Divort

Prin cererea înregistrată la această instanţă la nr.1821/292 din 24.04.2013, reclamanta S.A.C. a chemat în judecată pe pârâtul S.A. , pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între ei din vina exclusivă a pârâtului; după desfacerea căsătoriei să-şi reia numele avut anterior; să se stabilească la ea locuinţa minorilor  S.L.A. şi  S.F.G. iar exercitarea autorităţii părinteşti faţă de aceşti doi copii să se facă numai de către ea, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea celor doi copii , precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii în fapt, reclamanta arată că s-a căsătorit cu pârâtul la data 23.02.2007, după o perioadă de concubinaj de peste 3 ani. După căsătorie părţile şi-au stabilit domiciliul comun la locuinţa părinţilor pârâtului din comuna P., judeţul Teleorman, iar din căsătoria acestora au rezultat doi copii. După circa 4-5 ani pârâtul a început să aibă un comportament violent faţă de ea, provoca nejustificat certuri şi-i adresa cuvinte foarte urâte, injurii, atât el cât şi părinţii lui, aspecte care au deteriorat relaţia lor de căsătorie, împrejurări faţă de care pârâta la data de 14.03.2012 a părăsit domiciliul conjugal şi a intrat în relaţii de concubinaj cu un alt bărbat. A mai arătat reclamanta că pârâtul a intrat în relaţii de concubinaj cu o altă femeie  iar după despărţirea în fapt locuieşte la această persoană, lăsând copii la domiciliul părinţii săi. Precizează totodată faptul că cei doi copii au fost crescuţi de către ea în domiciliul părinţilor pârâtului şi sunt foarte ataşaţi de ea..

La data de 15.02.2013, pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantei, aceasta să revină la numele purtat anterior; să se stabilească la el locuinţa minorilor şi exercitarea autorităţii părinteşti faţă de cei doi copii să fie exercitată exclusiv de el, cu obligarea reclamantei la plata unei contribuţii de întreţinere în favoarea celor doi copii, în funcţie de venitul lunar al acesteia, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâtul a arătat că s-a căsătorit cu reclamanta la data de 23.02.2007 şi au convieţuit împreună în locuinţa părinţilor săi din comuna P. , judeţul Teleorman, care a fost domiciliul lor conjugal. Din căsătorie au rezultat doi copii şi pe toată perioada convieţuirii el  a avut un comportament ireproşabil, care este de notorietate în localitatea de domiciliu, comportament pe care l-au avut şi părinţii săi,  însă la data de 14.03.2012, fără nici un motiv întemeiat , reclamanta a părăsit domiciliul conjugal sub pretextul că merge să-l înscrie pe minor la şcoală, plecând împreună cu numitul M.C. în Spania. Relaţia reclamantei cu această persoană începuse cu circa 2 ani în urmă deşi ,acesta este ginerele naşului de cununie al părţilor ,este căsătorit şi are doi copii. La momentul plecării în Spania, fiica părţilor a văzut-o pe mama sa urcându-se în autoturismul numitului M.C., a strigat la ea, dar aceasta nu i-a răspuns şi nu i-a dat absolut nici o atenţie. În urma relatării de către aceasta a celor văzute pârâtul a sunat-o pe reclamantă, care i-a răspuns şi după scurt timp a primit un mesaj pe telefonul mobil de la aceasta în care i-a transmis faptul că s-a căsătorit cu această persoană şi să nu o mai caute , cerându-şi în acelaşi timp scuze pentru ceea ce a făcut. Pârâtul mai arată faptul că nici unul din motivele de divorţ invocate de reclamantă nu sunt reale, ea fiind cea care a avut un comportament culpabil în destrămarea acestei relaţii deoarece nu făcea menajul, refuza să gătească iar în anul 2008 personal a surprins-o pe aceasta cu un alt bărbat. Solicită de asemenea respingerea capătului de cerere din acţiunea principală prin care reclamanta solicită ca locuinţa celor doi minori să fie stabilită la domiciliul acesteia, iar exercitarea autorităţii tutelară faţă de cei doi copii să se facă în exclusivitate de către ea pentru următoarele motive: cei doi copii s-au născut, au crescut neîntrerupt şi convieţuiesc şi în prezent alături de pârât şi bunicii paterni , unde beneficiază de condiţii morale şi materiale optime de creştere şi educare , precum şi de un climat afectiv armonios dezvoltării acestora, sunt foarte ataşaţi de el  cât şi de părinţii lui, astfel că, având în vedere vârsta acestora şi legăturile afective existente , este în interesul lor să rămână împreună la domiciliul actual şi să nu fie despărţiţi mai ales că, la această vârstă echilibrul lor afectiv este în plină formare. Minorii sunt înscrişi la şcoala din comună unde au obţinut rezultate foarte bune la învăţătură. Dincolo de dezinteresul manifestat de reclamantă faţă de viaţa conjugală cât şi de creşterea şi educarea minorilor  pârâtul arată că aceştia au fost părăsiţi de mama lor, care de la despărţirea in fapt şi până în prezent, nu s-a interesat de situaţia lor, nu a luat legătura cu aceştia nici măcar la zilele aniversare sau onomastice.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea reclamantei la plata unei contribuţii de întreţinere în favoarea celor doi minori, pârâtul arată că, în situaţia în care reclamanta, care în prezent lucrează în Spania nu îşi va prezenta veniturile reale ,urmează ca instanţa să o oblige la plata unei contribuţii de întreţinere în raport de venitul minim pe economie.

În cauză a fost administrată proba acte martori şi anchetă socială pentru ambele părţi.

Din analiza probelor administrate în cauză, instanţa a reţinut că cei doi soţi şi-au stabilit domiciliu comun la părinţii pârâtului, au gospodărit împreună, s-au ocupat cu creşterea animalelor şi cultivarea legumelor, cu comercializarea produselor în scopul obţinerii de venituri financiare şi a unei situaţii bune;  s-au înţeles foarte bine până în momentul în care reclamanta a intrat într-o relaţie extraconjugală , în urmă cu circa doi ani de zile aceasta părăsind domiciliul comun. Soţia actualului concubin , audiată ca martoră, declară că a ştiut despre relaţia reclamantei şi a ezitat să o aducă la cunoştinţa pârâtului. Martorii audiaţi în cauză au arătat că până în acest moment nici unul dintre soţi nu s-au plâns despre comportamentul celuilalt . Relaţia reclamantei cu un alt bărbat a devenit de notorietate în comună, astfel cum declară martorii, cei doi au fost văzuţi împreună, sub pretextul de a duce copii la şcoală cu maşina, reclamanta stabilea întâlniri cu acel bărbat , cu care a plecat pentru o scurtă perioadă în Spania.

În cererea principală formulată reclamanta invocă împrejurarea că datorită certurilor cu soţul şi familia acestuia nu s-au mai înţeles şi a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal.

Cu privire la aceste aspecte instanţa a reţinut declaraţiile martorilor audiaţi, vecini cu părţile dar şi persoane apropiate în sensul că reclamanta era tot timpul plecată din domiciliu pentru comercializarea produselor lactate, gospodăria rămânând în sarcina soacrei reclamantei, care făcea menajul şi se ocupa de copii.

Instanţa nu a putut primi motivarea reclamantei în sensul că trăieşte rău cu soţul,  din declaraţiile martorilor audiaţi  reţinându-se  că pârâtul era un om gospodar ,se ocupa cu creşterea animalelor, nu adresa jigniri reclamantei, vecinii arată că nu au auzit certuri ori scandaluri între cei doi soţi; în acest fel, reclamanta poate reproşa astfel de situaţii eventual socrilor ei, după cum arată martorii aceasta s-a plâns în sensul că trăieşte rău cu socrii că aceştia îi reproşează că nu munceşte suficient. Caracterizându-l pe pârât, martorii arată că, după părerea lor, pârâtul a acordat prea mult respect şi încredere reclamantei, existând chiar suspiciunea că aceasta a mai avut şi alte relaţii extraconjugale, respectiv cu instructorul auto. Chiar tatăl reclamantei declară în sensul că el personal nu are motive de reproş faţă de pârât şi că reclamanta i s-a plâns despre neînţelegeri cu socrii şi nu cu soţul. Situaţia este confirmată chiar şi de martora V.M. care a arătat  că, deşi reclamanta i s-a plâns de socrii ei, nu i s-a plâns despre comportamentul soţului, fiind nemulţumită de socrul şi cumnata sa.

Instanţa nu a putut reţine un comportament violent din partea pârâtului, fizic sau verbal, manifestat faţă de reclamantă, la dosar neexistând probe în acest sens şi nici o relaţie extraconjugală a pârâtului, astfel cum susţine reclamanta în cererea principală.

Faţă de cele arătate nu s-a putut reţine o culpă a pârâtului în destrămarea căsniciei, instanţa apreciind că în prezent relaţiile dintre soţi sunt grav şi iremediabil vătămate, de această situaţie făcându-se vinovată în exclusivitate reclamanta. Aceasta trăieşte în prezent cu un alt bărbat cu care are şi un copil, fiind însărcinată, situaţie în care nici unul dintre soţi nu mai poate relua relaţiile de familie.

În baza considerentelor arătate, în temeiul art.373 lit.b, 379 alin.1  Cod civil, instanţa a admis în parte acţiunea principală şi, tot în parte cererea reconvenţională  şi a declarat desfăcută căsătoria părţilor din vina exclusivă a reclamantei. În temeiul art.383 alin.3 Cod civil, reclamanta îşi va relua numele avut anterior căsătoriei.

În cauză au fost administrate probe şi cu privire la stabilirea locuinţei minorilor şi exercitarea autorităţii părinteşti .

Din ancheta socială întocmită în cauză, coroborată cu caracterizările întocmite de învăţătorii celor doi copii  instanţa a reţinut că din data de 14.03.2012 reclamanta a părăsit domiciliul conjugal plecând în Spania cu numitul M.C., cei doi copii ai părţilor rămânând în îngrijirea, creşterea şi educarea tatălui lor, care  locuieşte împreună cu părinţii săi într-un imobil compus  din două dormitoare, sufragerie, bucătărie şi anexe gospodăreşti, mobilate, bine îngrijite şi curate. Din discuţiile purtate de către reprezentanţii serviciului de autoritate tutelară cu învăţătoarele celor doi copii ,precum şi din caracterizările depuse la dosarul cauzei, instanţa a reţinut faptul că cei doi copii sunt bine îngrijiţi, frecventează cu regularitate cursurile şcolii  unde au rezultate foarte bune la învăţătură, sunt bine educaţi de tatăl şi bunica paternă, care se ocupă de îngrijirea zilnică a acestora. Minorii au declarat de asemenea faptul că nu doresc să meargă la mama lor ci să rămână în continuare la tată, unde s-au născut şi au crescut până la această vârstă şi unde au toate condiţiile necesare educării, creşterii şi îngrijirii.

Cu privire la reclamantă,din aceeaşi anchetă socială, se reţine faptul că aceasta locuieşte cu concubinul său M.C., care se ocupă de creşterea animalelor, acesta este căsătorit şi despărţit în fapt de circa un an şi jumătate, au împreună doi copii, unul care locuieşte împreună cu acesta şi unul care locuieşte cu mama sa la bunicii materni. S-a mai reţinut că reclamanta este însărcinată cu acest bărbat . Situaţia de fapt reţinută din ancheta socială a fost confirmată cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză cu privire la situaţia copiilor, care au arătat că pârâtul şi părinţii acestuia au condiţii foarte bune în gospodărie pentru creşterea copiilor , care sunt bine îngrijiţi şi refuză legătura cu mama; o singură dată de la părăsirea domiciliului comun reclamanta a mers la şcoală să vadă copii şi martorii au arătat că aceştia au refuzat şi nu vor nici să vorbească cu mama lor, iar reclamanta nu a manifestat intenţia de a comunica sub altă formă cu copii.

Având în vedere dispoziţiile art.400 şi următoarele Cod civil, instanţa a apreciat  că este în interesul superior al copiilor să locuiască tatăl lor, care s-a ocupat de creşterea şi educarea lor, chiar şi în perioada când reclamanta a fost plecată în străinătate cu concubinul, beneficiind de condiţii materiale corespunzătoare, minorii exprimându-şi dorinţa să locuiască în continuare tatăl lor, de care se simt mult mai ataşaţi şi care se ocupă de educarea lor;  situaţia se impune cu atât mai mult cu cât, reclamanta urmează să aibă un alt copil cu actualul concubin, iar din caracterizările întocmite de cadrele didactice din instituţia unde învaţă copii se reţine că cei doi copii sunt ataşaţi între ei şi nu este în interesul acestora să fie despărţiţi.

În baza art. 397 Cod civil , a dispus ca autoritatea părintească faţă de minori să fie exercitată în comun, de reclamantă şi de pârât, neexistând motive întemeiate, potrivit dispoziţiilor art.398 Cod civil, pentru care autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, stabilind la pârât locuinţa minorilor.

Instanţa a obligat-o pe reclamantă la plata către pârât, în favoarea minorilor a unei  contribuţii de întreţinere in cuantum de câte 100 lei  lunar pentru fiecare , începând cu data de 15 mai 2013  şi până la majoratul fiecăruia dintre minori,având în vedere că ambii părinţi  sunt obligaţi să contribuţie la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor lor aflaţi în stare de nevoie, în baza art. 402, 525, 529 şi următoarele Cod civil. Şi a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părţi în cauză

Domenii speta

Spete similare