Plângere contravenţională.

JUDECĂTORIA MANGALIA

 SENTINŢA CIVILĂ NR.879/C DIN DATA DE 22.04.2008

Plângere contravenţională. Sarcina probei. Art. 6 din CEDO.

  Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecatoriei Constanţa, petentul C. D. P. a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul IPJ Constanţa sa se dispuna anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PCA nr.1638214/22.07.2007.

In motivarea în fapt a plângerii se arată că la data menţionată petentul conducea autoturismul, iar la intrarea în localitatea 23 August a fost oprit de un echipaj de poliţie care i-a comunicat că a depăşit viteza legală, fiind refuzată acestuia solicitarea de a-i fi arătată înregistrarea video.

Plângerea nu a fost intemeiată în drept.

In dovedire, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, depunând un set de acte.

Prin sentinţa civilă nr.11890/12.10.2007 a Judecătoriei Constanţa, rămasă definitivă şi irevocabilă, a fost declinată competenţa de solutinare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut:

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PCA nr.1638214/22.07.2007, petentului i-a fost aplicată sancţiunea avertismentului şi măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce, reţinându-se aceea că la data menţionată a fost surpins conducând autoturismul marca Fiat cu viteza de 106 km/h în localitatea 23 August şi că nu avea permisul de conducere asupra sa.

În baza art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, instanţa a analizat legalitatea şi temeinicia procesului verbal atacat, verificând şi sancţiunea aplicată.

Astfel, din punct de vedere al legalităţii procesului verbal, instanţa a constatat că la întocmirea acestuia au fost respectate toate dispoziţiile art.16 si 17 din OG 2/2001, vizând menţiunile ce în mod obligatoriu trebuie să fie cuprinse în procesul verbal, cu privire la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, a faptei săvârşite, a datei săvârşirii şi semnătura agentului constatator, elemente pe care instanţa le verifică şi din oficiu.

In ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal, instanţa a constatat  că intimatul nu a produs în faţa instanţei dovezile necesare pentru susţinerea actului contestat.

Deşi în OG nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forţa probatorie a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei,  în practica judiciară internă se reţine în mod constant că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din  procesul-verbal.

Prin urmare, este evident că o persoană care are calitatea de contravenient, nu beneficiază de o prezumţie de nevinovăţie aşa cum s-ar fi întâmplat dacă fapta ar fi fost calificată ca fiind penală.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând plângeri formulate de persoane care fiind sancţionate contravenţional au sesizat Curtea cu privire la încălcarea  de către instanţele naţionale a art. 6 din Convenţie, prin nerespectarea garanţiilor prevăzute în acest text cu privire la „acuzaţiile în materie penală”, a statuat următoarele:

- distincţia între contravenţii şi infracţiuni existentă în legislaţia internă a unora dintre statele semnatare ale Convenţiei, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din Convenţie (Hotărârea pronunţată în cauza Öztürk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50);

- pentru a determina dacă o contravenţie poate fi calificată ca având un caracter „penal” în sensul prevederilor Convenţiei, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care defineşte fapta aparţine, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei şi, în sfârşit, natura şi gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenţiei (Hotărârea pronunţată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29);

- criteriile enunţate, de regulă, nu sunt analizare cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunţată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)

- în ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetăţenilor şi nu vizează doar o categorie de persoane cu statut specia, iar scopul aplicării sancţiunii este de prevenire şi pedepsire, suntem în prezenţa unei acuzaţii în materie penală (Hotărârea pronunţată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);

- natura şi gravitatea sancţiunii aplicate precum şi sancţiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul şi scopul art. 6 din Convenţie (Hotărârea pronunţată în cauza Dorota Szott-Medinska şi alţii împotriva Poloniei din 09.10.2003);

Analizând fapta şi sancţiunea aplicată prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei  seria PCA, nr. 1659570/21.08.2007, prin prisma criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanţa constată că în speţă norma juridica pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor participanţilor la trafic, sancţiunea aplicata, scopul acesteia fiind de prevenire şi pedepsire, petentului fiindu-i aplicată şi măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere şi implicit sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, restituirea permisului de conducere la urmând să aibă loc la expirarea termenului de suspendare, numai în măsura în care titularul a promovat testul de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie, în conformitate cu disp. art.219 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002.

În această situaţie, instanţa apreciază că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art. 6  din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu toate garanţiile conferite de acesta, petentul beneficiind de prezumţia de nevinovăţie (Cauza Anghel contra României), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalităţii armelor, garanţie instituită tot prin articol sus-menţionat.

De altfel, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului,  impune respectarea principiului egalităţii armelor, nu numai în procedura penală ci şi în cea civilă (a se vedea în acest sens parag. 33 din Hotărârea Dombo Beheer B.V. contra Olandei din 27.10.1993), cu particularitatea că exigenţele inerente conceptului de „proces echitabil” nu sunt în mod necesar similare în cauzele care vizează stabilirea drepturilor şi obligaţiunilor cu caracter civil cu cele care vizează stabilirea unei acuzaţii penale.

Chiar plecând de la exigenţele impuse în procedura civilă, instanţa apreciază că în prezenta cauză menţinerea procesului-verbal, exclusiv în baza unui act emis în mod unilateral de agentul constatator, act care nu poate fi susţinut cu probe, respectiv fotografii radar, cu motivarea deteriorării casetei video  pe care fusese înregistrat petentul, nu se justifică.

Prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază petentul, în baza art. 6 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi răsturnată decât prin probe pertinente, la cererea instanţei de a se depune o poza vizibilă, intimatul comunicând ca înregistrarea a fost distrusă.

Raportat la aceste considerente, instanţa a apreciat că actul contestat este netemeinic, a admis plângerea contravenţională, a  anulat actul contestat şi a dispus înlăturarea măsurii complementare.

Domenii speta

Spete similare