Despăgubiri, penalităţi

- Suma de 100.000 lei daune morale şi 25.000 lei daune materiale

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 27.05.2014

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 2956/101/2013 reclamantul BS, a chemat în judecată pârâtele  SC M SA şi SC UMDR SRL pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa sa fie  obligate la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale si 25.000 lei reprezentând daune materiale pentru prejudiciul suferit urmare accidentului de munca din data de 20.02.2012, in timp ce se afla in timpul serviciului.

În motivare  a arătat că începând cu anul 2009 a fost angajat la cele doua societăţi cu contract individual de munca, având meseria de mecanic, societăţile având o strânsa legătura fiind reprezentate legal de directorul general MCI.

Pe perioada derulării contractului nu au fost incidente şi şi-a desfăşurat activitatea fără evenimente, chiar daca condiţiile de munca nu respectau prevederile legislaţiei în vigoare.

In data de 20.02.2012, aflându-se  in timpul serviciului,  împreuna cu colegii  săi BV,  CD, SG şi GF, a primit sarcina de la maistrul SI, să urce pe hala secţiei RUM, pe scara de incendiu pentru a curăţa zăpada aflata pe luminatoarele din partea de nord a clădirii. Cu ajutorul unor lopeți a curăţat zăpada de pe geamurile luminatoarelor pana in jurul orelor 10:00.

In jurul orei 11:35, a urcat din nou pe hala societăţii împreuna cu colegii de serviciu fără ca maistrul să asigure echipament de protecţie, centura de siguranţa şi limitarea pătrunderii într-o zona cu pericol şi pe fondul stratului de zăpada foarte mare de circa 80 cm, unul dintre geamuri a cedat iar el s-a dezechilibrat şi a căzut prin acesta de la o înălțime de 9 metri accidentându-se  foarte grav şi pierzându-și cunoştinţa, fiind transportat la Spitalul Municipal Motru, ulterior la Spitalul Judeţean de Urgenta Târgu Jiu, după care la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenta Craiova , întrucât starea de sănătate s-a agravat.

Urmare acestui eveniment a fost încadrat cu gradul II de invaliditate având diagnostic clinic, codul S39, fiind pensionat datorita stării de sănătate care nu ii mai permitea sa își desfăşoare activitatea.

A suferit mai multe intervenţii chirurgicale, în prezent neputându-se deplasa decât în cârje, rămânând cu urmări deosebit de grave care nu mai pot fi vindecate astfel încât a fost pensionat având o pensie de 547 lei.

Mai mult decât atât urma să încheie un contract de munca în străinătate, respectiv în Germania, dar datorita acestui eveniment nu  s-a mai putut deplasa şi nu o să  mai poată lucra niciodată fiind nevoit sa trăiască din pensia de 547 lei.

 A mai arătat că potrivit procesului verbal de cercetare întocmit de ITM Gorj, din care  rezulta faptul că societatea angajatoare nu a luat măsuri tehnice şi organizatorice în vederea asigurării protecţiei muncitorilor împotriva pericolului de cădere în gol pe timpul desfăşurării unei activităţi de lucru la înălțime fiind încălcate prevederile Legii 319/2006. S-a mai reţinut faptul că angajatorul nu le-a făcut lucrătorilor o instruire suficienta şi adecvata în domeniul securităţii şi sănătății în munca, legata de activitatea desfăşurata şi nu li s-au prelucrat riscurile specifice acestei activităţi.

Potrivit fişei postului era încadrat ca mecanic şi potrivit contractului individual de munca, nu avea astfel de atribuţii, nu i s-a asigurat echipament şi o instruire în acest sens, astfel încât societatea M SA se face răspunzătoare de prejudiciul suferit.

A mai  arătat că a suferit mai multe intervenţii chirurgicale, a stat foarte multe luni în spital şi a cheltuit foarte mulţi bani pe medicamente şi tratamente, nu a beneficiat de vreun ajutor financiar din partea societăţii pana in acest moment.

Modalitatea de calcul a fost apreciata în funcţie de leziunile suferite, starea sănătății după accident fizica şi psihica şi cheltuielile materiale efectuate respectiv: tratament, operaţii , spitalizare, incapacitatea de munca, diferenţa de venit ca urmare a pensionarii ,cheltuieli pe care le va dovedi cu acte si martorii.

In drept  a întemeiat acţiunea pe disp. Codului Muncii.

La data de 31.10.2014 reclamantul a depus precizare de acţiune prin care a arătat că modalitatea de calcul a daunelor morale a fost apreciată personal în funcţie de leziunile suferite, starea sănătății fizice şi psihice după accident așa cum rezulta din actele medicale depuse la dosar.

Cheltuielile materiale efectuate respectiv: tratament - medicamente, operaţii, spitalizare, incapacitatea de munca, diferenţa de venit ca urmare a pensionarii le-a calculat în funcţie de actele care le deţine, banii familiei pe care i-a achitat pentru operaţii si investigaţii la doctori fără ca aceştia sa elibereze chitanţe sau facturi, cheltuieli pe care le va dovedi cu acte si martori.

A mai arătat faptul că nu deţine bonuri sau facturi pentru toate operaţiile şi tratamentele efectuate dar le poate dovedi cu martori.

Apreciază că tratamentul şi medicamentele au costat pana la acesta data 3.000 lei, operaţiile circa 10.000 lei, iar  diferenţa de venit până la această dată este de 4.200 lei.

Diferenţa de venit a calculat-o matematic fiind vorba de un salariu lunar de circa 750 lei iar pensia actuala este de 547 lei, suma de 200 lei lunar reprezintă o diferenţa de venit de care nu mai beneficiază în acest moment.

La data de 19.11.2014 a depus cerere de renunţare la judecata fata de SC UMDR SRL deoarece în prezent este radiata de la ORC Gorj, astfel încât acesta societate nu mai exista. A efectuat demersuri si a constatat ca societatea este radiata astfel  solicită să  se judece doar cu  pârâta SC M SA cu sediul este in Motru ,Strada CS nr. 18 bis, judeţul Gorj.

Pârâta SC M SA a depus  întâmpinare prin care a solicit respingerea acţiunii şi a invocat excepţia necompetentei materiale a instanţei sesizate in

raport de obiectul cauzei deduse judecaţii şi excepţia inadmisibilității acţiunii pe disp. Art. 253 Codul Muncii.

A arătat că la data de 20.02.2012, numitul Bună Silvestru, angajat cu forme legale al SC M SA, aflându-se în exercitarea atribuțiunilor de serviciu a suferit un accident de munca, ceea ce i-a provocat o stare de invaliditate de gradul II. Reclamantul exercita atribuțiunile de serviciu din dispoziţia maistrului, numitul Surdu Ion, persoană faţă de care s-au efectuat cercetări penale şi în privinţa căruia s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în raport de disp. Art. 10 lit. d CPP.

De asemenea, ITM Gorj, a constituit un dosar ce cercetare a accidentului de muncă, urmare căruia s-a dispus aplicarea unei sancţiuni contravenţionale SC M SA pentru nerespectarea dispoziţiilor relative la securitatea în munca.

Prin cererea introductiva s-a solicitat obligarea SC M SA la plata sumei de 100.000 RON - daune morale, 25.000 RON - daune materiale reprezentând prejudiciul suferit în urma accidentului de munca. Temeiul de drept indicat a fost 253 din Codul Muncii.

A arătat că în cauza nu sunt aplicabile disp. art. 253 Cod Muncii conform cu care „angajatorul este obligat în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătura cu serviciul.

Acţiunea dedusă judecăţii nu poate fi calificată ca fiind un litigiu de munca, aceasta fiind o acţiune in pretenţii, temeiul sau izvorând din faptul ilicit (neîndeplinirea de către subscrisa a unor obligaţii relative ale securităţii in munca ) şi în privinţa căruia trebuie sa se stabilească legătura de cauzalitate între prejudiciul suferit şi faptul ilicit așa cum este reglementat de dispoziţiile dreptului comun, dispoziţii care stabilesc competenta materiala a instanţei.

Având in vedere că se pune in discuţie răspunderea subscrisei urmare a unui accident de munca ce a fost suferit de către angajat în executarea unei dispoziţii date de către angajatul ierarhic superior, consideră de asemenea că se află în situaţia unei răspunderi civile delictuale, pe de o parte răspunderea pentru fapta proprie a angajatorului, iar pe de alta parte răspunderea comitentului fata de prepus.

În ceea ce priveşte disp. Art. 253 Codul Muncii, aceste dispoziţii se aplică prejudiciilor materiale sau morale cauzate din culpa angajatorului în raport de aspectele ce sunt reglementate de Codul Muncii şi anume încheierea, derularea si încetarea raporturilor de munca cât şi a conflictelor de munca expres reglementate de prezentul cod.

Angajatorul răspunde atât pentru prejudicii materiale cat si morale în baza art.  253 Codul Muncii, în situaţiile unor masuri care aduc atingere onoarei, demnităţii sensibilităţii, sentimentelor, personalității angajatului.

Pagubele de a căror reparare se face in baza art. 253 Codul Muncii se pot crea prin masuri ca sancţionarea disciplinara, retrogradarea ori suspendarea din funcţie, schimbarea din funcţie sau mutarea in alt loc de munca, diminuarea salariului, etc.

Ori  se află în situaţia unei acţiuni în pretenţii ce are ca izvor răspunderea civila delictuala SC M SA atât faţă de eventuala fapta ilicita proprie cât şi de posibila fapta ilicită a persoanei care a dat dispoziţia de lucru, în speţa maistrul.

Pentru aceste motive solicită admiterea  excepţiei necompetentei materiale a instanţei sesizate şi să se  dispună declinarea competentei către o instanţa competenta material în a soluţiona un litigiu ce are ca obiect o acţiune în pretenţii cu o valoare mai mica de 200.000 RON

De asemenea  solicită admiterea excepţiei  inadmisibilității cererii de chemare in judecata, al cărui temei a fost precizat ca fiind art. 253 Codul Muncii.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt arătă că, numitul BS, angajat al SC M SA, era persoana calificata pentru lucrul la înălțime.

Totodată, conform fişei postului, acesta era obligat să execute dispoziţiile date de către angajatul ierarhic superior, iar pe parcursul derulării contractului nu au existat evenimente deoarece au fost respectate dispoziţiile legale referitoare la securitatea în munca, asemenea fiind situaţia şi în data de 20.02.2012.

La data de 20.02.2012, înainte de a începe activitatea de deszăpezire a halei de producţie, muncitorilor desemnaţi pentru aceasta operaţiune făcându-li-se instructajul privind securitatea in munca.

A mai  arătat că,  activitatea a fost desfăşurata pe un plan drept, acoperişul halei fiind din placă de beton orizontală, neexistând pericolul de alunecare sau dezechilibrare, iar modul de amplasare al iluminatoarelor era de aşa natură încât lucrul la  acestea nu implică riscul de prăbușire înăuntrul halei a persoanelor ce efectuau deszăpezirea.

Deszăpezirea luminatoarelor s-a făcut cu ajutorul unor unelte ( T-uri ) a căror lungime permitea lucrul la o distanţa sigura de luminatoare.

Motivul prăbuşirii numitului BS l-a reprezentat, desfăşurarea activităţii cu care a fost însărcinat cu neglijenţă, mai exact prin sprijinirea de luminator, ceea ce nu a reprezentat un act necesar deszăpezirii ci doar un act de neglijenţă care a dus la autovătămarea angajatului.

Esenţială în stabilirea culpei angajatorului şi a legăturii de cauzalitate între evenimentul produs şi vătămarea cauzată angajatului o reprezintă declaraţia data de către reclamantul BS în fata in fata lucrătorilor ITM Gorj prin care face următoarele precizări:„ ne-a fost făcut instructajul pentru lucrarea respectiva, ne-am dus la sculărie pentru echipament de protecţie corespunzător „în jurul orelor 10:30 - 11:00, nevăzând ca geamul pe care îl curăţa era fisurat, s-a dezechilibrat si s-a întins cu mâinile sa se sprijine pe el. Geamul nu a mai rezistat sale şi a căzut prin el in hala”.

Ori, este mai presus de orice dubiu, faptul că inclusiv din relatarea reclamantului rezulta culpa acestuia în producerea accidentului, ci nu a maistrului SI care a făcut instructajul sau a angajatorului pentru care se efectua activitatea.

În ceea ce priveşte precizarea de acţiune prin care invocă reclamantul o diferenţa între pensia stabilita urmare a accidentului de munca şi salariul primit arătă că salariul acestuia brut era in cuantum de 756 RON iar net în cuantum de 570 RON, motiv pentru care susţinerea reclamantului în sensul că ar fi suferit un prejudiciu ca urmare a stabilirii unei pensii în cuantum mai mic, aceasta susţinere nu este probata.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii deoarece nu ar fi întrunite condiţiile art. 253 din Codul Muncii instanţa o constată ca fiind nefondată urmând să fie respinsă pentru cele ce urmează.

Potrivit art. 253 Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Din textul acestui articol se desprind condiţiile răspunderii civile contractuale ale angajatorului, respectiv existenţa raporturilor contractuale de muncă dintre părţi, existenţa unui prejudiciu material sau moral suferit de angajat, aspect ce urmează a fi analizat în continuare, prejudiciul să fi fost produs din culpa angajatorului şi ultima condiţie aceea ca prejudiciul să fi fost produs în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul

În acest sens se reţine că, în speţă sunt întrunite condiţiile prevăzute de acest text de lege respectiv.

Reclamantul BS  a fost angajatul pârâtei  cu contract individual de muncă fiind încadrat în funcţia de mecanic.

In data de 20.02.2012, aflându-se  in timpul serviciului, împreuna cu colegii  săi BV , CD, SG si GF, a primit sarcina de la maistrul SI, să urce  pe hala secţiei RUM, pe scara de incendiu pentru a curăţa zăpada aflata pe luminatoarele din partea de nord a clădirii. Cu ajutorul unor lopeți a curăţat zăpada de pe geamurile luminatoarelor pana in jurul orelor 10:00.

In jurul orei 11:35, reclamantul a urcat din nou pe hala societăţii împreuna cu colegii de serviciu fără ca angajatorul să le asigure echipament de protecţie, centura de siguranţa si limitarea pătrunderii într-o zona cu pericol si pe fondul stratului de zăpada foarte mare de circa 80 cm , unul dintre geamuri a cedat iar el s-a dezechilibrat şi a căzut prin acesta de la o înălțime de 9 metri accidentându-se  foarte grav şi pierzându-și cunoştinţa, fiind transportat la Spitalul Municipal Motru , ulterior la Spitalul Judeţean de Urgenta Tîrgu Jiu , după care la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenta Craiova , întrucât starea de sănătate s-a agravat.

Urmare acestui eveniment a fost încadrat cu gradul II de invaliditate având diagnostic clinic, codul S39, fiind pensionat datorita stării de sănătate care nu ii mai permitea să își desfăşoare activitatea.

Prin Procesul Verbal de Cercetare din 13.07.2012, ( f.28-40 dosar) întocmit de ITM Gorj, în dosarul ce cercetare a accidentului de muncă, s-a reţinut drept cauză a producerii acestuia culpa angajatorului SC M SA şi s-a dispus aplicarea unei sancţiuni contravenţionale pentru nerespectarea dispoziţiilor relative la securitatea în munca.

În procesul verbal mai sus menţionat şi care nu a fost contestat în instanţă, s-a reţinut că, SC MECANOPROD SA a încălcat prevederile art. 39 alin 9, lit. s din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, coroborat cu punctul 4.1.1.1 din Anexa la H.G. 1146/2006, în sensul că nu a amenajat locul de muncă pentru lucrul la înălţime; a încălcat dispoziţiile art. 7 alin 4 lit. e şi art. 20 alin. 1 lit. b din Legea sănătăţii şi securităţii în muncă, în sensul că nu a luat măsurile corespunzătoare pentru ca în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucțiunile adecvate.

Faptul că, fostul angajator nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale mai sus menţionate au fost confirmate şi de martorii audiaţi în cauză, care au declarat că, reclamantul nu a fost dotat cu mijloace de protecţie şi de prevenire a accidentelor specifice muncii la înălţime, respectiv frânghii.

Nu poate fi reţinută susţinerea pârâtei că nu a pus la dispoziţia lucrătorilor frânghii întrucât nu avea de ce să îi lege, întrucât muncitorul care se afla în pericol de cădere în gol putea fi asigurat de alţi colegi cu o frânghie ceea ce ar fi dus la evitarea accidentului a cărui victimă a fost reclamantul.

Aşa cum reiese din cele ce preced, culpa angajatorului în producerea accidentului constând în neinstruirea adecvată şi suficientă a reclamantului precum şi neasigurarea echipamentului corespunzător, este pe deplin dovedită, fiind încălcate şi dispoziţiile art. 175, 177 şi 180 Codul muncii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.175, angajatorul are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele legate de muncă, iar potrivit art.177 Codul muncii, în cadrul propriilor responsabilităţi angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale de informare şi pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a organizării protecţiei muncii şi mijloacele necesare acesteia. De asemenea, potrivit art. 180 Codul muncii, angajatorul are obligaţia să organizeze instruirea periodică a angajaţilor săi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Din actele medicale depuse la dosar, respectiv Adeverinţa nr. 1847 din 5.07.2012, (f.6 dosar), Adeverinţa nr. 1846/05.07.2012, (f.9 dosar), bilet de externare, (f. 10-11 dosar) reiese că,  în urma producerii accidentului din data de 20.02.2012, reclamantul a suferit leziuni traumatice prin lovire. Reclamantul a suferit internări succesive beneficiind de 174 zile concediu medical şi apoi a fost încadrat în gradul II de invaliditate.

Se reţine de asemenea că, în urma accidentului de muncă, datorită leziunilor suferite, reclamantului i-a fost emisă Decizia nr. 159919 din 17.10.2012 (f.14 dosar), privind acordarea pensiei de invaliditate, drepturile de pensie fiind stabilite începând cu data de 01.07.2012 în cuantum de 547 lei.

Instanţa constată că, petitul privind obligarea fostului angajator la repararea prejudiciului moral este întemeiat.

Condiţiile pentru a se putea obţine repararea prejudiciului sunt caracterul cert al acestuia ceea ce presupune că este sigur atât în privinţa existenţei cât şi a posibilităţii de evaluare, să nu fi fost reparat încă, condiţii ce sunt îndeplinite în speţă concomitent cu cele prevăzute de art. 253 Codul muncii mai sus analizate.

Din analiza probelor administrate în cauză, respectiv actele medicale, decizia de pensionare, declaraţii de martor, se reţine că, reclamantul a suferit un prejudiciu moral prin consecinţele pe care accidentul de muncă le-a avut asupra sa, numărul mare de zile de îngrijiri medicale, internările repetate şi dureroase ce i-au provocat numeroase suferinţe fizice şi morale

Se reţine de asemenea că, încadrarea  reclamantului în invaliditate de gradul II şi pensionarea sa medicală la o vârstă tânără (40 de ani) îl împiedică pe acesta să ducă o viaţă normală.

Faţă de aceste considerente se apreciază că, obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale constituie o reparaţie echitabilă a prejudiciului moral suferit de către acesta în urma accidentului de muncă.

Petitul privind obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre salariul cuvenit (750 lei)şi pensia de invaliditate (547 lei) este nefondat întrucât din adresa nr. 130/14/15/2014, (f. 235 dosar) între nivelul salariului cuvenit reclamantului şi cuantumul pensiei acestuia nu sunt diferenţe semnificative, astfel, salariul brut al acestuia era in cuantum de 756 RON iar net, în cuantum de 570 RON, motiv pentru care susţinerea reclamantului în sensul că ar fi suferit un prejudiciu ca urmare a stabilirii unei pensii în cuantum mai mic este  neîntemeiat urmând a fi respins.

Petitul privind obligarea pârâtei la repararea daunelor materiale urmează a fi respins ca nefondat.

Deşi este de notorietate că, sistemul medical românesc actual nu este în măsură să asigure necesarul de servicii medicale motiv pentru care pacienţii asiguraţi în sistemul de asigurări de sănătate public sunt nevoiţi să cheltuiască sume importante pentru refacerea sănătăţii, reclamantul nu a fost în măsură să facă dovada sumelor pretinse cu titlu de daune materiale.

Reclamantul nu a dovedit existenţa unei legături între chitanţele şi bonurile fiscale depuse la dosar şi cheltuielile efectuate pentru refacerea  sănătăţii iar martorii propuşi nu au revelat elemente  de natură să formeze convingerea instanţei cu privire la cuantumul şi caracterul cert al prejudiciului.

Faţă de cele ce preced, instanţa, găsind în parte întemeiată acţiunea reclamantului o va admite ca atare.

Având  în vedere  că la data de 19.11.2014 prin serviciul registratură reclamantul  a depus  cerere  de renunţare  la judecata fata de SC UMDR SRL  arătând  că în prezent este radiata de la ORC Gorj, astfel încât acesta societate nu mai exista, instanţa reţine următoarele:

Potrivit  art.406 alin4 Cod pr. civ.  „dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Pârâtul  prin aparator a fost  de acord cu cererea de renunţare  la judecată faţă de pârâta SC UMDR SRL.

Se va constata că reclamantul a renunţat la judecată faţă de pârâta SC UMDR SRL.

În baza art. 453 al.1 Cod proc. civ. va fi obligată pârâta la 700 lei cheltuieli de judecată

Va respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii ca neîntemeiată

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr.4292/12.11.2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respins apelul declarat de pârâta SC M SA.

Domenii speta

Spete similare