Eliberarea permisului de vânătoare. Asociaţie de vânătoare competentă (art.27 Legea nr.103/1996)

Eliberarea permisului de vânătoare. Asociaţie de vânătoare competentă (art.27 Legea nr.103/1996)

Pierderea calităţii de membru A.V.P.S., dar nu şi pe aceea de vânător, nu înlătură obligaţia organizaţiei vânătoreşti ce a publicat în Monitorul Oficial nulitatea documentului „Carnet de membru şi permis de vânătoare” de a elibera permisul de vânătoare.

(Curtea de Apel Iaşi, Secţia civilă, decizia nr.403/28.09.2007)

Reclamantul L.A. a chemat în judecată pârâta A.V.P.S. pentru a fi obligată la eliberarea documentului denumit „Permis de vânătoare”, anulat de pârâtă.

Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr.12676/27.11.2006, admite acţiunea, soluţie păstrată de Tribunalul Iaşi prin decizia civilă nr.244/30.03.2007.

Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa de prim grad a stabilit următoarea situaţie de fapt, păstrată în apel:

Reclamantul a fost exclus din A.V.P.S. – Iaşi şi i-a fost anulat permisul de vânătoare pentru neplata cotizaţiei datorate asociaţiei. Potrivit art.27 alin.5 din Legea 103/1996, permisul de vânătoare se poate anula când vânătorul şi-a pierdut calitatea de membru al organizaţiei gestionare de fonduri - acesta fiind cazul invocat în speţă de către pârâtă. Însă reclamantul a fost exclus din A.V.P.S. - Iaşi prin Hotărârea nr.2/10.03.2003, în condiţiile în care, din anul 2002, devenise membru al Asociaţiei de Vânătoare „Z.” Iaşi, care este gestionară de fonduri de vânătoare aspect dovedit cu înscrisurile depuse la dosar. Reţin instanţele că, prin organizaţie vânătorească gestionară se înţelege organizaţia de vânătoare care deţine în gestiune, în baza unui contract de gestionare cel puţin un fond de vânătoare şi nu doar organizaţia vânătorească care a eliberat documentul, „Carnet de membru şi permis de vânătoare” astfel încât reclamantul nu poate fi considerat că a pierdut calitatea de membru al organizaţiei gestionare. Potrivit art.6 lit. i din Ordinul 1125/2005 privind aprobarea modelului de permis de vânătoare asociaţia pârâtă este obligată sa-i elibereze reclamantului documentul numit „permis de vânătoare”.

A.V.P.S. – Iaşi a declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală şi netemeinică, deoarece instanţa a făcut o interpretare şi aplicare greşită a legii.

În dezvoltarea motivului de recurs, se susţine că reclamantul a fost radiat din evidenţele asociaţiei în baza hotărârii nr.2/10.03.2003 a Biroului Consiliului, ce a fost validată prin hotărârea nr.2/4.09.2003 a Consiliului asociaţiei.

Potrivit Statutului asociaţiei (art.7 alin.1 şi 5) atât excluderea, cât şi radierea reprezintă măsuri care au ca efect pierderea calităţii de membru, pierderea calităţii de vânător şi anularea permisului.

Susţine recurenta că respectarea regulilor privind dobândirea, utilizarea şi anularea permiselor de vânătoare rezultă în primul rând din art.27 alin.5 din Legea nr.103/1996, text pe care asociaţia l-a respectat întocmai la momentul respectiv, iar actul reparator este condiţionat de interdicţiile impuse de legiuitor raportat la art.27 alin.5.

Învederează recurenta că instanţele au reţinut greşit că reclamantul nu ar intra sub incidenţa alineatului 5 al art.27, considerând că, în sfera noţiunii de asociaţie gestionară de fonduri de vânătoare ar intra nu numai asociaţia emitentă, ci orice altă asociaţie de profil care are în gestiune cel puţin un fond de vânătoare.

Recurenta consideră că noţiunea de asociaţie gestionară de fonduri de vânătoare se referă, în contextul legislativ menţionat, doar la asociaţia emitentă .

Reclamantul nu a putut să dovedească existenţa unui transfer legal cu privire la care să-şi fi exprimat acordul ambele asociaţii. În aceste condiţii, recurenta pretinde că a aplicat măsurile de excludere, radiere şi anulare a carnetelor de membru nu pentru că reclamantul a plecat din asociaţie, ci pentru modul în care a înţeles să o facă, deşi trebuia să-şi respecte obligaţiile care-i reveneau, în calitate de membru vânător.

Afirmă recurenta că a dovedit împrejurarea că reclamantul are permisul anulat pentru motive prevăzute de art.27 alin.5, iar Ordinul nr.1225/2005 nu-i este aplicabil.

Legalitatea hotărârilor privind radierea reclamantului din evidenţele asociaţiei a fost verificată de instanţa de judecată definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr.4667/2004, iar soluţia din prezenta cauză aduce atingere autorităţii de lucru judecat.

Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile invocate de recurentă şi de prevederile legale incidente, Curtea reţine că recursul nu este întemeiat.

Potrivit dispoziţiei înscrise în art.6 alineatul 1 din Ordinul nr.1125 din 25.10.2005 privind aprobarea modelului de permis de vânătoare şi a Regulamentului privind tipărirea, gestionarea, distribuirea, eliberarea şi anularea permisului de vânătoare, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltărilor Rurale, eliberarea de către organizaţiile vânătoreşti a documentelor „Permis de vânătoare” se realizează ca urmare a preschimbării, a dobândirii de către membrii asociaţi a calităţii de vânător şi în situaţiile în care documentul „Permis de vânătoare” este pierdut, furat sau deteriorat.

Litera E punctul 1 al aceluiaşi articol stabileşte că, prin excepţie de la prevederile alineatului 1, organizaţiile vânătoreşti care au publicat în Monitorul Oficial al României, partea a III a, nulitatea documentului „Carnet de membru şi permis de vânătoare” pentru alte cauze decât cele prevăzute la art.27 alin.5 din Legea nr.103/1996, republicată, eliberează documentul „Permis de vânătoare” persoanelor ale căror documente „Carnet de membru şi permis de vânătoare” au fost anulate.

Curtea constată că instanţele de fond şi de apel au procedat la o corectă interpretare a acestor prevederi legale, reţinând aplicabilitatea literei E punctul 1 a art.6 în ceea ce-l priveşte pe reclamantul-intimat.

Această concluzie este determinată de faptul că, iniţial, reclamantul a fost membru al A.V.P.S. – Iaşi, însă, prin hotărârea nr.2/10.03.2003 a Biroului Consiliului, aceasta a dispus, conform art.8, radierea din evidenţele ei a unui număr de 203 foşti membri vânători, enumeraţi în lista anexă, care erau înscrişi sau făceau parte din asociaţiile de vânătoare „G.T.” şi „Z.” din judeţul Iaşi, neafiliate la A.G.V.P.S. din România.

În anexa cu foştii membrii vânători cu A.V.P.S. – Iaşi care fac parte din asociaţiile de vânătoare „G. T.” şi „Z.”, L.A. este nominalizat la poziţia nr.99.

Prin hotărârea nr.2 din 4.09.2003, Consiliul A.V.P.S. – Iaşi a validat hotărârea biroului din 10.03.2003 de radiere din evidenţele asociaţiei, în conformitate cu prevederile art.7 alin.1 şi 4 din Statut a celor 203 foşti membrii vânători (printre care şi reclamantul), care erau înscrişi sau făceau parte din asociaţiile de vânătoare „G.T.” şi „Z.” din Iaşi şi a dispus publicarea în Monitorul Oficial al României a măsurii anulării permiselor de vânătoare ale acestora.

Astfel, chiar dacă reclamantul şi-a pierdut calitatea de membru al A.V.P.S. – Iaşi, el, însă, şi-a păstrat-o pe aceea de vânător, fiind membru al asociaţiei de vânătoare „Z.”, contrar celor susţinute de recurentă.

Conform art.5 alin.1 din Legea nr.103/1996 a fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului, organizaţiile vânătoreşti se constituie pe principiul liberei asocieri a vânătorilor.

Acest text este în deplină concordanţă cu art.11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul fiecăruia de a constitui alături de alte persoane, o anumită grupare sau de a se afilia la o grupare deja existentă, în vederea realizării unor interese comune.

Constrângerea unei persoane de a nu se retrage dintr-o asociaţie, sau de a nu se afilia la o altă asociaţie, este de natură să aducă atingere înseşi substanţei libertăţii de asociere şi nu poate fi admisă.

În aceste condiţii, nu poate fi primită nici susţinerea recurentei că numai un transfer aprobat de la o asociaţie la alta ar avea ca efect continuitatea calităţii de vânător a reclamantului.

Contrar afirmaţiilor recurentei, Curtea a constatat că atât timp cât reclamantul a pierdut numai calitatea de membru al A.V.P.S. Iaşi, dar nu şi pe aceea de vânător, dispoziţiile art.6 alin.1 din Ordinul nr.1125 din 25.10.2005 nu îi sunt aplicabile, A.V. „Z.” putându-i emite permis de vânătoare numai dacă s-ar fi aflat în una din situaţiile expres şi limitativ prevăzute de text şi anume preschimbarea „Carnetului de membru şi a permisului de vânătoare”, dobândirea calităţii de vânător, pierderea, furtul sau deteriorarea permisului de vânătoare.

Cum reclamantul nu se află în nici una din aceste situaţii, el având permisul de vânătoare anulat doar ca urmare a pierderii calităţii de membru a AVPS Iaşi şi a dobândirii calităţii de membru al A.V. „Z.”, tribunalul a reţinut corect că acestuia îi sunt deplin aplicabile dispoziţiile art.6 litera E al ordinului menţionat, iar cea care trebuie să-i elibereze permisul de vânătoare este recurenta.

Susţinerea A.V.P.S. – Iaşi că reclamantul ar fi exceptat de la aplicarea acestui text, deoarece s-ar încadra în situaţia reglementată de ipoteza a III-a a art.27 alin.5 din Legea nr.103/1996, respectiv că acesta şi-a pierdut calitatea de membru al organizaţiei gestionare de fonduri de vânătoare nu este întemeiată.

Astfel cum a reţinut şi tribunalul, art.6 lit. E punctul 1 din Ordinul nr.1125/2005 nu condiţionează eliberarea permisului de vânătoare de calitatea de membru al beneficiarului în asociaţia obligată la emitere desemnând fără echivoc persoana juridică obligată să elibereze acest document şi anume organizaţia vânătorească ce a publicat în Monitorul Oficial nulitatea documentului „Carnet de membru şi permis de vânătoare”.

Concluzia că persoana în favoarea căreia trebuie să i se elibereze permisul de vânătoare potrivit art.6 lit. E punctul 1 nu trebuie să fie membru al organizaţiei vânătoreşti obligată la emitere rezultă cu claritate şi din prevederile art.7 alin. 4 din ordin, care stipulează că persoanele care solicită eliberarea documentului „Permis de vânătoare” în condiţiile prevăzute la art.6 lit. E trebuie să facă dovada, la momentul acestei solicitări, că sunt membrii asociaţi într-o asociaţie a vânătorilor care funcţionează în condiţiile legii, printr-un document conform cu cel prevăzut la alineatul 1.

Recurenta nu a contestat că A.V. „Z.” al cărei membru asociat este reclamantul nu ar funcţiona în condiţiile legii sau că aceasta nu ar avea în gestiune fonduri de vânătoare, astfel că aceste cerinţe legale fiind îndeplinite, L.A. este îndreptăţit la eliberarea permisului de vânătoare în condiţiile art.6 lit. E punctul 1.

Este adevărat că pierderea calităţii de membru al A.V.P.S. s-a realizat în baza hotărârilor nr.2/4.09.2003 şi respectiv, nr.2/10.03.2003, hotărâri a căror valabilitate a fost cenzurată prin sentinţa civilă nr.4667/14.05.2004 a Judecătoriei Iaşi, însă, prin obligarea A.V.P.S. – Iaşi, la emiterea permisului de vânătoare reclamantului, nu se încalcă autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri, întrucât, în speţă sunt incidente dispoziţiile Ordinului nr.1125/2005, care au intervenit după rămânerea definitivă a acestor hotărâri şi care au scop reparator, urmărind să elibereze, într-o procedură simplificată permise de vânătoare acelor vânători ale căror documente au fost anulate doar ca urmare a faptului că şi-au exercitat dreptul la liberă asociere, retrăgându-se dintr-o organizaţie de vânătoare şi asociindu-se la alta.

Interpretarea dată de recurentă articolului 27 alin.5 ipoteza a III a din Legea nr.103/1996 în sensul că vânătorul trebuie să aibă calitatea de membru al organizaţiei gestionare de fonduri de vânătoare emitentă a permisului de vânătoare excede scopului reparator urmărit de legiuitor prin art.6 lit. E punctul 1 şi este contrazisă de art.7 alineat 4 din acelaşi ordin, care condiţionează eliberarea permisului de vânătoare pentru persoanele aflate în situaţia reglementată la art.6 lit. E doar de calitatea de membru asociat într-o asociaţie a vânătorilor care funcţionează în condiţiile legii.

Curtea a reţinut că tribunalul – în motivarea deciziei recurate – a enumerat cauzele prevăzute la art.27 alin.5 din Legea nr.103/1996 pentru anularea permisului de vânătoare (fila 29) reţinând corect că „toate celelalte cauze de anulare a permisului de vânătoare ce exced celor limitativ reglementate de alin.5 al art.27 din Legea nr.103/1996 fac ca, în puterea art.6 lit. E punctul 1 din Ordinul nr.1125/2005, să se nască în sarcina organizaţiei vânătoreşti emitente obligaţia eliberării documentului „Permis de vânătoare”.

În consecinţă, hotărârea atacată a fost dată ca urmare a interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în materie (Ordinul nr.1125/2005 şi Legea nr.103/1996), astfel că motivul de recurs înscris în art.309 punctul 9 nu este incident în speţă.

Faţă de cele ce preced, în baza art.312 al. I teza a II-a C.pr.civ., s-a respins recursul declarat de A.V.P.S. - Iaşi şi s-a menţinut decizia recurată.

Domenii speta

Spete similare