Cheltuieli de judecată pretinse prin acţiune separată

Constată că prin cererea înregistrată la data de 30 iulie 2014,  reclamanta

S. O. V. I. G. S., cu sediul în B., str.  nr.,  a chemat în judecată, solicitând ca pe calea procedurii speciale a soluţionării cererilor cu valoare redusă, instituită de art. 1025 şi urm. C. pr. civilă, pârâtul  M. V., dom. în loc. A. S. nr., jud. , să fie obligat la plata sumei de 698,22 lei, cu titlu de despăgubiri, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În motivarea cererii, se arată că, în fapt, la data de 26.10.2011 a fost soluţionat dosarul nr.40702/301/2010 de către J. S. 3 B. , dosar în care, pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantei suma de 4.229,71 lei, despăgubiri; dobânzile legale aferente acestei sume calculate de la data de 06.11.2007 până la stingerea datoriei prin plată, precum şi la plata sumei de 453,66 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru şi timbru judiciar. Susţine reclamanta că pentru recuperarea acestor sume de la pârât a apelat la serviciile unei societăţi de avocatură care i-a reprezentat interesele în dosarul amintit, fapt pentru care, pe calea separată a acestui proces solicită onorariul de avocat achitat societăţii de avocatură în cuantum de 698,22 lei, conform actelor ataşate. Consideră reclamanta că este îndreptăţită să solicite aceste despăgubiri, întrucât hotărârea în baza căreia pârâtul s-a aflat  în culpă procesuală a devenit definitivă şi irevocabilă la data de  16.12.2011, iar fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată  este reprezentat tocmai de culpa sa procesuală, condiţie a răspunderii civile delictuale. În opinia reclamantei sunt întrunite toate cerinţele răspunderii civile - fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate şi vinovăţia în forma culpei procesuale, precum mai este dată şi situaţia prev. de art. 31 din Legea 51/1995 în care se arată că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual  al clientului său. În sensul acesta, reclamanta învederează faptul că onorariul avocaţial în cuantum de 698,22 lei, a fost stabilit prin contractul de asistenţă juridică nr. 243025/30.06.2010, iniţial s-a achitat o parte a onorariului avocaţial respectiv suma de 659,78 lei, reprezentând 10% la valoarea debitului principal şi al accesoriilor solicitate, ulterior, la momentul rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei, plătindu-se diferenţa de 38,44 lei, mai precis în 04.07.2014. În ceea ce priveşte faptul că onorariul avocaţial în cuantum de 659,78 lei şi a diferenţei de 38,44 lei, a fost achitat după data pronunţării sentinţei, se consideră că acest lucru nu are nici un fel de relevanţă juridică în măsură să-i afecteze dreptul  de a solicita onorariul pe cale separată.

În drept, s-au invocat prev. art. 274 C. pr. civilă; art.1.349 şi 1.523 alin.  lit. e C. civil; art. 31 din Legea 51/1995.

Cererea introductivă de instanţă a fost comunicată pârâtului, procedura realizându-se, potrivit menţiunilor agentului prin înmânarea scrisorii unui membru major al familiei  destinatarului, în persoana numitei M. V. Odată cu această comunicare s-a învederat  pârâtului obligaţia de a depune un răspuns la pretenţiile reclamantei,  într-un termen de 30 zile,  fie prin completarea formularului agreat de lege, fie în orice altă formă scrisă.

În termenul amintit, prescris de lege prin textul art.1029 alin.3 C. pr. civilă, pârâtul  nu a formulat o întâmpinare şi nici nu a comunicat care este poziţia sa procesuală relativ la pretenţiile reclamantei.

Pe fondul cauzei, se reţine că potrivit art. 1029 C. pr. civilă, soluţionarea cererilor  în această procedură derogă de la dreptul comun în sensul în care se desfăşoară în întregime în camera de consiliu, de regulă, fără citarea părţilor şi pe baza înscrisurilor depuse de părţi, fără încuviinţarea altor probe a căror administrare necesită cheltuieli disproporţionate faţă de valoarea cererii de chemare în judecată.

 În cauză, reclamanta pretinde de la pârât suma de 698,22 lei, reprezentând onorariul avocaţial din dosarul nr.40702/301/2010. Înscrisurile depuse de aceasta la  filele 10-14  dosar, certifică faptul că  în cadrul dosarului amintit, instanţa a tranşat problema cheltuielilor de judecată la care reclamanta a fost îndreptăţită să le primească în legătură cu procesul respectiv.  Suma pretinsă prin cererea de faţă în sumă de 698,22 lei, a fost facturată şi achitată  ulterior pronunţării sentinţei. Astfel din înscrisul de la fila 10 dosar, rezultă că pentru  suma de 659,78 lei a fost emisă factura nr. 9412735 la data de  08.11.2011, sentinţa fiind pronunţată anterior  acestei date, în 26.10.2011, iar plata s-a efectuat în 16.12.2011 când hotărârea era deja definitivă. Diferenţa de 38,44 lei, de asemenea a fost facturată în luna mai 2014, plata fiind efectuată în 04.07.2014. Dispoziţiile art. 31 din Legea 51/1995 se referă strict la raporturile dintre avocat şi client, iar contractul de asistenţă juridică invocat – fila 18 dosar, are un obiect generic /fără nici o particularizare la dosarul amintit/ pentru care plăţile se efectuau  în mod cumulat – potrivit dovezii de la fila 11 dosar.

Prin urmare, pe de o parte reclamanta nu este îndreptăţită a primi alte despăgubiri din moment ce, prin neatacare, a achiesat la soluţia obţinută şi care se referă şi la modul de stabilire a cheltuielilor de judecată, în integralitatea lor, şi nu numai la taxa judiciară de timbru, în hotărâre  neexistând  nici o  astfel de precizare, sau menţiune ori lămurire de acest fel,  iar pe de altă parte,  pretinsele cheltuieli se dovedesc a fi fost făcute în afara procesului avut, întrucât  facturarea şi  plata  sumei pretinse de 698,22 lei, s-a efectuat  după ce procesul s-a finalizat, pronunţându-se  sentinţa,  respectiv  după ce hotărârea devenise definitivă.

În consecinţă, lipsind legătura cauzală, între culpa procesuală a pârâtului reţinută de  instanţă  şi plata ulterioară efectuată de către reclamantă,  în condiţiile în care pârâtul  fusese deja obligat prin hotărâre la toate despăgubirile, inclusiv la cheltuielile de judecată făcute  cu  procesul respectiv,  nu mai subzistă condiţiile  antrenării răspunderii sale  civile delictuale, aşa încât,  cererea reclamantei se dovedeşte neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Domenii speta

Spete similare