Drept civil. Plângere contravenţională. Obligaţia poliţistului rutier de a conduce persoana fără acte la cea mai apropiată unitate de poliţie pentru stabilirea identităţii acestuia şi pentru verificarea în evidenţă a situaţiei permisului de conducere.

Drept civil. Plângere contravenţională. Obligaţia poliţistului rutier de a conduce persoana fără acte la cea mai apropiată unitate de poliţie pentru stabilirea identităţii acestuia şi pentru verificarea în evidenţă a situaţiei permisului de conducere.

- art 184 alin 1 din HG nr. 1391/2006

În situaţia în care conducătorul de autovehicul (…), oprit în trafic pentru încălcarea unei norme rutiere, nu are asupra sa niciun act de identitate şi nici permisul de conducere, poliţistul rutier trebuie să îl conducă la cea mai apropiată unitate de poliţie pentru stabilirea identităţii acestuia şi pentru verificarea în evidenţă a situaţiei permisului de conducere, atunci când nu există posibilitatea realizării acestor verificări pe loc. Poliţistului rutier îi revine această obligaţie doar în situaţia în care contravenientul nu poate prezenta nici actul de identitate şi nici permisul de conducere, nu şi în situaţia în care prezintă permisul cu datele de dinainte de căsătorie.

Petenta X a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea procesului verbal.

În motivare, petenta  arătat, în esenţă, că a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 1000 lei şi confiscarea a 60 sticle de bere la data menţionată în procesul verbal. Petenta a învederat că în acea zi transporta această  marfă  către doi clienţi fiind vorba despre un premiu câştigat de aceştia  în urma concursului organizat de societatea angajatoare a petentei.

Petenta  a mai arătat că nu a putut prezenta agentului constatator  documentele de provenienţă pentru cele 60 de sticle de bere deoarece uitase aceste înscrisuri la sediul societăţii.

Petenta  a mai susţinut că în mod greşit procesul verbal de constatare a contravenţiei a fost întocmit pe numele de X numele de familie al petentei fiind în realitate Y.

S-a mai arătat că în mod greşit a fost indicat temeiul de drept al măsurii confiscării ca fiind art 4 din Legea nr. 12/1990, temeiul corect fiind art 6 alin 1 din acest act normativ.

În ce priveşte critica petentei privind nulitatea procesului verbal generată de indicarea greşită a numelui său, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, din raportul agentului constatator aflat la dosarul cauzei rezultă că la solicitarea acestuia, petenta a prezentat permisul de conducere, certificatul de înmatriculare al autoturismului, precum şi asigurarea obligatorie, fără a prezenta însă, cartea de identitate.

La solicitarea instanţei, serviciul Public Comunitar Regim Permise de conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a înaintat permisul de conducere emis la data de pe numele X Acest permis a fost schimbat fiind emis permisul de conducere pe numele Y.

Potrivit extrasului din Registrul de numele petentei anterior căsătoriei era acela de X aceasta dobândind, prin căsătorie, numele Y.

Prin urmare, la data efectuării controlului în trafic, 16.03.2011, petenta deţinea încă permisul de conducere emis pe numele X deşi aceasta îşi schimbase numele de familie de aproximativ un an şi patru luni.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că în mod corect, agentul constatator a întocmit procesul verbal utilizând datele înscrise în permisul de conducere prezentat de petentă.

De altfel, instanţa apreciază că petenta a încercat inducerea în eroare a agentului constatator, acest aspect reieşind din aceea că aceasta şi-a schimbat permisul de conducere ulterior acestui eveniment, însă, înainte de a formula plângere contravenţională. Un indiciu în acelaşi sens fiind şi acela că petenta semnat procesul verbal utilizând o semnătură diferită de cea utilizată în mod obişnuit, dar şi de cea avută anterior căsătoriei, aceeaşi semnătură regăsindu-se şi pe procesul verbal de confiscare mărfuri încheiat cu aceeaşi ocazie.

În ce priveşte obligaţia agentului constatator de a efectua cercetări în cauză, cu privire la numele petentei, instanţa reaminteşte că potrivit dispoziţiilor art 184 alin 1 din HG nr. 1391/2006, În situaţia în care conducătorul de autovehicul (…), oprit în trafic pentru încălcarea unei norme rutiere, nu are asupra sa niciun act de identitate şi nici permisul de conducere, poliţistul rutier trebuie să îl conducă la cea mai apropiată unitate de poliţie pentru stabilirea identităţii acestuia şi pentru verificarea în evidenţă a situaţiei permisului de conducere, atunci când nu există posibilitatea realizării acestor verificări pe loc.

Prin urmare, poliţistului rutier îi revine această obligaţie doar în situaţia în care contravenientul nu poate prezenta nici actul de identitate şi nici permisul de conducere, lucru ce nu s-a întâmplat în cauză, având în vedere că petenta a prezentat permisul de conducere. Instanţa apreciază că ar fi o obligaţie excesivă reţinută în sarcina poliţistului rutier aceea de a face verificări chiar şi în situaţia în care este prezentat permisul de conducere, document oficial ce se bucură de prezumţia de legalitate până la înscrierea în fals.

Instanţa va avea de asemenea în vedere caracterul limitativ al cauzelor de nulitate absolută a procesului verbal regăsite în art. 17 din OG nr. 2/2001, articol ce se referă la „lipsa numelui contravenientului” iar nu la indicarea greşită a acestuia. În aceste condiţii, o greşită indicarea a numelui poate fi cel mult un caz de nulitate relativă ce intervine doar condiţionat de dovedirea unei vătămări suferite de petentă. Or, în speţă, petenta nu a suferit nicio vătămare cât timp procesul  verbal de contravenţie conţine codul numeric personal corect al petentei şi a fost încheiat în prezenţa sa, aceasta semnând la rubrica „contravenient”.

Concluzionând cu privire la legalitatea procesului verbal, instanţa reaminteşte că scopul procedurii plângerii contravenţionale este acela de a proteja împotriva unor posibile abuzuri ale agenţilor statului, corolarul acestei protecţii fiind însă, buna credinţă a celui sancţionat. Or, în speţă, petenta nu a fost de bună credinţă, generând cu bună ştiinţă o neregulă a procesului verbal pentru ca ulterior să solicite anularea acestuia tocmai cu motivarea nelegalei întocmiri.

Domenii speta

Spete similare