3)  fiind o dovadă în acest sens. Cât despre principiile enumerate la art. 57 alin. 3, acestea  stau la baza  concursului de recrutare în vederea intrării în corpul funcţionarilor publici, nefiind aplicabil situaţiei reclamantului care la data susţinerii examenului avea calitatea de funcţionar public, iar ulterior eliberării din funcţie a făcut parte din corpul de rezervă, conform art. 102 din Legea nr. 188/1999.

Pentru aceleaşi considerente instanţa va înlătura pretinsa încălcare a H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici,  referitoare la baremul de corectare, punctajul, controlul bunei desfăşurări a examinării şi posibilitatea de contestare a rezultatelor, care fac parte din Capitolul III Desfăşurarea concursului de recrutare.

În ceea ce priveşte  dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2013, unul din actele normative pe care s-a fundamentat dispoziţia atacată, este adevărat că prin Decizia nr. 55/05.02.2014, publicată în Monitorul Oficial  nr. 136 din 25.02.2014, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013, însă legalitatea actului administrativ reprezentat de decizia  atacată se apreciază  la momentul emiterii lui, or la data de 27.08.2013, dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2013 erau în vigoare, iar raportul juridic stabilit anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale reprezintă facta praeterita. În jurisprudenţă s-a precizat că pronunţarea unei decizii a Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme legale nu poate constitui temei legal pentru o acţiune în justiţie, întrucât, prin crearea situaţiei litigioase, partea ar viza modificarea raporturilor juridice existente, cu consecinţa extinderii efectelor deciziei Curţii pentru trecut. Or, o asemenea situaţie ar contraveni flagrant prevederilor art.147 alin.(4) din Constituţie, care consacră expres efectul ex nunc (pentru viitor) al deciziilor instanţei constituţionale.

Se mai critică nerespectarea de către autoritatea publică a termenului de 30 zile prevăzut de art.  II  alin. 2 din H.G. nr. 564/30.07.2013: 2) Aplicarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor, se realizează în termen de minimum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Cât despre lipsa avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, acesta a fost emis sub nr. 8857/67/26.08.2013 (fila 49 dosar Tribunal), anterior deciziei atacate, aşadar nu se poate constata încălcarea art. 107 din Legea nr. 188/1999.

Pentru toate aceste considerente, se constată că decizia nr. 859/27.08.2013 respectă actele normative cu putere superioară care au stat la baza emiterii ei, iar examinarea din data de 04.09.2013 s-a desfăşurat în conformitate cu aceasta, pct.1 şi 2 din acţiunea formulată de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâta G.N.M.  urmând a fi respinse ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare