Drept civil. Fond funciar. Art. 9 din hg nr. 626/2001

Hotărârea de reconstituire a dreptului de proprietate a adus în beneficiul reclamanţilor o creanţă suficient de bine stabilită pentru a fi exigibilă, dând naştere unui „bun” în sensul art.1 din Primul Protocol Adiţional şi nerestituirea terenului până în prezent, în absenţa oricărei despăgubiri, constituie o ingerinţă în dreptul reclamanţilor la respectarea bunurilor lor, cu atât mai mult cu cât CEDO in jurisprudenta recentă a reţinut inclusiv faptul că Fondul Proprietatea este nefunctional.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei reclamanţii A, B, C, D, E, F, G în contradictoriu cu ADS, Comisia Locala Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor si Comisia Judeteana Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor au solicitat ca prin hotararea ce  se va pronunta, sa fie obligată parata ADS âsa predea prin protocol catre Comisia Locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor suprafata de 4 ha situata pe raza administrativ-teritoriala a com. Stelnica, şi totodată paratele C.L.P.S.D.A.T. si C.J.P.S.D.A.T. sa îi puna  pe reclamanti in posesia terenului in suprafata de 4,00 ha, teren reconstituit de pe urma defunctului X, pe terenuri disponibile pe raza administrativ-teritoriala a com. domeniul privat al statului sau pe orice alt teren disponibil aflat la dispozitia comisiei locale de fond funciar.

În motivarea cererii, s-a aratat că s-a reconstituit reclamantilor dreptul de proprietate in suprafata de 4,00 ha, teren  extravilan de pe urma defunctului X,  prin  Hotărârea a Comisiei Judeţene de fond funciar.

Pt. că pe raza comunei nu mai există teren arabil disponibil, prin adresa Comisia Locală ii instiintează că prin Hotărârea Comisiei Judeţene vor fi pusi in posesie, reclamantii fiind de acord, pozitie reiterată si urmare adresei Comisiei Locale de fond funciar, dar nici in prezent nu au fost pusi in posesie cu suprafaţa reconstituită.

Finalmente, reclamantul a solicitat admiterea acţiunii, cu obligarea pârâtei ADS să predea prin protocol Comisie Local suprafaţa solicitată de 4,00ha teren situat pe raza Comunei, obligarea Comisiei Locale de fond funciar şi Comisia Judeţeană de fond funciar să efectueze punerea in posesie pentru suprafaţa de  4,00ha , in teren domeniu privat al statului sau pe orice alt teren disponibil aflat la dispozitia comisiei locale de fond funciar

Comisia Judeteana de fond funciar a formulat, în cauză, întâmpinare- prin care a aratat că se solicită, in fapt, obligarea ADS la predarea, către reclamant, a suprafetei totale de 4,00 ha teren extravilan, respectiv obligarea Comisiei Judeţene a realizarea punerii in posesie pe terenurile aflate in proprietatea statului si situate pe raza Comisiei Locale de fond funciar.

Arată că punerea in posesie a reclamanţilor este imposibil de realizat intrucat parata A.D.S, care detine terenurile in administrare, refuza sa le puna la dispozitia Comisiei Locale, invocand, in mod neîntemeiat, disp. art. 22 ind. 1 din Legea nr. 1/2000 intrucât terenurile in cauză au avut destinatie agricolă inainte de a interveni preluarea lor de către stat..

Mai mult, s-a facut totodata precizarea ca, in speta, punerea in posesie a persoanelor indreptatite cu suprafata de teren reconstituita se face doar după predarea terenului de către intimata ADS, iar actualmente, datorită refuzului pârâtei de predare a terenului nu se poate realiza punerea in posesie a reclamanţilor.

Parata A.D.S. Bucureşti a formulat intâmpinar prin care a invocat exceptia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, raportat la art.9 din HG nr. 626/2001; iar pe fond a solicitat respingerea cererii reclamanţilor ca neîntemeiată.

În motivarea excepţiei invocate, aceasta a aratat că potrivit art.5 lit. c din HG nr. 890/2005 comisiile locale, orăşeneşti şi municipale stabilesc mărimea amplasamentului suprafeţei de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente, iar Agenţia Domeniilor Statului, în urma verificării depuse, predă suprafeţele de teren solicitate, numai la cererea comisiilor judeţene către comisiile locale.

Prin urmare numai comisiile judeţene de fond funciar pot solicita predarea terenului.

Mai mult, s-a arătat că reclamantul nu poate solicita obligarea ADS la semnarea protocolului de predare-primire a terenului agricol necesar retrocedării deoarece procedura se realizează numai la cererea comisiei judeţene de fond funciar.

Art.9 din HG nr.626/2001 prevede o procedură strictă de verificare de către ADS a legalităţii documentaţiilor înaintate de comisiile judeţene, legea prevede de asemenea anumite etape înaintea încheierii protocolului de predare a terenurilor şi faţă de dispoziţiile legale instanţa nu poate obliga pe pârâta ADS să încalce prevederile respective, situaţie faţă de care cererea reclamanţilor este neîntemeiată.

Precizând că suprafaţa solicitată de către reclamant este exceptată de la retrocedare în baza art.221 din Legea nr.1/2000, fiind suprafaţă proprietate de stat, pârâta solicită respingerea cererii pe fond, învederând că, ultima inventariere a terenului administrat, din care  reclamantii solicită predarea, reprezintă  sector public al statului ( 32105 ha) si privat  ( gospodării particulare) 16 493 ha, fapt confirmat de ANIF Sucursala.

Referitor la exceptia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocată de către pârâta ADS , instanta a respins-o in sedinta publică apreciind că este neîntemeiată, raportat la prevederile art. 6 din CEDO, dar şi la prevederile legale naţionale din materia fondului funciar, reclamantul având calitate procesuală activă în prezenta cauză ce are ca obiect obligaţie de a face. S-a retinut că în caz contrar accesul la justiţie ar fi iluzoriu, neputându-se pune în sarcina unei părţi, care pretinde că i s-a reconstituit generic dreptul de proprietate, o obligaţie a unei Comisii Judeţene ca şi autoritate administrativ-jurisdicţională, să iniţieze şi să demareze exclusiv demersuri de întocmire protocol de predare-primire teren conform Legii nr. 268/2001.

SC X SRL a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtei Agenţia Domeniilor Statului Bucuresti, cerere ce a fost admisă in principiu.

La termenul din data de 06 iunie 2012, intervenientul a invocat excepţia de nelegalitate a art. 1 din Hotărârea Comisiei Judeţene şi a punctului III din Anexa la aceeaşi hotărâre în ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la preluarea terenurilor agricole de stat de pe raza localităţii raportat la dispoziţiile art. 22 indice 1 din Legea 1/2000.

Instanţa în temeiul  art.159 indice1 CPC s-a declarat competentă general, material şi teritorial să soluţioneze excepţia de nelegalitate, invocată de intervenient. A constatat că, în baza art. 53 din Legea 18/1991- republicată este competentă în a soluţiona excepţia de nelegalitate împotriva unei hotărâri a Comisiei Judeţene, ca act administrativ jurisdicţional şi nu un act administrativ, întrucât Comisia Judeţeană de Fond Funciar este autoritate administrativ jurisdicţională raportat la art.6 din HG  nr. 890/2005/Regulamentul de funcţionare şi  stabilire a atribuţiilor comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Comisia Judeţeană de Fond Funciar fiind autoritate administrativ jurisdicţională, împotriva hotărârilor acesteia se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorial administrativă este situat terenul, chiar dacă anulara acestei hotărâri este invocată ca şi excepţie, instanţa apreciind că este competentă în soluţionarea ei.

 Analizând actele şi lucrările cauzei, prin prisma susţinerilor părţilor, raportat la dispoziţiile legale incidente in cauza si a probatoriului administrat, instanţa reţine următoarele:

1.Referitor la exceptia de nelegalitate a Hotărârii Comisiei Judeţene Ialomita de fond funciar şi a punctului III din Anexa la aceeaşi hotărâre în ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la preluarea terenurilor agricole de stat de pe raza localităţii raportat la dispoziţiile art. 22 indice 1 din Legea 1/2000, instanta urmează a respinge această exceprtie ca neintemeiată.

In respingere, se are in vedere că Sentinta pronuntată de Judecătoria Constanţa, prin care s-a admis actiunea intervenientei si s-a constatat, in contradictoriu cu ADS Bucuresti şi Comisia Judeţeană de fond funciar, caracterul neretrocedabil al suprafetei de 8546,21 ha teren agricol, aflat in incinta nu este intrată in puterea lucrului judecat, nefiind rămasă definitivă si irevocabilă la data pronuntării prezentei.

 Mai mult, contractul de concesiune pt. suprafaţa de 8546,21 ha in perimetrul localităţii are clauza expresă nr. 2.5, care  stipulează expres că in cazul in care suprafeţe din obiectul concesiunii vor face obiectul unor reconstituiri ale dreptului de proprietate in temeiul unor acte normative sau in baza unor hotărâri judecătoresti, atunci  se va diminua in mod corespunzător suprafaţa de teren prevăzută in contract, redeventa aferentă, investitiile de realizat.

In consecinţă, exceptia de nelegalitate a Hotărârii Comisiei Judeţene Ialomita de fond funciar şi a punctului III din Anexa la aceeaşi hotărâre în ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la preluarea terenurilor agricole de stat de pe raza localităţii, raportat la dispoziţiile art. 22 indice 1 din Legea 1/2000 va fi respinsă ca neintemeiată.

Pe fondul cauzei, instanta retine:

Reclamantilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate in suprafata de 4,00 ha, teren extravilan de pe urma defunctului X, prin  Hotărârea Comisiei Judeţene de fond funciar, astfel cum rezultă din actele comunicate de către Comisia locală si din Adresa de instiintare a reclamantilor.

Pt. că pe raza comunei nu mai există teren arabil disponibil,  prin Adresa Comisia Locală ii instiintează  pe reclamanti că, vor fi pusi in posesie in reclamantii fiind de acord.

Reclamantii au solicitat despăgubiri prin adresa pentru terenul in cauză, ulterior solicitând restituirea in natură a suprafetei reconstituite prin Adresa.

Reclamantii au făcut demersuri pentru a fi puşi în posesie, insa nici pana la aceasta data nu au obtinut posesia terenului, desi le-a fost recunoscut dreptul de proprietate.

ADS a refuzat predarea terenurilor, solicitate de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, motivat de faptul că sunt în incinta îndiguită şi desecată şi fac obiectul art. 221 din legea nr. 1/2000.

In baza actelor aflate la dosar, instanţa reţine că, în principiu, Comisia Judeţeană de Fond Funciar, a arondat terenul reclamanţilor inclusiv  cel care trebuia retrocedat, iniţial, pe raza comunei.

 Din inscrisurile comunicate la dosar de ADS rezultă că suprafaţa administrată de ADS  arondată de la comuna, face parte din incinta îndiguită şi  se încadrează în ipoteza articolului 221 din legea nr. 1/2000, făcând parte din domeniul public al statului.

Având în vedere considerentele de mai sus instanţa apreciază că suprafaţa a cărei predare se cere face parte din domeniul public al statului.

Dreptul de proprietate publică prezintă trei caractere speciale şi anume este inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil, caractere ce rezultă din prevederile art.  136 alin. 4 din Constituţia României, art. 5 alin 2 din Legea nr. 18/1991 şi art. art. 11 din Lege nr. 213/1998.

Într-adevăr, se poate invoca art. 6 din Legea nr. 213/1998, potrivit căruia fac parte din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale  şi bunurile dobândite de stat în perioada 06.03.1945-22.12.1989, dacă au intrat în proprietatea statului, în temeiul unui titlu valabil şi „per a contrario” bunurile preluate fără nici un titlu valabil şi cele preluate în fapt, fără nici un temei juridic, nu pot face parte din domeniul public.

Însă reclamantii nu au probat faptul că terenurile a căror retrocedare se cere au fost  preluate fără nici un titlu valabil  sau au fost preluate în fapt, fără nici un temei juridic.

În consecinţă, instanţa nu poate obliga pârâta Agenţia Domeniilor Statului să predea terenul amplasat în incinta, compartimentul I+II, fiind domeniu public al statului, aflat doar in administrarea ADS , conform Legii nr.268/2001.

În cazul de faţă, reclamantii „critică” refuzul punerii în posesie, situaţie în care plângerea ar fi întemeiată dacă se constată existenţa unui refuz de punere în posesie efectivă, iar refuzul să fie nejustificat, deoarece pot fi predate comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate terenuri care nu sunt în domeniul public al statului.

Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin întampinarea depusă, a arătat ca, pe fond, cererea reclamanţilor este indreptatită, insa punerea în posesie nu se poate realiza deoarece pârâta A.D.S. refuză in mod nejustificat să pună la dispoziţia comisiei locale suprafaţa de teren necesară.

Reclamanţilor le-a fost recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafata de  4,00ha, teren extravilan pe raza com.  si, cu toate acestea, nici pana in prezent nu au fost pus in posesie. 

Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la convenţie prevede:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor.”

Potrivit jurisprudenţei sale, noţiunea de bunuri priveşte atât bunurile actuale având o valoare patrimonială, precum şi în situaţii precis delimitate, creanţele determinate potrivit dreptului intern corespunzătoare unor bunuri cu privire la care cel îndreptăţit poate avea o speranţă legitimă că ar putea să se bucure efectiv de dreptul său de proprietate.

În cauza de faţă hotărârile Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor privind validarea dreptului la reconstituirea dreptului de proprietate a reclamanţilor  constituie bunuri , aceştia având o speranţă legitimă că ar putea să se bucure efectiv de dreptul său de proprietate.

În acelaşi context, Curtea a stabilit deja că dacă statul a statuat principiul restituirii imobilelor preluate abuziv, incertitudinea punerii în aplicare a acestui principiu, datorată fie practicilor legislative, administrative ori a altor autorităţi, de natură să pericliteze acest drept, şi persistând în timp şi în absenţa unei reacţii prompte şi coerente din partea statului, echivalează cu o neîndeplinire a obligaţiei statului de a asigura exerciţiul efectiv a dreptului de proprietate garantat de articolul 1 din Protocolul 1.

În cauza Viaşu contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, “în conformitate cu jurisprudenţa sa, un reclamant nu poate invoca o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenţie decât în măsura în care deciziile contestate se referă la „bunurile” sale, în sensul acestei dispoziţii. Noţiunea de „bunuri” poate desemna atât „bunuri actuale”, cât şi valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situaţii bine definite, creanţe al căror titular demonstrează că au un temei suficient în legislaţia naţională şi în temeiul cărora reclamantul poate pretinde că are cel puţin o „speranţă legitimă” de a redobândi efectiv dreptul de proprietate.

Hotărârea de reconstituire a dreptului de proprietate a adus în beneficiul reclamanţilor o creanţă suficient de bine stabilită pentru a fi exigibilă, dând naştere unui „bun” în sensul art.1 din Primul Protocol Adiţional şi nerestituirea terenului până în prezent, în absenţa oricărei despăgubiri, constituie o ingerinţă în dreptul reclamanţilor la respectarea bunurilor lor, cu atât mai mult cu cât CEDO in jurisprudenta recentă a reţinut inclusiv faptul că Fondul Proprietatea este nefunctional.

Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în cauza de faţă, reclamanţilor fiindu-le tergiversate în mod repetat cererile de a fi puşi în posesie pe suprafeţele de teren stabilite prin hotărârile Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.

Potrivit art. 64 alin.1 din Legea 18/1991 republicată „ În cazul în care Comisia Locală refuză înmânarea titlului de proprietate sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulţumită poate face plângere la instanţa în a cărei rază teritorială de află terenul” .

De altfel, Legea nr.268/2001 permite ADS să procedeze la predare terenuri din domeniul privat al statului către comisiile locale, pentru punerea in posesie, după delimitare în teren, de către OCPI şi ADS-Birou Judeţean si validare amplasament de către Comisia Judeţeană.

Neexecutarea hotărârii generice de reconstituire a dreptului de proprietate este imputabilă exclusiv autorităţilor administrative competente şi, în speţă, Agenţiei Domeniilor Statului şi Comisiei Judeţene de fond funciar, Comisiei Locale de fond funciar, totul grefat pe refuzul ADS de predare a terenului in cauză din domeniu privat pt. finalizarea operaţiunii de punere în posesie. 

Faţă de cele expuse, neexistând nicio justificare pentru încălcarea dreptului de proprietate al reclamanţilor, se apreciază că cererea este partial întemeiată, urmând a fi admisă în parte.

Instanta va obliga pârâta Agenţia Domeniilor Statului să predea prin protocol Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de proprietate asupra Terenurilor a comunei  suprafaţa de  4,00 ha teren arabil extravilan, care nu este inclusă în domeniul public al statului, respectiv din domeniul privat al statutului, în vederea punerii în posesie a reclamanţilor, pentru ca după predare să se  poată finaliza procedura de emitere a Titlului de proprietate de către Comisia Judeţeană de fond funciar conform art.6 din HG nr.890/2005.

Sentinţa a rămas irevocabilă prin respingerea recursului la data de 05.02.2013

Domenii speta

Spete similare