Prelungire ordin de protectie

Prin sentinta civila nr. 406/26.06.2015 instanta a admis în parte cererea de instituire a unui ordin de protectie, formulata de reclamanta  P.A.A.E în contradictoriu cu pârâtul P.A.C, a dispus, pentru o perioada de 6 luni de la data pronuntarii prezentei sentinte: evacuarea temporară a  pârâtului P.A.C. din imobilul situat în Iaşi; reintegrarea reclamantei si a minorului in locuinta familiei; obligarea pârâtului să păstreze o distanţă minimă de 200 de metri faţă de reclamantă, faţă de copilul minor P.A.R.G., faţă de reşedinţa acestora,  locul de muncă al reclamantei,  unitatea de învăţământ a minorului; interzicerea  oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu reclamanta sau cu minorul P.A.R.G; a dispus ca exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minor să se realizeze, temporar, în mod exclusiv de către mamă şi a stabilit locuinţa acestuia împreună cu reclamanta; a respins cererea de obligare a pârâtului la predarea catre politie a armelor deţinute.

A retinut instanta ca părțile din prezenta cauză sunt căsătorite legal şi din această căsătorie a rezultat minorul P.A.R.G. Prin sentinta civila nr.15171 din 11.12.2014 pronuntata in dosar nr. 40689/245/2014 avand ca obiect „ordin de protectie” s-a dispus emiterea unui ordin de protectie impotriva paratului si totodata evacuarea temporara a acestuia din locuinta comuna a partilor, prezenta instanta retinand, din considerentele cu putere de lucru judecat, ca paratul a exercitat de-a lungul casatoriei partilor acte de violenta fizica si psihica atat impotriva reclamantei cat si impotriva minorului, acesta din urma fiind umilit, denigrat in fata profesorilor, a antrenorului, paratul determinandu-l sa renunte la activitatile sportive. Minorul a asistat la multe scene de violenta fizica si verbala manifestate de catre parat asupra mamei sale dar si asupra sa, in ultima perioada tatal parat manifestandu-se agresiv verbal si psihologic.

Astfel, pe fondul unei dispute intre soti, reclamanta impreuna cu minorul au parasit locuinta comuna la data de 03.11.2014, iar la data de 11.12.2014 s-a pronuntat in cauza ordinul de protectie si evacuarea paratului din locuinta comuna pentru perioada de 6 luni.

Sentinta a fost pusa in executare la data de 18.12.2014 astfel cum rezulta din adresa inaintata de IPJ Iasi la Judecatoria Iasi, iar nu la data de 23.12.2014 astfel cum a sustinut reclamanta.

Audiata in cauza, martora B.M.C. a relatat ca la data de 23 sau 24 decembrie a insotit-o pe reclamanta si pe minor la locuinta comuna, dupa plecarea paratului,  si au constatat ca minorului ii lipseau o serie de obiecte personale, precum si o suma de bani, aspecte care se coroboreaza si cu sustinerile minorului audiat nemijlocit in camera de consiliu.

Dupa ce reclamanta a intrat efectiv in imobilul locuinta comuna a putut constata ca imobilul este debransat de la utilitati la cererea paratului asa cum rezulta si din inscrisurile depuse la dosar, iar aceasta situatie a impiedicat-o pe reclamanta sa revina in locuinta comuna, fiind nevoita sa inchirieze un apartament.

In luna februarie 2015 reclamanta s-a mutat cu minorul in Bucuresti, iar in luna aprilie, in urma unei vizite inopinate a bunicilor paterni la scoala in care invata minorul in Bucuresti, acesta a avut un atac de panica, a fugit acasa sarind gardul scolii si ulterior a refuzat sa mai mearga la scoala, asociind imaginea bunicilor cu cea a tatalui.

Din procesul-verbal de audiere a minorului instanta retine ca acesta este puternic afectat de relatia cu tatal sau, prezentand simptome specifice victimelor abuzului emotional, cum ar fi timiditatea excesiva, sentimentele de inferioritate, frica, anxietate, minorul relatand despre tatal sau ca este un om rau si ca l-a jignit de cand era mic si a fost agresiv fizic si cu el si cu mama lui.

Se reține totodată că reclamanta este medic farmacist iar pârâtul este angajat în cadrul M.A.I, minorul avand rezultate foarte bune la scoala pana in luna octombrie 2014.

Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă asadar că acest comportament agresiv al pârâtului a culminat cu un episod de violenta sexuala din data de 03.11.2014 in urma caruia reclamanta s-a mutat cu minorul din locuinta comuna, iar dupa 18.12.2014, cand aceasta a vrut sa revina in domiciliu, nu a mai fost posibil acest lucru deoarece paratul a debransat imobilul de la utilitati.

Aceste aspecte sunt interpretate de prezenta instanta ca o continuare a formelor de violenta psihologica a paratului fata de reclamanta si minor, ca si actiunea de sustragere a sumei de bani si bunurile copilului din locuinta.

Desi paratul a sustinut ca a respectat intocmai ordinul de protectie anterior si ca nu a contactat in nici un fel pe reclamanta si pe copil, aceasta conduita nu il plaseaza in afara oricarei culpe dat fiind ca, anterior emiterii primului ordin de protectie, in considerarea calitatii de parinte, acesta oricum nu a dat dovada de diligenta, nu a înteprins nici un demers si nu a avut o atitudine pro activa, pentru a indrepta starea de fapt creata chiar de el si in vederea limitarii traumelor create copilului si nu in ultimul rand reclamantei.

Desi in fata instantei nu au fost administrate probe din care sa rezulte in concret actele materiale de violenta care au condus la instalarea acestei stari de fapt, acestea fiind administrate in cadrul dosarului nr. 40689/245/2014 avand ca obiect „ordin de protectie”, prezenta instanta a putut constata in mod nemijlocit efectele acestor forme de violenta asupra membrilor familiei precum si continuarea acestora sub forma violentei economice si psihice, prin aceea ca a impiedicat pe reclamanta si minor sa se intoarca in locuinta comuna, imobilul fiind debransat in plina iarna de la utilitati din initiativa paratului, acesta sustragand bunuri ale minorului.  Instanta nu poate retine apararea paratului in sensul ca debransarea a fost justificata de lipsa oricarei persoane din imobil, intrucat, data fiind contorizarea separata a gazului nu ar fi existat riscul unor costuri suplimentare.

In drept, potrivit art.2 din Legea nr.217/2003, „violenţa în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale sau emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.”

Potrivit disp.art.89 din Legea nr.272/2004 privind privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului „Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului, migraţiei ilegale, răpirii, violenţei, pornografiei prin internet, precum şi a oricăror forme de violenţă, indiferent de mediul în care acesta se află: familie, instituţii de învăţământ, medicale, de protecţie, medii de cercetare a infracţiunilor şi de reabilitare/detenţie, internet, mass-media, locuri de muncă, medii sportive, comunitate etc.”

Potrivit disp.art.33 din Legea nr.217/2003, „la expirarea duratei măsurilor de protecţie, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecţie, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecţie, viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.”

Din această dispoziţie legală rezultă că pentru a fi admisă cererea de emitere a unui nou ordin de protectie trebuie să fie îndeplinita conditia existentei unor indicii că in lipsa masurilor de protectie, integritatea psihica a reclamantei si a minorului ar fi in pericol, ceea ce s-a dovedit in cauza cu cele anterior dezvoltate, atitudine de natura a concluziona că măsurile solicitate de către reclamanta sunt  parțial justificate. 

De altfel, revine jurisprudentei sarcina de a permite evolutia de la actiuni reactive in caz de abuz, cum este cazul ordinului de protectie,  catre actiuni preventive care sa evite aparitia abuzurilor asupra copiilor, cum este si scopul acestei proceduri speciale.

Astfel, faptele reclamate prin cererea de emitere a acestui ordin de protecţie, de altfel dovedite prin mijloacele de probă administrate constituie, cu certitudine,  un pericol  real şi concret pentru integritatea fizică şi psihică a reclamantei şi a minorului, motiv pentru care se va dispune  obligarea pârâtului să păstreze o distanţă minimă de 200 de metri faţă de reclamantă, faţă de copilul minor P.A.R.G., faţă de reşedinţa acestora,  locul de muncă al reclamantei,  unitatea de învăţământ a minorului, precum si interzicerea  oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu reclamanta sau cu minorul.

În contextul în care instanţa a reţinut că pârâtul a instituit o stare de tensiune şi teroare asupra întregii familii este necesar  ca exercitarea autorității părintești cu privire la minor să se realizeze temporar, în mod exclusiv de către mamă, și locuința acestuia  să fie stabilită împreună cu reclamanta.

Evacuarea este impusă de împrejurările reţinute, de lipsirea reclamantei şi a minorului de posibilitatea de a-şi continua traiul în domiciliul comun.

Referitor la cererea reclamantei de obligarea pârâtului la predarea armelor deținute către poliție instanța o va respinge întrucât în prezenta cauză nu s-a dovedit fără nici un dubiu că reclamanta sau minorul ar fi fost amenințati cu arma.

De altfel  există şi alte motive pentru care nu se justifică luarea acestei măsuri : instanţa nu poate interveni în raporturile de serviciu ale pârâtului şi nici nu se mai impune în condiţiile în care s-a stabilit evacuarea pârâtului şi obligarea acestuia să păstreze o distanţă determinată faţă de victime, reşedinţa, locul de muncă şi şcoala minorului. Pentru aceste considerente nu se impune obligarea pârâtului la predarea armelor la poliție.

Domenii speta

Spete similare