Conducere fara permis

SENTINŢA PENALĂ NR.10/ 08.01.2010

art.86 alin.3 din OUG 195/2002.;CONDUCERER FĂRĂ PERMIS

Prin  rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti nr…….., s-a pus în mişcare acţiunea penală şi au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii SI, pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 şi RC M pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. 3 din OUG nr.195/2002.

S-a reţinut în sarcina inculpaţilor că, la data de 01.10.2009, în jurul orelor 16:50, inculpatul RCM a încredinţat inculpatului SI autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare B …. spre a fi condus pe drumurile publice, deşi cunoştea că acesta din urmă nu a posedat şi nici nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie, iar inculpatul SI a condus autoturismul menţionat pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere.

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţiile martorilor OGM, CM şi BGA, proces-verbal de verificare în evidenţele C.N.A.B.D.E.P.-Evidenţa Permiselor de Conducere declaraţiile inculpaţilor.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii, martorul CM iar instanţa, din oficiu, a dispus ataşarea la dosarul cauzei a fişelor de cazier judiciar ale inculpaţilor.

La termenul de judecată din 8.01.2010, instanţa arenunţat ala audierea martorilor OGM şi BGA, apreciind, faţă de celelalte probe administrate în cauză, că declaraţiile acestora nu mai sunt utile soluţionării cauzei.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de ……… în jurul orei 16,50, inculpatul SI a condus pe str. Calea Giuleşti, direcţia Institutul Pasteur, autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare B …….., fiind depistat de către organele de poliţie. Acesta conducea autoturismul vărului său, inculpatul RCM, care se afla şi el în autoturism pe locul din dreapta faţă şi care, deşi ştia că inculpatul SI nu are permis de conducere i-a încredinţat autoturismul în vederea conducerii pe drumurile publice.

Din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante (filele 8-10 dosar de urm. pen.)  rezultă că, la data de ………., în jurul orei 16:50, lucrătorii din cadrul Secţiei 20 Poliţie, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe str.Calea Giuleşti, sector 6 au observat un autoturism marca Dacia cu nr. de înmatriculare B ………, în care se aflau cinci persoane de sex masculin, care se deplasa pe str.Calea Giuleşti către Institutul Pasteur. În momentul în care au observat echipajul de poliţie, conducătorul autoturismul a virat brusc pe str.Drumul la Roşu, accelerând şi încercând să scape de sub observaţia echipajului. Lucrătorii de poliţie au procedat la urmărirea acestora, constatând că autovehiculul a oprit în faţa imobilului cu nr.46, iar ocupanţii locurilor din faţă au încercat să fugă. În scurt timp, aceştia au fost imobilizaţi de lucrătorii poliţiei, iar cei cinci ocupanţi ai autoturismului, împreună cu autoturismul, au fost conduşi la Secţia 20 Poliţie, pentru continuarea cercetărilor.

În urma legitimării persoanelor ce se aflau în autoturism s-a stabilit că conducătorul autoturismului se numeşte SI, iar ocupantul locului din faţă, de lângă şofer, se numeşte RCM. Ocupanţii locurilor din spate au fost identificaţi şi ei, stabilindu-se că aceştia se numesc OGM, CM şi BGA, toţi trei fiind prieteni ai inculpaţilor, iar autoturismul este înmatriculat pe numele lui DI. Prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 28.07.2008 DN a transmis dreptul de proprietate asupra autoturismului numitului CC, care la rândul său i-a vândut autoturismul inculpatului RCM. În urma verificărilor efectuate în evidenţele CNABDEP-Evidenţa permiselor de conducere, s-a stabilit că inculpatul SI nu a posedat şi nu posedă permis de conducere pentru nicio  categorie.

Din declaraţiile martorilor CM, date pe parcursul urmăririi penale şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, şi ale martorilor OGM şi BGA, date pe parcursul urmăririi penale, rezultă că în ziua de 01.02.2009, după ce au jucat fotbal împreună cu prietenul lorRCM în Parcul Cişmigiu, acesta din urmă le-a propus să meargă cu el în cartierul Giuleşti la vărul său SI pentru a lua maşina lui, care se afla acolo. Ajunşi acolo, cei patru au încercat să pornească maşina, şi întrucât nu au reuşit, inculpatul RCM l-a rugat pe vărul său SI să-i ajute să o pornească. Inculpatul SI a fost de acord, s-a urcat la volanul autoturismului, iar ceilalţi patru au împins maşina, reuşind să o pornească. În acel moment, RCM l-a întrebat pe SI dacă poate să-l conducă până în Piaţa Giuleşti cu maşina. SI a fost de acord, cei cinci urcându-se toţi în maşină,  în următoarea formaţie: SI la volan, RCM pe locul din faţa-dreapta, iar ceilalţi trei pe locurile din spate.

Îndreptându-se spre destinaţie, la rond au observat un echipaj de poliţie, moment în care conducătorul auto a virat brusc dreapta spre Drumul la Roşu. După aproximativ 2-3 minute de mers şoferul a oprit maşina iar ocupanţii locurilor din faţă au fugit. Cei trei martori au arătat că atât RCM cât şi ei ştiau despre faptul că SI nu posedă permis de conducere, întrucât inculpaţii erau veri şi, totodată, prietenii lor.

Inculpaţii au recunoscut săvârşirea infracţiunilor atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Inculpatul SI a declarat că a urmat cursurile unei şcoli de şoferi în Italia, unde a învăţat să conducă un autoturism, aspecte care, însă, nu au fost probate în cauză.

La stabilirea situaţiei de fapt, instanţa a avut în vedere probele analizate anterior.

În drept, fapta inculpatului SI care, la data de 01.10.2009, în jurul orei 16,50, a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare B ………. pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără permis de conducere, prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii constă în conducerea de către inculpat a autoturismului marca Dacia, având număr de înmatriculare B-………., pe strada Calea Giuleşti, fără a poseda permis de conducere.

 Art. 6 pct. 14 din OUG nr. 195/2002 statuează că noţiunea de “drum public” desemnează orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice. Aşa fiind, instanţa constată că, în cauză, Calea Giuleşti din municipiul Bucureşti se circumscriu noţiunii de “drum public”, în sensul OUG nr. 195/2002, fiind căi de comunicaţie terestră special amenajate pentru traficul rutier şi deschise circulaţiei publice.

De asemenea, art. 6 pct. 6 din OUG nr. 195/2002 defineşte şi noţiunea de “autovehicul”, acesta fiind oricare dintre vehiculele cu motor care servesc în mod normal transportului pe drum al persoanelor sau bunurilor ori la tractarea pe drum a vehiculelor utilizate pentru transportul de persoane sau bunuri., instanţa reţinând că autoturismul condus de către inculpat se circumscrie noţiunii de “autovehicul”, în sensul OUG nr. 195/2002.

Urmarea imediată a faptei o constituie o stare de pericol pentru desfăşurarea fluentă şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi, în cele din urmă, pentru viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public şi pentru proprietatea publică şi privată, având în vedere că este necesar, pentru acordarea dreptului de a conduce un autovehicul, urmarea unor cursuri de specialitate şi ulterior promovarea unui examen de verificare a cunoştinţelor şi aptitudinilor, în scopul obţinerii unui permis de conducere, tocmai pentru protejarea valorilor menţionate mai sus.Legătura de cauzalitate, având în vedere că este vorba despre o infracţiune de pericol, iar nu de rezultat, rezultă ex re, starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite născându-se odată cu săvârşirea elementului material al infracţiunii.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă, deoarece, chiar dacă nu a urmărit în mod expres să pună în pericol, prin conduita sa, valorile sociale menţionate, a prefigurat şi a acceptat eventualitatea acestei urmări a faptei sale.

Fapta inculpatului RCM care, la data de 01.10.2009, în jurul orelor 16:50, a încredinţat inculpatului Stoica Ionuţ autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare B …….. spre a fi condus pe drumurile publice, deşi cunoştea că acesta din urmă nu a posedat şi nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de încredinţare cu ştiinţă a unui autovehicul, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane fără permis de conducere, prev.de art.86 alin.3 din OUG 195/2002.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii constă în încredinţarea de către inculpat a autoturismului marca Dacia, având număr de înmatriculare B-02-DNY, celuilalt inculpat, vărul său, pentru a-l conduce pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere.

Sub raport subiectiv, inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte.

Legătura de cauzalitate, având în vedere că este vorba despre o infracţiune de pericol, iar nu de rezultat, rezultă ex re, starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite născându-se odată cu săvârşirea elementului material al infracţiunii.

Reţinând vinovăţia inculpaţilor în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost cercetaţi, instanţa va proceda la tragerea la răspundere penală a acestora, urmând a le aplica o pedeapsă.

La individualizarea fiecăreia dintre pedepse ce se va aplica fiecăruia dintre inculpaţi, instanţa are în vedere criteriile prevăzute de art. 72 alin. 1 C. pen.

Astfel, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul Stoica Ionuţ, instanţa va ţine seama de gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, reţinând în acest sens că neurmarea unor cursuri de specialitate şi nepromovarea examenului pentru obţinerea permisului de conducere sunt de natură să crească şansele de producere a unui accident, în cazul în care persoana respectivă se află la volanul unui autovehicul, pe drumurile publice.

Pe lângă aceasta, va fi avută în vedere şi valoarea socială căreia i s-a adus atingere prin săvârşirea faptei: au fost puse în pericol nu numai desfăşurarea fluentă şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, dar şi valori sociale mult mai importante, cum ar fi viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, precum şi proprietatea publică şi privată (fiind posibilă deteriorarea unor bunuri, cu ocazia producerii unui accident).

Instanţa reţine şi circumstanţele personale ale inculpatului, acesta fiind necunoscut cu antecedente penale, are un loc de muncă stabil, precum şi atitudinea procesuală a acestuia, a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi a colaborat cu organele de poliţie pentru stabilirea situaţiei de fapt.

Toate cele expuse mai sus justifică aşadar reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a,c Cod penal şi aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, şi anume 4 luni închisoare, apreciind că această pedeapsă este aptă să atingă scopul preventiv şi educaţional al sancţiunii.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul RCM, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social în concret al infracţiunii, circumstanţele personale ale inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, are un loc de muncă, precum şi atitudinea procesuală a inculpatului, acesta recunoscând săvârşirea infracţiunii şi colaborând cu organele de poliţie pentru stabilirea situaţiei de fapt.

Astfel, instanţa va reţine circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a,c Cod penal şi va dispune aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, şi anume 3 luni închisoare, apreciind că această pedeapsă este aptă să atingă scopul preventiv şi educaţional al sancţiunii.

Pe lângă fiecare dintre pedepsele aplicate, instanţa va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a –II -a şi lit. b Cod penal.

În acest sens, instanţa reţine că, aşa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului  (cauza Sabou şi Pîrcălab c. României şi Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudenţă este obligatorie, aplicându-se cu preeminenţă faţă de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţie, exerciţiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanţa reţine că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpaţi a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei.

 În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie, instanţa apreciază că, în raport de natura infracţiunii săvârşite de inculpaţi, aceştia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le va interzice exerciţiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracţiunile au fost comise absolut independent de aspectele referitoare la exercitarea funcţiei şi profesiei sau legate de exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d şi e Cod penal, inculpaţilor.

Având în vedere că sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 81 Cod penal, şi anume pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpaţi sunt pedepse cu închisoarea mai mici de 3 ani, inculpaţii sunt necunoscuţi cu antecedente penale şi, faţă de circumstanţele personale ale inculpaţilor şi gradul de pericol social în concret al infracţiunilor săvârşite de aceştia, apreciază că scopul pedepselor poate fi atins şi fără executarea acestora, instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Instanţa va face aplicarea art. 359 Cod proc. pen. şi va pune în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Astfel, dacă în cursul termenului de încercare inculpaţii vor mai săvârşi din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, se va revoca suspendarea condiţionată, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În baza art. 191 alin. 1 Cod, instanţa va obliga pe fiecare dintre inculpaţi la câte 550 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei reprezintă cheltuieli judiciare efectuate pe parcursul urmăririi penale, onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 600 lei pentru ambii inculpaţi, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Domenii speta

Spete similare