Fond funciar

Pe rol pronunţarea cauzei civile  privind pe petent L.P., în contradictoriu cu intimaţii  PREFECTURA HARGHITA - COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR şi alţii, având ca obiect fond funciar - plângere c/a Hotărârii Comisiei Judeţene.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că  mersul dezbaterilor şi susţinerile părţilor în fond au fost consemnate în încheierea civilă din noiembrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând constată:

Prin acţiunea civilă promovată la această instanţă şi înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta L.P., domiciliată în comuna X, , judeţul Harghita, a chemat în judecată pe pârâtele COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA X şi COMISIA JUDEŢEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA HARGHITA, solicitând instanţei ca hotărârea judecătorească ce o va pronunţa să i se reconstituie dreptul de proprietate privată asupra terenurilor după antecesorul său O.G., decedat în anul 1956, care a fost tatăl său şi al surorii sale O.F. în numele căreia face acest demers procesual.

Reclamanta arată în motivare că cele două Comisii i-au reconstituit dreptul de proprietate, însă împreună cu moştenitorii după O.P. – bunicul lor, susţinând că O.P. a decedat în anul 1930 şi nu putea fi persoana deposedată. Astfel, solicită să se anuleze Hotărârea nr. 6 din  martie 2008, poziţia 7 prin care i s-a respins contestaţia.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

In drept, acţiunea reclamantei este motivată cu Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/200 şi Legea nr. 247/2005.

Reclamata a anexat plângerii înscrisuri.

Pârâta Comisia locală a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii, motivând faptul că reclamanta nu a făcut ieşirea din indiviziune şi că paralel cu cererea reclamantei au depus şi alte persoane cereri pentru retrocedare folosind aceleaşi documente ca şi reclamanta, motiv pentru care au reconstituit dreptul de proprietate pe numele bunicului O.P.

In drept, întâmpinarea este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.18/1991, Legea nr.1/2000 şi Legea nr.247/2005.

Comisia judeţeană de asemenea depune întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii reclamantei, susţinând aceeaşi împrejurare a nesistării stării de indiviziune şi că reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să se facă în comun la toţi moştenitorii, urmând ca aceştia să procedeze conform dreptului comun.

În drept, sunt invocate dispoziţiile art.115-118 Cod procedură civilă, art.728 Cod civil, solicitând judecata şi în lipsă.

În cauză, au fost încuviinţate şi administrate proba cu înscrisuri, respectiv extras din Hotărârea nr.6 din  martie 2008 a Comisiei judeţene, poziţia 7, prin care se respinge cererea reclamantei pentru reconstituirea dreptului de proprietate în numele tatălui său, motivată de aceeaşi împrejurare că nu este sistată starea de indiviziune; adresa de comunicare cu reclamanta a soluţiei adoptate; contractul de vânzare-cumpărare din data de  octombrie 1926;  xerocopie după dosarele formate de  Comisia locală X nr.130, 131 şi 65, cuprinzând toate actele care au stat la baza emiterii deciziei atacate şi proba cu expertiza topografică.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 6 din  martie 2008 Comisia judeţeană pentru aplicarea legii fondului funciar a respins contestaţia reclamantei pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor după antecesorul O.G., motivat de faptul că terenurile solicitate au fost retrocedate tuturor comoştenitorilor după O.P. şi că pentru partea ei reclamanta trebuia să facă ieşirea din indiviziune.

Văzând actele care au fost ataşate cererilor de reconstituire ale reclamantei, dar şi ale celorlalţi moştenitori după O.P., instanţa constată faptul că acţiunea este întemeiată pentru următoarele considerente:

Conform datelor de stare civilă reclamanta este fiica lui O.G. şi E.,  O.G. fiind proprietar tabular în cotă parte  în CF nr.34 Gheorgheni, cu titlu de cumpărare potrivit contractului de vânzare-cumpărare din octombrie 1926. O.G. a decedat la data de  ianuarie 1956, fiind fiul lui O.P. şi O.A. – bunicii reclamantei. Bunicul reclamantei, O.P., a decedat la data de  iunie 1930 Suprafaţa solicitată este de 21,47 ha pădure.

 Potrivit prevederilor art. 24(1) din Legea nr.1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere se reconstituie dreptul de proprietate…proprietarului deposedat, persoană fizică sau, după caz, moştenitorilor care au făcut cereri… . În speţă,  proprietarul deposedat în sensul dispoziţiilor art. 24 (1) din Legea nr.1/2000 nu este O.P., aşa cum susţin cele două Comisii, ci O.G., decedat în 1956, deci după naţionalizare. Naţionalizarea pădurilor nu a avut loc nici în anul 1948 şi nici în anul 1950, cu ocazia Decretului nr.92/19 aprilie 1950 ( publicat în Monitorul Oficial al vremii nr.36/20 aprilie 1950) şi nici nu apar menţionate ca naţionalizate în lista anexă la decret şi nici în Constituţia României din anul 1948 ( publicat în Monitorul Oficial al vremii nr.87 bis din 13 aprilie 1948), ci au fost preluate în anul 1952 conform Constituţiei României a acestui an( publicat în Monitorul Oficial al vremii nr.1/27 septembrie 1952) care, la Cap. I, Art.7 prevede că bogăţiile de orice natură, între care sunt enumerate şi pădurile , constituie proprietate de stat. Prin urmare, potrivit dispoziţiilor art.688 Cod civil, dreptul reclamantei în calitate de moştenitoare după O.G.  retroactivează până în ziua deschiderii succesiunii.

Aşadar, bunicul, fiind cel care a decedat primul şi într-o perioadă în care pădurile erau în proprietatea persoanelor fizice, deci în circuitul civil, nefiind preluate de Statul Român, acesta nu poate fi considerat persoană deposedată; în sensul dispoziţiilor art.24 din Legea nr.1/2000, persoană deposedată este O.G. care era în viaţă la data preluării abuzive de stat.

Soţia lui O.P.( F.A.) a decedat în data de  octombrie 1950, deci tot anterior preluării de către stat a imobilului. Deci O.G., tatăl reclamantei,  i-a moştenit pe O.P. şi F.A., prin retransmitere, dar mai deţine şi cu titlu de bun propriu partea lui de teren dobândită prin cumpărarea din  octombrie 1926.

Potrivit dispoziţiilor art.8 din Legea nr.18/1991, dacă fostul proprietar ( O.G.) nu este în viaţă pentru a solicita reconstituirea dreptului de proprietate, beneficiază de prevederile legii moştenitorii lui (reclamanta şi sora sa).

Reclamanta şi ceilalţi solicitanţi la care se face referire în motivaţia hotărârii atacate fac parte din familii distincte, sunt veri, autorul lor comun este bunicul O.P., dar nu este şi proprietarul deposedat având în vedere anul decesului(1930), averea sa fiind retransmisă copiilor săi între care şi O.G. care astfel a dobândit drepturi proprii atât din moştenire, cât şi din cumpărare.

Făcând media aritmetică a cotei părţi prevăzută pentru O.G. în CF nr.34 Gheorgheni, rezultă suprafaţa solicitată de reclamantă de 21,76 ha pădure, fiind scăzut ceea ce a primit prin Legea nr.18/1991.

Văzând şi concluziile raportului de expertiză, în sensul că suprafaţa deţinută de antecesorii reclamantei este de 43,23 ha, din care s-a primit 21,76 ha, rămâne o diferenţă de 21,47 ha de retrocedat. La această concluzie a ajuns expertul după ce părţile de comun acord au convenit ca analiza drepturilor să se facă pe baza datelor de carte funciară, O.G. fiind proprietar tabular în cotă parte  în CF nr.34 Gheorgheni, cu titlu de cumpărare potrivit contractului de vânzare-cumpărare din octombrie 1926. 

In consecinţă, instanţa apreciază încă o dată că pârâtele au dat o interpretare greşită dreptului succesoral; dreptul de reconstituire  trebuie soluţionat raportat la data decesului fostului proprietar şi nu la data apariţiei legii. Succesiunile se deschid prin moarte  şi  nu prin apariţia unei legi ( art.651 Cod civil). O.G. ( tatăl reclamantei) a supravieţuit tatălui său ( O.P.), dar a decedat după preluarea imobilului de către stat şi atunci moştenitoarea sa este reclamanta, repusă în termenul de acceptare a succesiunii prin cererea adresată Comisiei ( art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991).

Pentru aceste considerente, instanţa urmează să admită acţiunea, să anuleze hotărârea atacată privind poziţia referitoare la reclamantă şi să reconstituie dreptul de proprietate pe seama acesteia pentru diferenţa de 21,47 ha pădure.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea reclamantei L.P., domiciliată în comuna X,  judeţul Harghita, împotriva  pârâtelor COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA X şi COMISIA JUDEŢEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA HARGHITA.

Anulează Hotărârea nr.6 din  martie 2008, poziţia 7 a Comisiei judeţene pentru aplicarea legii fondului funciar.

Reconstituie dreptul de proprietate al  reclamantei după antecesorul său O.G., decedat la data de ianuarie 1956, pentru suprafaţa de 21,47 ha pădure.

Fără cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare