Litigiu de asigurări sociale. pensie de serviciu. secretar- dactilograf.

LITIGIU DE ASIGURĂRI SOCIALE. PENSIE DE SERVICIU.

SECRETAR- DACTILOGRAF.

În lipsa unei menţiuni exprese nu se poate extinde sfera personalului auxiliar care

beneficiază de pensia de serviciu, legea referindu-se limitativ la personalul instanţelor judecătoreşti,

parchetelor şi fostelor arbitraje nu şi la cel care a lucrat în fostele notariate de stat.

Reclamanta a susţinut că notariatul era subordonat Ministerului Justiţiei şi că

avea cartea de muncă la tribunal, aspecte faţă de care s-a considerat angajata instanţei, însă

punctul său de vedere nu poate fi primit, notariatul fiind autonom de instanţe.

Decizia nr. 217/R-C.M./25 aprilie 2006, pronunţată de Curtea de

Apel Piteşti- Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Constată că, la data de 6 decembrie 2005 reclamanta L. M. a chemat în

judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei pentru a se constata că vechimea sa în muncă

în cadrul instanţei judecătoreşti, Tribunalul Vâlcea, ca personal auxiliar este vechime

în specialitate, asimilând funcţiei de secretar-dactilograf cu funcţia de grefier-

dactilograf cu consecinţa acordării pensiei de serviciu prevăzută de Legea

nr.567/2004.

În motivarea acţiunii a susţinut că a funcţionat ca secretar-dactilograf

la Notariatul de Stat Drăgăşani, judeţul Vâlcea, aparţinând Ministerului Justiţiei de

la data de 15 martie 1968 până la data de 1 noiembrie 1993, când s-a pensionat.

A mai susţinut că toate operaţiunile în cartea sa de muncă au fost

efectuate timp de 25 de ani cât a lucrat de către Tribunalul Vâlcea a cărui angajată s-

a considerat.

În atare situaţie consideră că funcţia de secretar-dactilograf pe care a

exercitat-o este similară cu cea de grefier-dactilograf şi este îndreptăţită să

beneficieze de pensie de serviciu prevăzută de Legea nr.567/2004 pentru personalul

instanţelor judecătoreşti, parchetelor, fostelor arbitraje, laboratoarelor de

criminalistică şi Direcţiei penitenciarelor.

Tribunalul Vâlcea prin sentinţa civilă nr.36/19 ianuarie 2006 a respins

acţiunea reţinând în esenţă că pârâtul Ministerul Justiţiei nu are calitate procesuală

pasivă faţă de disp.art.36 alin.1 din Legea nr.304/2004 care conferă personalitate

juridică tribunalului şi de susţinerea reclamantei că a fost angajata acestuia.

Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei de mai sus pe care a

criticat-o pentru nelegalitate în sensul motivelor prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă,

susţinând că a fost dată cu aplicarea greşită a disp.art.68 alin.4 şi art.93 alin.2 din

Legea nr.567/2004 care se aplică cu efect retroactiv şi personalului auxiliar

pensionat anterior intrării în vigoare, cât şi personalului auxiliar de specialitate al

instanţelor care a îndeplinit funcţia de secretar dactilograf.

Instanţa nu a ţinut cont că ea s-a aflat în această situaţie îndeplinind

funcţia de secretar-dactilograf în cadrul Notariatului de Stat Drăgăşani, judeţul

Vâlcea, care aparţinea Ministerului Justiţiei, având carte de muncă la Tribunalul

Vâlcea.

În accepţiunea reclamantei funcţia de secretar-dactilograf se asimilează

cu cea de grefier-dactilograf din cadrul instanţei judecătoreşti, care beneficiază de

pensie de serviciu şi în această situaţie este îndreptăţită să aibă aceleaşi drepturi,

întrucât a aprecia contrariul ar fi discriminatoriu faţă de alte categorii de personal

(aprod, agent procedural) pe care legea nu i-a omis.

Recursul este nefondat.

În primul rând urmează a se observa că prima instanţă s-a pronunţat

pe excepţie şi nu pe fond, iar reclamanta în recurs aduce sentinţei critici de fond ce

vor fi analizate, însă prin prisma motivului de recurs prev.de art.3041 Cod pr.civilă.

În al doilea rând, reţine în privinţa soluţiei adoptate că potrivit art.36

alin.1 din Legea nr.304/2004, republicată, tribunalele sunt instanţe cu personalitate

juridică organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al Municipiului Bucureşti şi au de

regulă sediul în municipiul sau reşedinţa de judeţ.

De asemenea, potrivit art.10 lit.n din Hotărârea nr.387/2005 a

Consiliului Superior al Magistraturii de aprobare a Regulamentului de ordine

interioară al instanţelor judecătoreşti: „Preşedintele Curţii de apel exercită

prerogative manageriale în scopul organizării eficiente a activităţii curţii, precum şi

atribuţii de coordonare şi control privind administrarea curţii de apel şi a instanţelor

de circumscripţie....” şi „numeşte personalul auxiliar de specialitate şi personalul din

departamentul economico-financiar şi administrativ al curţii de apel şi al instanţelor

din circumscripţia acesteia – aprobă transferul, delegarea, detaşarea şi dispune

promovarea şi aplicarea sancţiunilor disciplinare pentru aceste categorii de personal,

în condiţiile legii”.

Totodată, potrivit H.G. nr.83/2005, privind organizarea şi

funcţionarea Ministerului Justiţiei, acesta „este organul de specialitate al

administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului,

care asigură elaborarea programului de guvernare în vederea bunei funcţionări a

justiţiei ca serviciu public şi veghează la stricta aplicare a legii, în conformitate cu

principiile democratice ale statului de drept”.

Faţă de cele expuse, rezultă că între Ministerul Justiţiei şi tribunal, nu

există subordonare ierarhică, aşa că Ministerul Justiţiei nu are calitatea de a sta în

proces, cu privire la stabilirea pensiei de serviciu pentru personalul auxiliar, chiar

dacă tribunalul i-a întocmit dosarul de pensionare, precum în cauză.

Prin urmare, corect instanţa de fond a respins acţiunea reţinând lipsa

calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei.

În al treilea rând, pe fondul cauzei, pretenţiile cauzei sunt nefondate,

dispoziţiile legale evocate în recurs fiind corect aplicate.

Art.3 din Legea nr.567/2004, privind statutul personalului auxiliar de

specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, defineşte acest personal ca

fiind format din: grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri

arhivari, informaticieni, registratori.

Deosebit, art.68 din acelaşi act normativ prevede că personalul auxiliar

de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor beneficiază  la împlinirea

vârstei de pensionare prevăzute de lege, de pensie de serviciu în cuantum de 80%

din venitul brut realizat în ultima lună de activitate înainte de data pensionării .

De prevederile menţionate beneficiază şi personalul auxiliar pensionat

anterior intrării în vigoare a legii.

Art.93 alin.2 dispune şi că în situaţia descrisă se află personalul auxiliar

de specialitate al instanţelor şi  parchetelor care a îndeplinit funcţia de secretar de

procuratură, secretar-dactilograf, dactilograf, precum şi secretar al fostelor arbitraje

de stat sau departamentale.

În consecinţă, dispoziţiile legale evocate îndrituiesc la obţinerea pensiei

de serviciu personalul auxiliar aparţinând instanţelor judecătoreşti şi parchetelor în

principal, asimilând şi pe cel din fostele arbitraje de stat.

Ca atare, în lipsa unei menţiuni exprese nu se poate extinde sfera

personalului auxiliar care beneficiază de pensia de serviciu, legea referindu-se

limitativ la personalul instanţelor judecătoreşti, parchetelor şi fostelor arbitraje nu şi

la cel care a lucrat în fostele notariate de stat.

Reclamanta a susţinut că notariatul era subordonat Ministerului

Justiţiei şi că avea cartea de muncă la tribunal, aspecte faţă de care s-a considerat

angajata instanţei, însă punctul său de vedere nu poate fi primit, notariatul fiind

autonom de instanţe.

Este adevărat că neincluderea personalului auxiliar de la fostele

notariate apare ca discriminatoriu, însă omisiunea legii nu poate fi suplinită de

instanţă, pentru că ar constitui o imixtiune în puterea legislativă.

În concluzie, va aprecia că recursul este nefondat, urmând a fi respins.

Domenii speta

Spete similare