Contencios administrativ. Cerere în despăgubiri. Procedură prealabilă

Contencios administrativ. Cerere în despăgubiri. Procedură prealabilă.

Art. 1,7,19 din Legea nr.554/2004. Art. 109(2) Cod procedură  civilă.

În cazul cererilor în despăgubiri adresate instanţelor de judecată ca urmare a anulării actului administrativ atacat este necesar a fi îndeplinită procedura prealabilă anterior sesizării instanţei de judecată.

Secţia comercială de contencios administrativ - fiscal  – Decizia civilă nr. 794/CA/17 aprilie 2006

Reclamanta SC „P”  RL Cisnădie a solicitat în contradictoriu cu DGFP Sibiu obligarea pârâtei la plata sumei de 80.743.065 lei reprezentând dobânzi comerciale pentru perioada 18 08 2003-4 05 2005. În drept au fost invocate dispoziţiile art.1 si 8 din L.544/2004 si art. 998 Cod civil.  În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta a fost supusă  controlului din partea organelor financiare  la data de 13 03 2003, în urma căruia s-a stabilit obligaţia de plată către bugetul statului a sumei de 238.843.405 lei. Actele de control au fost atacate în instanţă, iar prin sentinţa nr.1587/2004 rămasă irevocabilă, s-a dispus anularea actelor  şi exonerarea de plata sumei reţinute de organele de control , iar în baza cererii de restituire organele financiare au procedat la compensarea sumei cu alte obligaţii către bugetul statului.

Secţia comercială şi contencios administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentinţa nr.53/c/24 01 2006 a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi a respins cererea. Instanţa a reţinut prin considerentele expuse că înainte de a se adresa instanţei de judecată reclamanta trebuia să îndeplinească procedura prealabilă potrivit art.7 din Legea nr. 544/2004, cererea în despăgubiri fiind întemeiată pe dispoziţiile art.19 (1) din Legea nr. 544/2004.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare. În drept au fost invocate dispoziţiile art.312 (5) Cod pr.civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa în pronunţarea soluţiei a interpretat greşit dispoziţiile art.19 din Legea nr.544/2004 în sensul că cererea în despăgubiri nu necesită îndeplinirea procedurii prealabile, deoarece nu se solicită anularea unui act administrativ, articolul invocat referindu-se la procedura de judecată şi la taxele de timbru. Fiind o cerere accesorie acţiunii privind anularea actelor administrative, nu necesită parcurgerea procedurii prealabile. Pe de alta parte se mai arată că cererea formulată privind suma reţinută în urma căreia organul financiar a efectuat compensarea se poate constitui în procedură prealabilă.

Pârâta intimată a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului reclamantei , deoarece soluţia pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică , plângerea prealabilă fiind obligatorie potrivit art. 19 (3) din Legea nr.544/2004, iar cererea de restituire nu poate ţine loc de plângere prealabilă.

Examinând sentinţa atacată sub aspectul motivelor de recurs , Curtea constată următoarele:

Reclamanta a formulat cerere în despăgubiri ca urmare a  anulării pe cale judecătoreasca a actelor de control în baza cărora trebuia să plătească bugetului de stat suma de 238.843.405 lei impozit pe profit, TVA şi accesorii. În cauză s-a pronunţat sentinţa nr.1587/2004 a Tribunalului Sibiu, rămasă irevocabilă . Reclamanta solicita de la DGFP despăgubiri în sumă de 80.743.065 lei.

Noua lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004 reglementează prin art. 1 şi 19 posibilitatea persoanei vătămate care a cerut anularea actului administrativ să ceară despăgubiri autorităţii sau instituţiei publice care i-a cauzat prejudicii. Articolul 19 reglementează acţiunea separată pentru despăgubiri, introdusă ulterior celei privind anularea actului. Acelaşi articol stipulează în mod expres că instanţa competentă este aceea de contencios administrativ. În condiţiile în care în aliniatul 3 al aceluiaşi articol se arată că cererile în despăgubiri se supun normelor Legii nr. 544/ 2004 privind procedura de judecată şi taxele de timbru, reiese fără echivoc că şi în acest caz este necesar a fi îndeplinită procedura prealabilă, potrivit art.7 din lege. Faţă de această reglementare expresă , cererea în despăgubiri aparţine dreptului administrativ şi nu dreptului civil.

Este adevărat că în cauză nu se cere anularea unui act administrativ, dar cererea fiind adresată  urmare a anulării unui astfel de act şi fiind subsidiară primei cereri, reiese că parcurgerea procedurii prealabile este obligatorie. De fapt , nimic nu împiedica partea să formuleze această cerere chiar în cuprinsul acţiunii privind anularea actului administrativ. De altfel, organului financiar trebuie să aibă posibilitatea rezolvării acestei cereri anterior sesizării instanţei de judecată , pentru ca ulterior partea să se adreseze instanţei în cazul unui răspuns nefavorabil.

Actul invocat de reclamantă prin motivele de recurs, cererea de restituire a sumei nedatorate şi compensarea cu alte datorii bugetare, nu poate constitui procedură prealabilă în sensul legii , deoarece se referă la efectuarea  compensării şi doar adiacent se face referire şi la dobânzi , fără a indica temeiul în drept al cererii, cuantumul şi perioada pentru care se solicită , decât într-o manieră lapidară.

De altfel , articolul 19 se referă expres la procedura de judecată  în cazul unor astfel de cereri, de unde reiese că şi în acest caz sunt aplicabile dispoziţiile art.7 din Legea nr.544/2004, sancţiunea fiind aceea a inadmisibilităţii cererii formulate potrivit  art.109 (2) Cod pr. Civilă.

În aceste condiţii şi faţă de reglementările legale în materie se constată că şi în situaţia cererilor în despăgubiri adresate instanţelor de judecată ca urmare a anulării actului administrativ atacat, este necesar a fi îndeplinită  procedura prealabilă anterior sesizării instanţei de judecată.

Faţă de aceste considerente, se apreciază că în cauză nu sunt motive de casare sau modificare a hotărârii atacate şi în consecinţă se va respinge recursul reclamantei ca nefondat şi va fi menţinută sentinţa ca fiind legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare