Calea de atac împotriva sentinţei. Acţiune în rezoluţiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la un teren pentru preţul de 4.500 lei. Recursul, iar nu şi apelul

Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 1959 din 1 iunie 2011

Prin sentinţa civilă nr. 459 din 5 mai 2009 a Judecătoriei Dragomireşti, s-a admis parţial acţiunea civilă intentată de reclamantul P.M., în contradictoriu cu pârâta C.M. şi în consecinţă, s-a dispus rezoluţiunea convenţiei sub semnătură privată încheiată la 5 aprilie 2008, prin care pârâta i-a vândut reclamantului un teren în suprafaţă de 20 ari, cu preţul de 4.000 lei; s-a dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare imobiliară autentificat în 14 martie 2008, prin care pârâta i-a vândut reclamantului terenul situat în comuna Rozavlea în locul denumit „Gura Hâlbocii” în suprafaţă de 1.900 mp cu preţul de 4.500 lei.

A fost obligată pârâta să îi restituie reclamantului, suma de 4.500 lei reprezentând preţul terenului.

S-au respins capetele de cerere privind restituirea sumei de 2.400 lei reprezentând dublul arvonului şi a sumei de 3.400 lei reprezentând taxe notariale.

A fost obligată pârâta să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată parţiale în sumă de 500 lei.

Prin decizia civilă nr. 1163 din 16.12.2009 a Tribunalului Maramureş, s-a admis recursul declarat de reclamantul P.M. împotriva sentinţei civile nr. 459 din 5 mai 2009 a Judecătoriei Dragomireşti, care a fost casată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că în cauză se impune administrarea probelor necesare pentru elucidarea momentului inserării în convenţia părţilor a clauzei de arvună, la data întocmirii sau ulterior, respectiv dacă aceasta reprezintă sau nu voinţa părţilor contractante.

Prin sentinţa civilă nr. 753 din 7 octombrie 2010 a Judecătoriei Dragomireşti, s-a admis în parte acţiunea civilă intentată de reclamantul P.M. împotriva pârâtei C.M. şi în consecinţă, s-a dispus rezoluţiunea convenţiei sub semnătură privată încheiată la 5 aprilie 2008, prin care pârâta i-a promis reclamantului vânzarea unui teren în suprafaţă de 20 ari, cu preţul de 4.000 lei. S-a dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare imobiliară autentificat în 14 martie 2008, la Biroul Notarului Public Urda Maria, prin care pârâta i-a promis reclamantului vânzarea terenului situat în comuna Rozavlea, la locul numit „Gura Hâlbocii”, în suprafaţă de 1.900 mp cu preţul de 4.500 lei. A fost obligată pârâta să îi restituie reclamantului suma de 4.500 lei reprezentând preţul terenului, precum şi dobânda acumulată la CEC de la data depunerii sumei în favoarea acestuia. S-au respins capetele de cerere privind restituirea sumei de 2.400 lei reprezentând dublul arvonului şi a sumei de 340 lei reprezentând taxe notariale. S-a luat act de renunţarea reclamantului la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 lei reprezentând contravaloarea recoltei.

A fost obligată pârâta să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată parţiale în sumă de 1.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 5 aprilie 2008, între pârâtă şi reclamant s-a încheiat o convenţie sub semnătură privată a terenului suprafaţă de 20 ari situat în locul numit „Valea Hâlbocii”, pentru preţul de 4.000 lei. În convenţie s-a inclus clauza de arvună conform căreia „dacă P.M. şi C.M. se răzgândesc, P. pierde arvonul, iar C. dă arvonul dublu înapoi, arvon 1.200 ron”.

Ulterior, la data de 14 mai 2008, între aceleaşi părţi s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la acelaşi teren, în care preţul a fost de 4.500 lei.

Apoi, la data de 16 mai 2008, pârâta a vândut terenul în litigiu numitului F.I., cu preţul de 5.500 lei, convenţie ce a făcut obiectul dosarului nr. 775/224/2008 al Judecătoriei Dragomireşti, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 520 din 24.06.2008, în baza căreia cumpărătorul şi-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.

Prin decizia civilă nr. 151 din 16.02.2011 a Tribunalului Maramureş, s-a admis recursul declarat de reclamantul P.M. împotriva sentinţei civile nr. 753 din 7.10.2010 a Judecătoriei Dragomireşti, care a fost modificată în sensul că a fost obligată pârâta să îi restituie reclamantului suma de 4.500 lei reprezentând preţul terenului cu dobânda legală în materie civilă, calculată conform O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti art. 3 alin. (3), la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, diminuat cu 20% începând cu data introducerii acţiunii 12.01.2009 şi până la efectiva achitare.

A fost obligată pârâta să îi plătească reclamantului suma de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale la fond.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A fost obligată intimata să îi plătească recurentului cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 34 lei.

Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că sentinţa este parţial nelegală în privinţa neacordării dobânzii legale, calculate la suma de 4.500 lei reprezentând preţul terenului, deoarece pârâta nu a uzat de procedura ofertei reale urmate de consemnaţiune.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul P.M., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, deoarece nu i s-au acordat cheltuielile de judecată ocazionate, precum şi taxele notariale, pârâta fiind vinovată că la numai 2 zile după ce a încheiat convenţia cu reclamantul, a încheiat o altă convenţie cu un alt cumpărător privind acelaşi teren, dar la un preţ mai mare cu 1.000 lei.

Examinând recursul, curtea reţine următoarele:

Potrivit art. 299 alin. (1) Cod procedură civilă, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.

Hotărârea atacată de reclamant cu recurs, a fost pronunţată la rândul ei tot în calea de atac a recursului, de un complet constituit din 3 judecători.

Prin urmare, hotărârile pronunţate legal în recurs, nu mai pot forma obiectul unui al doilea recurs, deoarece procedura civilă română nu cunoaşte instituţia juridică a recursului la recurs.

Aşa fiind, la termenul din 1 iunie 2011, curtea a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului, în baza art. 137 alin. (1) coroborat cu art. 299 alin. (1) Cod procedură civilă, excepţie pe care urmează să o admită şi în consecinţă, să respingă recursul ca inadmisibil. (Judecător Traian Dârjan)

Domenii speta

Spete similare