Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii în constatare invocată de către pârâți, justificată de către aceștia prin faptul că această acțiune are un caracter subsidiar față de acțiunea în pretenții, acțiune în realizarea dreptului, pe care pârâtul ar putea să o introducă în acest caz concret, instanța reține că aceasta nu este întemeiată și urmează să o respingă. Instanța constată că pârâții au indicat care este acțiunea în realizare pe care ar putea să o introducă reclamantul, dacă s-ar considera vătămat, aceasta fiind acțiunea având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru pretinsa revocare intempestivă a mandatului. Instanța observă, totuși, că reclamantul nu solicită să se constate dreptul său la despăgubiri, astfel încât să poată fi considerat inadmisibil demersul său judiciar, ci solicită constatarea existenței unui alt raport juridic decât cel întemeiat pe un eventual drept la despăgubire. Practic, reclamantul nu solicită să se constate încetat abuziv mandatul, prin revocare intempestivă cauzatoare de prejudicii și care dă dreptul la despăgubiri, ci solicită chiar contrariul, respectiv să se constate în ființă mandatul, prin neluarea în considerare a revocării. Or, dacă reclamantul solicită să se constate în ființă mandatul, nu se poate afirma că ar avea deschisă și calea unei acțiuni în pretenții pentru plata de despăgubiri, deoarece, prin ipoteză, dreptul la despăgubiri intervine tocmai ca urmare a încetării mandatului, iar nu ca urmare a rămânerii sale în ființă. În aceste condiții, în care solicitările reclamantului nu îi deschid, în realitate, calea unei acțiuni în pretenții pentru acordarea de despăgubiri și în condițiile în care pârâții nu au indicat vreo altă acțiune în realizare pe care reclamantul ar putea să o introducă, instanța nu poate concluziona decât că este admisibilă acțiunea în constatare introdusă de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 13.12.2011 a fost incheiat între reclamant, în calitate de mandatar, și pârâți, în calitate de mandanți, contractul de mandat nr. 896, autentificat la BNPA T. C. și D.R., pentru o perioadă de 12 luni, cu prelungirea de drept a acestuia în cazul în care obligațiile existente în sarcina mandatarului sunt în curs de soluționare de către autoritățile competente, obiectul contractului fiind, în esență, reprezentat de mandatarea reclamantului să întreprindă demersurile legale necesare în vederea restituirii oricăror imobile ce au aparținut autorilor pârâților sau în vederea obținerii de despăgubiri pentru aceste imobile, mandatarul urmând a fi remunerat în cazul în care autoritățile competente decid restituirea în natură sau prin măsuri reparatorii a imobilelor.
Prin declarația nr. 2154 din data 04.06.2013 autentificată la Biroul Notarilor Publici Asociați ”C., S. și A.”, pârâții CE, E P, RG și SE au revocat contractul de mandat nr. 896/13.12.2011 autentificat la BNPA TC și DR.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de a se constata prelungirea de drept a contractului nr. 896/13.12.2011 autentificat la BNPA TC și DR, instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 2030 Cod civil, contractul de mandat poate înceta, pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor, și prin revocarea sa de catre mandant, art. 2031 Cod civil prevăzând că acesta poate fi revocat oricând, indiferent de forma în care a fost încheiat și chiar dacă a fost declarat irevocabil, instituind astfel o derogare de la forța obligatorie a contractelor și o excepție de la regula simetriei derivată din acest principiu.
Dreptul mandantului de a revoca oricând mandatul, atât pe cel cu titlu gratuit, cât și pe cel cu titlu oneros, se întemeiază pe caracterul intuitu personae al contractului de mandat, acesta fiind încheiat în considerarea calităților mandatarului, precum și pe faptul că acest act juridic se încheie în interesul mandantului, acesta fiind singurul în măsură să stabileasca criteriile și să evalueze, în baza acestora, dacă interesele sale sunt reprezentate și apărate în mod corespunzător, motiv pentru care revocarea poate interveni independent de vreo culpă obiectiva a mandatarului.
Instanța constată, așadar, că pârâții aveau dreptul de a revoca mandatul oricând, chiar și fără să motiveze sau să probeze vreo faptă de încălcare a contractului de către mandatar, chiar dacă mandatul ar fi fost declarat de părți irevocabil, chiar dacă mandatul este dat prin act autentic și chiar dacă s-ar fi stabilit sau nu s-ar fi stabilit o durată a însărcinării acordate reclamantului, fără ca revocarea să fie afectată de vreo cauză de nulitate. Desigur, se poate analiza de la caz la caz în ce măsură mandatarul este îndreptățit la despăgubiri pentru o eventuală revocare nejustificată sau intempestivă a mandatului, dar acest aspect nu interesează în prezenta cauză, deoarece excedează obiectului acțiunii. Ceea ce trebuie reținut este că, chiar arbitrară de ar fi, revocarea mandatului este valabilă și producătoare de efecte juridice, pentru că este de esența contractului de mandat caracterul său revocabil, iar mandantului nu i se poate nega dreptul de a renunța la a fi reprezentat în realizarea intereselor sale de o persoană sau alta, după libera sa alegere. Prin urmare, instanța nici nu trebuie să analizeze care au fost motivele care au condus la revocarea mandatului, deoarece revocarea respectivă nu trebuie să fie justificată în vreun fel.
În aceste condiții, în speță, deși în urma împlinirii termenului de 12 luni stabilit prin contract, părțile au înțeles să continue executarea acestuia, considerând că a fost prelungit de plin drept, declarația nr. 2154/04.06.2013 autentificată la Notar Public TV-D, trimisă reclamantului de către pârâți, fiind o revocare expresă a mandatului dat și operând de la momentul comunicării acesteia către reclamant, a condus la încetarea contractului de mandat nr. 896/13.12.2011 autentificat la BNPA TC și DR. De asemenea, instanța nu are posibilitatea legală de a ignora voința mandanților și de a considera că mandatul acordat de aceștia este în ființă, deoarece aceasta ar însemna să nu se valorifice un drept reglementat de lege al mandantului, acela de a revoca mandatul oricând și fără justificare, mai ales în condițiile în care mandantul își asumă riscul introducerii împotriva sa a unei acțiuni în acordarea de despăgubiri, care nu interesează totuși în prezenta cauză.
În ceea ce privește ”justa cauză” despre care a făcut vorbire reclamantul, instanța reiterează că nu contează motivele care au condus la revocarea mandatului pentru ca revocarea să fie valabilă, ”justa cauză” fiind relevantă doar în analizarea existenței sau inexistenței culpei mandatarului, într-o eventuală acțiune în despăgubiri.
Prin urmare, instanța va repsinge acțiunea ca neîntemeiată și în final va lua act că pârâții, conform precizărilor depuse de aeștia la data de 14.11.2014, au înțeles să își valorificare dreptul la cheltuieli de judecată pe cale separată.
Judecătoria Alexandria
Contestație la executare admisă în parte. Debit calculat în mod nelegal
Curtea de Apel Brașov
Principii fundamentale ale procesului civil – principiul disponibilităţii, rolul activ, principiul contradictorialităţii. Consecinţele nerespectării acestor principii.
Curtea de Apel București
Constatare nulitate absolută hotărâre Consiliul de Administraţie, întemeiată pe dispoziţiile articolului 216 Noul Cod civil
Judecătoria Baia de Aramă
acţiune în constatare
Judecătoria Sectorul 1 București
Obligaţia de a nu face. Cerere de obligare a paratilor să nu procedeze la suspendarea măsurii de sistare a energiei electrice faţă de reclamant şi să emită o soluţie economică şi tehnică favorabilă pentru imobil.