Emiterea unui mandat european de arestare în situaţia în care sancţiunea aplicată este internarea minorului într-un centru de detenţie. Interpretarea dispoziţiilor art. 88 din Legea nr. 302/2004.

Prin încheierea penală nr. 2521/06.11.2014 a Judecătoriei Baia Mare, pronunţată în dosarul nr. 9096/182/2014/al, s-a respins sesizarea formulată de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş -Serviciul de Investigaţii Criminale, de emitere a unui mandat european de arestare privind pe numitul Covaci Alexandru.

Pentru a dispune astfel, judecătoria a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală 403/12.03.2010 a Judecătoriei Baia Mare, pronunţată în dosarul 9276/182/2009, definitivă prin Decizia penală 118/A/08.06.2010 a Tribunalului Maramureş, numitul Covaci Alexandru a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211, alin. 1, alin. 2, lit. b, alin. 2, indice 1, lit. a Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 99 Cod penal din 1969, art. 74, lit. a, c şi art. 76, lit. c din Codul penal din 1969. în temeiul art. 81, art. 110, indice 1 Cod penal din 1969, instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 2 ani, impunându-i anumite obligaţii.

Prin sentinţa penală 1979/12.09.2012 a Judecătoriei Baia Mare, pronunţată în dosarul 3506/182/2012, definitivă prin nerecurare la data de 02.10.2012, a fost admisă sesizarea formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Baia Mare şi s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea în întregime a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală 403/12.03.2010 a Judecătoriei Baia Mare, pronunţată în dosarul 9276/182/2009, definitivă prin Decizia penală 118/A/08.06.2010 a Tribunalului Maramureş.

In data de 12.10.2012, judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Baia Mare a emis mandat european de arestare pe numele sus-numitului.

Prin Sentinţa din data de 13.12.2012, Curtea de Apel Milano a refuzat predarea numitului Covaci Alexandru pentru executarea mandatului european de arestare, motivat în esenţă de faptul că persoana în cauză este minoră.

Prin sentinţa penală 2333/09.10.2014 a Judecătoriei Baia Mare, pronunţată în dosarul 9096/182/2014, definitivă prin necontestare la data de 28.10.2014, s-a admis sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Baia Mare şi s-a dispus înlocuirea pedepsei închisorii de 1 an, aplicată prin sentinţa penală 403/12.03.2010 a Judecătoriei Baia Mare, pronunţată în dosarul 9276/182/2009, definitivă prin Decizia penală 118/A/08.06.2010 a Tribunalului Maramureş, cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 1 an, dispunându-se şi anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis anterior.

In temeiul art. 514 Cod procedură penală, s-a comunicat organelor de poliţie o copie a hotărârii definitive prin care s-a dispus măsura educativă, iar, ca urmare a verificărilor efectuate, s-a concluzionat că numitul Covaci Alexandru se află pe teritoriul Italiei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 88, alin. 1 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, mandatul european de arestare se emite atunci când, faţă de natura infracţiunii săvârşite, vârsta şi antecedentele penale ale persoanei solicitate, precum şi alte împrejurări ale cauzei, consideră că este oportună emiterea unui astfel de mandat, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

A)persoana solicitată se află pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene;

B)mandatul de arestare preventivă sau mandatul de executare a detenţiunii pe viaţă sau a închisorii este valabil;

C)nu a intervenit, potrivit legii române, prescripţia răspunderii penale sau a executării pedepsei ori amnistia sau graţierea;

D)atunci când arestarea şi predarea se solicită:

-în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecăţii, pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracţiunea săvârşită este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 2 ani sau mai mare;

-în vederea executării pedepsei, pedeapsa aplicată sau restul de pedeapsă rămas de executat este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de un an sau mai mare;

-în vederea executării măsurii privative de libertate, durata măsurii este de 6 luni sau mai mare.

Analizând acest text legal, judecătorul delegat cu executarea a apreciat că în speţă nu sunt întrunite condiţiile expres şi limitativ impuse de Legea 302/2004 în vederea emiterii unui mandat european de arestare.

Astfel, în primul rând, în cauză nu este îndeplinită condiţia de la art. 88, alin. 1, lit. b din actul normativ invocat, nefiind vorba despre un mandat de arestare preventivă, nici despre un mandat de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii valabil, faţă de numitul Covaci Alexandru luându-se măsura educativă a internării într-un centru de detenţie.

Chiar dacă, în aparenţă, ar părea că textul legal face referire la modul general la măsurile privative de libertate (în enumerarea din lege a situaţiilor în care se solicită arestarea şi predarea), şi astfel cererea ar fi admisibilă, judecătorul delegat cu executarea nu poate face abstracţie de dispoziţiile Deciziei Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI).

Art. 1, alin. 1 din această Decizie Cadru defineşte mandatul european de arestare ca fiind „o decizie judiciară emisă de un stat membru în vederea arestării şi a predării de către un alt stat membru a unei persoane căutate, pentru efectuarea urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate".

Decizia cadru a avut drept scop introducerea unui nou sistem simplificat de predare a persoanelor condamnate, eliminarea complexităţii şi a riscurilor de întârziere inerente procedurilor anterioare de extrădare, iar statele membre au avut obligaţia de a adopta măsurile necesare pentru a se conforma dispoziţiilor prezentei decizii până în 31.12.2003.

Această obligaţie impusă s-a materializat în dreptul intern prin Legea 302/2004, reglementându-se în consecinţă şi aspectele privind mandatul european de arestare. De altfel, definiţia dată mandatului european de arestare în art. 84 din Legea 302/2004 este identică cu cea din Decizia Cadru, făcând referire la executarea unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Or, câtă vreme intenţia Consiliului a fost aceea a include printre situaţiile pentru care se poate emite mandatul european de arestare aceea în care se urmăreşte executarea unei măsuri de siguranţă privative de libertate, se apreciază că omisiunea din cuprinsul Legii 302/2004 (în care se face referire doar la „executarea unei măsuri privative de libertate) nu este de natură să atragă incidenţa dispoziţiilor privind mandatul european de arestare şi în cazul executării măsurilor educative privative de libertate.

Astfel, nefiind îndeplinite cerinţele legale, judecătorul delegat cu executarea a respins sesizarea formulată de Ministerul Afacerilor Interne -Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş - Serviciul de Investigaţii Criminale, de emitere a unui mandat european de arestare privind pe numitul Covaci Alexandru.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, solicitând admiterea contestaţiei si desfiinţarea încheierii penale nr. 2521/06.11.2014, cu consecinţa emiterii mandatului european de arestare de către judecătorul iniţial sesizat.

In motivarea contestaţiei, parchetul a arătat că hotărârea judecătoriei este netemeinică, fiind rezultatul unei interpretări eronate şi restrictive a dispoziţiilor din Legea 302/2004 precum şi a celor cuprinse în decizia menţionată.

S-a arătat că, într-adevăr, decizia cadru în discuţie a avut drept scop introducerea unui nou sistem simplificat de predare a persoanelor condamnate, eliminarea complexităţii şi a riscurilor de întârziere inerente procedurilor anterioare de extrădare, iar statele membre au avut obligaţia de a adopta măsurile necesare pentru a se conforma dispoziţiilor acesteia; în dreptul intern această obligaţie s-a materializat prin Legea 302/2004, care la art. 84, în respectarea întocmai a deciziei, a reprodus definiţia mandatului european de arestare pentru reglementarea aspectelor privind această instituţie.

S-a apreciat că, printr-o interpretare atât de restrictivă a dispoziţiilor art. 88 lin lege sau a deciziei cadru în discuţie, Judecătoria exclude minorul infractor sau persoana care a comis fapte în minorat din sfera subiecţilor împotriva cărora se poate emite mandat european de arestare, indiferent de gravitatea faptei, în condiţiile în care împotriva minorilor se pot lua măsuri privative numai în cazul comiterii unor infracţiuni foarte grave ori în caz de pluralitate de infracţiuni.

In aceeaşi ordine de idei, o astfel de interpretare ar conduce la concluzia inechitabilă sau chiar paradoxală că împotriva minorului infractor se poate emite mandat european de arestare în vederea exercitării urmăririi penale (conform art. 88 alin. 1 lit. b teza I coroborat cu lit. d pct. i), deci în faza în care beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, pe când odată găsit vinovat să nu se mai poată emite un astfel de mandat.

Analizând contestaţia formulată, tribunalul a reţinut următoarele:

Dispoziţiile art.88 alin.l din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie prevăd condiţiile în care se poate emite un mandat european de arestare, acestea fiind:

A)persoana solicitată se află pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene;

B)mandatul de arestare preventivă sau mandatul de executare a detenţiunii pe viaţă sau a închisorii este valabil;

C)nu a intervenit, potrivit legii române, prescripţia răspunderii penale sau a executării pedepsei ori amnistia sau graţierea;

D)atunci când arestarea şi predarea se solicită:

-în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecăţii, pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracţiunea săvârşită este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 2 ani sau mai mare;

-în vederea executării pedepsei, pedeapsa aplicată sau restul de pedeapsă rămas de executat este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de un an sau mai mare;

-în vederea executării măsurii privative de libertate, durata măsurii este de 6 luni sau mai mare.

Din înţelesul dispoziţiilor legale amintite mai sus care se coroborează cu prevederile Capitolului III din noul cod penal ce reglementează „regimul măsurilor educative privative de libertate" rezultă că se impune a fi admisă contestaţia formulată de parchet. Astfel, în esenţă, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 mandatul european de arestare se emite şi în vederea executării unei măsuri privative de libertate cu condiţia ca durata măsurii să fie de cel puţin 6 luni sau mai mare. In cauză, această condiţie a cuantumului măsurii este îndeplinită, iar caracterul măsurilor ce intră sub incidenţa acestor dispoziţii legale este stabilit chiar de denumirea Capitolului III al noului Cod penal ce reglementează regimul măsurilor educative privative de libertate, printre care se regăseşte şi internarea într-un centru de detenţie.

In concluzie, contestaţia parchetului s-a admis şi, potrivit dispoziţiilor art. 88 alin. 4 lit. b din Legea nr. 302/2004, prima instanţă a fost obligată să emită mandat european de arestare.

Domenii speta

Spete similare