Anulare hotarari consiliu local; suspendare partiala a executarii acestor acte

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1185

Şedinţa publică din  13 noiembrie 2014

PREŞEDINTE: …………….

GREFIER: ………………

Pe rol se află, în pronunţare, acţiunea în contencios administrativ, formulată de reclamanţii T. J.  , K. G.  , B.

I. A.  , L. CS. CS.  , B. J. A.  , U. H. G. şi T. C. L. în contradictoriu cu pârâţii UNITATEA

ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL TG.SECUIESC, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG. SECUIESC şi CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI

TG.SECUIESC, având ca obiect  anularea HCL nr.57/2013 şi nr.58/2013 şi  suspendarea parţială a executării acestor  acte

administrative.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică de astăzi, au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,  se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa

publică din 28 octombrie 2014, în sensul celor  consemnate  în încheierea de şedinţă din acea zi –parte integrantă din

prezenta sentinţă, pronunţarea fiind amânată la data de  4 noiembrie 2014, apoi la 11 noiembrie 2014.

TRIBUNALUL

Prin acţiunea înregistrată în dosar nr. 1259/119/2014, reclamanţii T. J.  , T. C. L.  , K. G.  , B. I. A. 

, L. Cs. Cs.  , B. J.  A. şi U. H. G. au solicitat instanţei,  în contradictoriu cu  pârâţii Unitatea

Administrativ Teritorială a Municipiului Tg.Secuiesc, Primăria Mun. Tg. Secuiesc şi Consiliul Local al Municipiului Tg.

Secuiesc, să se dispună:

- suspendarea, în temeiul art.15, alin.l din L.554/2004, a hotărârii nr. 57/2013 a Consiliului Local Targu Secuiesc

împreună cu anexele sale, precum şi a hotărârii nr. 58/2013 a Consiliului Local Targu Secuiesc, până la soluţionarea

definitivă şi irevocabilă a cauzei;

- anularea hotărârii nr. 57/2013 a Consiliului Local Târgu Secuiesc, „privind aprobarea Regulamentelor activităţii de

exploatare a parcărilor şi zonelor de staţionare cu plată, al activităţii de blocare şi eliberare a autovehiculelor

staţionate neregulamentar în parcările cu plată, a celor abandonate, lăsate pe spaţii verzi, precum şi a celor staţionate

neregulamentar pe domeniul public al municipiului Târgu Secuiesc şi anexele sale", precum şi a hotărârii nr. 58/2013 a

Consiliului Local Târgu Secuiesc, „privind aprobarea concesionării prin licitaţie publică şi caietul de sarcini a

activităţii de exploatare a parcărilor cu plată şi pentru activitatea de blocare şi eliberare a autovehiculelor staţionate

neregulamentar în parcările cu plată, a celor abandonate, lăsate pe spaţii verzi, şi a celor staţionate neregulamentar,

precum şi celor expuse spre vânzare pe domeniul public sau privat al municipiului Târgu Secuiesc", împreuna cu anexele lor;

 - obligarea Primăriei Târgu Secuiesc prin primar şi Consiliului Local Târgu Secuiesc la prezentarea de scuze publice

faţă de reclamanţi, în doua cotidiene de largă circulaţie, dintre care unul local, ca urmare a lezărilor şi încălcării

drepturilor şi libertăţilor ce le-au fost cauzate reclamanţilor prin promovarea HCL nr.57/2013 Tg. Secuiesc şi a HCL

nr.58/2013 Tg. Secuiesc, precum şi ca urmare a refuzului nejustificat de a le revoca în urma plângerii prealabile, de unde a

rezultat şi o rea credinţă;

-să se dispună restituirea cheltuielilor de judecată;

Ulterior, reclamanţii şi-au precizat petitul  privind suspendarea actelor atacate, solicitând doar suspendarea

dispoziţiilor prin care se permite firmei SC C. P. SRL să aplice sancţiunea contravenţională principală a

avertismentului şi cea complementară de  imobilizare a autoturismelor (f. 45).

În motivarea acţiunii, se arată că în fapt, în data de 15 mai 2014, reclamantului  T. C. L. i-a fost

imobilizat autoturismul proprietate personală de către firma C. P. SRL, în mod ilegal, dar cu acordul primăriei, într-un

loc în care nu există parcare şi în care prin staţionare nu se încalcă nici o regulă de circulaţie, aspect ce a fost

constatat şi de Poliţia Mun. Târgu Secuiesc ca urmare a reclamaţiei efectuate prin serviciul de urgenţe 112 de către acesta.

Acestuia i-a fost imobilizat autoturismul ce s-a aflat în posesia sa şi care era proprietatea fratelui său, într-un

loc în care oprirea şi staţionarea sunt interzise prin semne de circulaţie, fără a se ţine cont de ilegalitatea unei astfel

de acţiuni, dar şi de faptul că acea oprire s-a întâmplat din cauza unor defecţiuni la sistemul de răcire al motorului.

Se mai arată că toţi reclamanţii au un interes deplin de a obţine prin intermediul instanţei anularea acestor acte

administrative normative ilegale tocmai pentru a se evita alte asemenea situaţii abuzive şi ilegale, în viitor, ţinând cont

că prin hotărârile de consiliu local atacate se încalcă drepturile şi libertăţile cetăţenilor, printre care şi ale

reclamanţilor, dar nu în ultimul rând ţinând cont că HCL nr.57/2013 şi HCL nr.58/2013, pe lângă faptul că încalcă legile,

mai încalcă în mod grav şi ordinea publică şi bunele moravuri, conţinând dispoziţii complet iraţionale care reprezintă un

pericol pentru societate precum şi pentru ei.

Aşadar, reclamanţii prin plângerea prealabilă înregistrată sub numărul 11530 în data de 12.06.2014 la sediul

Consiliului Local şi al Primăriei Mun. Târgu Secuiesc, au solicitat atât primarului localităţii şi primăriei, dar şi

Consiliului Local Târgu Secuiesc ce este emitentul actelor, anularea ori revocarea actelor normative indicate, respectiv a

HCL nr.57/2013 Tg. Secuiesc şi a HCL nr.58/2013 Tg. Secuiesc, împreună cu anexele lor, pe motiv că sunt nelegale şi se

încalcă prin acestea în mod grav Constituţia, legile ţării, ordinea publică şi bunele moravuri, fiind lezate drepturile şi

libertăţile cetăţenilor cât şi ale petiţionarilor.

În urma adresei reclamanţilor, U.A.T. Târgu Secuiesc şi instituţia Primarului Municipiului Târgu Secuiesc au respins

plângerea prealabilă, fapt pentru care aceştia au promovat prezenta acţiune.

Astfel, conform art.l alin.l din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, „orice persoană care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente,

pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.''

De asemenea, în conformitate cu art.2 alin. 1 lit.c din Legea nr.554/2004, „actul administrativ'' este definit ca

fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în

vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi

juridice; ..." Conform aceluiaşi art.2, alin.l din L.554/2004, la lit.j) este definit si „refuzul nejustificat de a

soluţiona o cerere'', ca fiind „ - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei

persoane", iar conform lit. n), „excesul de putere” reprezintă „exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice

prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Aşadar, soluţia adoptată cu nr. l1530/07.07.2014, reprezintă în mod evident un refuz nejustificat întrucât, după cum

s-a explicat şi prin plângerea prealabilă, HCL 57/2013 şi HCL 58/2013 Tg. Secuiesc sunt în mod evident nelegale, aspect

bănuit până şi în cadrul instituţiei Primarului şi a Consiliului Local în care s-ar fi dezbătut această problemă după cum 

se arată prin răspunsul ce le-a fost comunicat, chiar dacă în final s-a respins propunerea de revocare.

Prin urmare, se arată că HCL 57/2013 şi HCL 58/2013 (Tg. Secuiesc), împreună cu anexele ce le conţin,  sunt nelegale,

neconstituţionale, nule, abuzive şi  promovate cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat.

Printre dispoziţiile care trebuie anulate din  cele două hotărâri, fără a fi o exemplificare limitativă, reclamanţii

indică următoarele:

-Art. l al Anexei nr.2 din HCL 57/2013 cu textul: „(1) Prezentul regulament stabileşte regulile legate de activitatea

de blocare/deblocare şi eliberare/restituire a autovehiculelor parcate sau staţionate neregulamentar şi/sau a celor

abandonate pe domeniul public din municipiul Târgu Secuiesc: partea carosabilă a drumurilor publice, alveole şi staţii ale

mijloacelor de transport în comun, trotuare, parcări, zone nepermise (semnalizate prin indicatoare adiţionale de avertizare

a activităţi de ridicare) şi spaţii verzi în conformitate cu prevederile..'

-Art.3 al Anexei Nr.2 din HCL 57/2013 cu textul: „Activitatea de blocare poate fi începută numai în următoarele

cazuri:

a) când autoturismul nu respectă cumulativ prevederile Regulamentului de exploatare al parcărilor şi zonelor de

staţionare cu plată aflate pe domeniul public al municipiului Târgu Secuiesc şi există indicatoare vizibile de avertizare

privind parcarea/staţionarea cu plată, cu interval orar;

b) când autoturismul este lăsat pe spaţiul verde, pe domeniul public al Municipiului Târgu Secuiesc, cu cel puţin o

roată;

c) când autoturismul staţionează neregulamentar, cu excepţia autovehiculelor cu autorizaţii speciale;

d) când autoturismul staţionează pe pista de ciclişti;

e) când autoturismul este în mod evident abandonat, pe domeniul public şi/sau privat al municipiului

f) când sunt contrare prevederilor HCL nr.76/2012";

-Art.8 al Anexei nr.2 din HCL 57/2013 cu textul: „(1) Activitatea de blocare se realizează asupra autovehiculelor de

orice marcă parcate sau staţionate neregulamentar şi stânjenesc circulaţia, desfăşurarea lucrărilor edilitare de salubrizare

şi deszăpezire mecanizată a drumurilor şi a celor abandonate pe domeniul public din municipiul Târgu Secuiesc: partea

carosabilă a drumurilor publice, alveole şi staţii ale mijloacelor de transport în comun, trotuare, piste ciclişti, parcări,

zone nepermise (semnalizate prin indicatoare adiţionale de avertizare a activităţii de ridicare) şi spaţii verzi.

Staţionarea sau parcarea autovehiculelor pe trotuare, determinând pietonii să folosească partea carosabilă, blocarea căilor

de acces în incinta unor instituţii, parcarea pe trecerile de pietoni sau în intersecţii cu sens giratoriu, atrag blocarea

autovehiculelor, proprietarul fiind obligat la plata taxei, suplimentar fiind obligat la plata sancţiunii contravenţionale

prevăzute în  O.U.G. 195/2002-R şi a regulamentului de aplicare."

- Punctul 2.3, Capitolul III, al Anexei din HCL 58/2013, cu textul: „Echipajele care desfăşoară activităţile de

blocare şi eliberare vor acţiona strict potrivit Regulamentului privind activitatea de blocare şi eliberare a

autovehiculelor staţionate neregulamentar, în parcările cu plată, a celor abandonate, lăsate pe spaţii verzi, precum şi a

celor staţionate neregulamentar pe domeniul public din municipiul Tg Secuiesc şi al HCL nr.76/2012."

Or, OUG 195/2002 prin art.1 alin.4 prevede că „reglementările privind circulaţia pe drumurile publice se emit, după

caz, de către autorităţile publice centrale sau locale cu atribuţii în acest domeniu, numai cu avizul Inspectoratului

General al Poliţiei Române şi cu respectarea acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte", iar

prin art.2 al aceleiaşi Ordonanţe de Guvern s-a dispus în mod clar şi fără a se lăsa loc de interpretare şi că „îndrumarea,

supravegherea şi controlul respectării normelor de circulaţie pe drumurile publice se fac de către poliţia rutieră din

cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, care are obligaţia să ia măsurile legale în cazul în care constată

încălcări ale acestora. ", astfel că prin aceste hotărâri ale Consiliului Local se acordă în mod vădit ilegal, unei persoane

juridice de drept privat cu numele C. P. SRL, dreptul de a desfăşura activitatea Poliţiei Române.

Reclamanţii mai arată că, potrivit art. 15, alin.3 din OUG 2/2001, „ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de

Interne constată contravenţii privind: apărarea ordinii publice; circulaţia pe drumurile publice; regulile generale de

comerţ; vânzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare şi nealimentare, al ţigărilor şi băuturilor alcoolice;

alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului", activităţi care nu pot fi exercitate de 

angajaţi ai unei persoane juridice de drept privat ce efectuează acte de comerţ.

În conformitate cu art. 96 alin. 7-8 din OUG nr. 195/2002 (actualizată), „(l)Imobilizarea unui vehicul constă în

scoaterea acestuia în afara părţii carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea drumului, şi punerea lui în

imposibilitate de mişcare prin folosirea unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare", iar „(8) imobilizarea

unui vehicul se dispune de către poliţistul rutier, ca urmare a săvârşirii de către conducătorul acestuia a uneia din

faptele prevăzute la art. 117 alin.1.

Luând în considerare şi art.117 alin.l dar şi următoarele din OUG 195/2002, se  constată că legea dispune în mod

limitativ  faptul că „imobilizarea unui vehicul se dispune de către poliţistul rutier în cazul săvârşirii de către

conducătorul acestuia a uneia dintre următoarele fapte:

a) conducerea unui vehicul neînmatriculat sau neînregistrat ori cu număr de înmatriculare sau de înregistrare fals ori

fără a avea montate plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare;

b) conducerea unui vehicul a cărui stare tehnică pune în pericol grav siguranţa circulaţiei, deteriorează drumul

public sau afectează mediul;

c) conducerea unui vehicul cu încălcarea regulilor referitoare la transportul mărfurilor periculoase ori cu gabarite

şi/sau mase depăşite;

d) conducerea unui vehicul despre care există date sau indicii ca face obiectul unei fapte de natură penală;

e) refuză să se legitimeze;

f) se află sub influenţa băuturilor alcoolice, a produselor sau substanţelor stupefiante ori a medicamentelor cu

efecte similare acestora, iar conducerea vehiculului nu poate fi asigurată de o altă persoană;

g) nu respectă timpii de conducere şi de odihnă prevăzuţi de lege.

Imobilizarea unui vehicul se dispune şi în cazul în care conducătorul acestuia ori unul dintre pasageri săvârşeşte o

faptă de natură penală sau este urmărit pentru săvârşirea unei infracţiuni

Pentru oprirea forţată sau imobilizarea în cazurile prevăzute la alin.(l) si (2), poliţia rutieră poate utiliza

dispozitive speciale omologate.

(4) Procedura de imobilizare a vehiculelor în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2) se stabileşte prin regulament".

Potrivit art. 216 (alin.1-4) din H.G nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G nr.195 /2002

privind circulaţia pe drumurile publice, „imobilizarea unui vehicul se dispune şi se efectuează de către poliţia rutieră, în

cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege", iar prin alin.2 se stabileşte că „imobilizarea se face în prezenţa unui martor

asistent, prin folosirea, în interiorul sau în exteriorul vehiculului, a unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de

blocare, care se consemnează în procesul-verbal de constatare a faptei pentru care s-a dispus măsura”.

Totodată, în conformitate cu alin.4 al aceluiaşi articol 216 din H.G nr.1391/2006, „imobilizarea unui vehicul este

interzisă în toate locurile unde oprirea sau staţionarea este interzisă."

Prin urmare, este evident ca hotărârile Consiliului Local Târgu Secuiesc sunt nelegale, fiind contrare acestor

prevederi, pe de-o parte fiindcă imobilizarea se realizează în mod incorect punându-se astfel în pericol siguranţa

cetăţenilor, iar pe de altă parte fiindcă imobilizarea prin blocarea roţii autoturismului este dispusă de persoane care nu

au acest drept conform legii. Este evident că angajaţii unei persoane juridice de drept privat nu au dreptul de a constata

contravenţii şi aplica sancţiuni principale ca avertismentul şi de a dispune măsuri complementare ca imobilizarea

autoturismelor prin blocarea roţilor.

S-a mai arătat că în conformitate cu art.5, alin.4 din OUG 2/2001, „prin legi speciale se pot stabili şi alte

sancţiuni principale sau complementare”, motiv pentru care nici chiar dacă această sancţiune de imobilizare a

autoturismului, prevăzută în hotărârile Consiliului Local Târgu Secuiesc, nu ar fi aceeaşi sancţiune ca aceea care poate fi

dispusă doar de poliţia rutieră, în conformitate cu OUG nr.195/2002.

În susţinerea  acţiunii, reclamanţii au făcut trimitere la practică judecătorească privind aplicarea unor asemenea

sancţiuni prin intermediul unor hotărâri ale consiliilor locale.

Astfel, cu titlu de exemplu, reclamanţii au  arătat că prin decizia Curţii de Apel Cluj, din dosarul nr. 61/117/2011,

această instanţă a admis recursul reclamantei, modificând în tot sentinţa Tribunalului Cluj nr. 1237/8.03.2011, în sensul

admiterii acţiunii în anulare a H.C.L. Cluj-Napoca nr.149/2009, arătând că prevederile acestui act normativ instituiau

măsurile contravenţionale complementare ale blocării roţilor autovehiculelor, respectiv a ridicării acestora, în ipoteza în

care s-ar fi apreciat că acestea ar opri/staţiona/parca în mod neregulamentar pe domeniul public sau privat al Municipiului

Cluj-Napoca. Prin aceeaşi decizie s-a mai arătat şi că hotărârea consiliului local atacată instituia măsuri contravenţionale

complementare ale blocării roţilor autovehiculelor şi ale ridicării sau mutării acestora pe alte amplasamente, care erau

contrare  dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din O.G. 2/2001, fiindcă sancţiunile contravenţionale complementare nu pot fi

instituite decât prin „legi speciale", iar nicidecum prin hotărâri de consiliu local, care sunt acte juridice secundum

legem.

Curtea de Apel Oradea, printr-o sentinţă irevocabilă din decembrie 2012, a declarat ilegală Hotărârea de Consiliu

Local nr. 640, adoptată în anul 2006, întrucât aceasta împuternicea Poliţia Locală să blocheze autovehiculele staţionate

neregulamentar pe spaţiile verzi, pe locurile nesemnalizate din vecinătatea parcărilor cu plată, în staţiile de tramvai,

autobuz sau taxi, ori aflate în alte situaţii similare. Astfel, Curtea de Apel Oradea asimilând taxa de 120 lei reţinută

pentru blocarea roţii şi ridicarea autoturismului, cu amenzile aplicate de Poliţia Rutieră, a considerat blocarea maşinii ca

fiind o sancţiune complementară, similară celei privind imobilizarea unui autovehicul al cărui şofer a fost prins beat în

trafic, iar pentru că acest gen de sancţiuni se aplică doar pentru înlăturarea unei stări de pericol sau prevenirea altor

ilegalităţi, şi sunt strict reglementate de lege, a constatat că municipalitatea practic şi-a permis să adauge la OG 2/2001

privind regimul juridic al contravenţiilor, deşi acest lucru e posibil doar printr-o lege specială.

Totodată, pârâţii nu puteau delega o persoană juridică privată să aplice sancţiuni  contravenţionale, întrucât

funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării

prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile

administrative autonome". Chiar şi Legea 215/2001 a administraţiei publice prevede în art.65 că primarul poate delega

atribuţiile ce îi sunt conferite de lege şi alte acte normative viceprimarului, secretarului unităţii

administrativ-teritoriale, conducătorilor compartimentelor funcţionale sau personalului din aparatul de specialitate, precum

şi conducătorilor instituţiilor şi serviciilor publice de interes local, în funcţie de competenţele ce le revin în domeniile

respective. Deci doar unor persoane limitativ prevăzute şi care în mod evident sunt funcţionari publici.

Când legiuitorul a impus necesitatea constatării contravenţiilor şi aplicării sancţiunilor doar de către anumite

persoane prevăzute de lege şi care sunt angajaţii unor instituţii publice, fiind necesar ca în domeniul circulaţiei pe

drumurile publice să desfăşoare această activitate doar Poliţia Română, raţionamentul avut în vedere urmarea tocmai

prevenirea acestor situaţii deosebit de periculoase în care s-ar putea crea posibilitatea acordării dreptului de e exercita

forţa publică a statului unei persoane total incompetente, cum este şi situaţia în care o firmă privată, persoană juridică

sub forma unei societăţi comerciale C. P. SRL cu răspundere limitată ce desfăşoară activităţi de comerţ, să aplice

sancţiuni contravenţionale obţinând astfel venituri şi profituri, prin intermediul unor angajaţi ai săi.

Referitor la obligarea Primăriei prin primar cât şi a Consiliul Local Târgu Secuiesc să prezinte scuze publice faţă de

reclamanţi, aceştia au arătat că este normal ca într-un stat de drept o autoritate publică să repare integral prejudiciul ce

1-a creat, chiar şi prejudiciul moral, astfel încât să dovedească că orice daune create nu au fost produse cu intenţie, ci

din culpă, fiind normal să se exprime aceste regrete în mod public cu scopul de a se dovedi ca instituţiile statului

încearcă să-şi desfăşoare activitatea cu bună credinţă.

Prin promovarea şi aplicarea HCL nr. 57/2013 şi a HCL nr.58/2013 s-au încălcat drepturile şi libertăţile acestora,

prin îngrădirea dreptului la liberă circulaţie şi prin îngrădirea dreptului de folosinţă ca şi atribut al dreptului de

proprietate al acestora.

Reclamanţii T. J.  n şi T. C. L. au fost în mod direct lezaţi de către efectele negative ale HCL nr.57/2013 şi

ale HCL nr.58/2013, prin atingerile aduse proprietăţii private şi a dreptului de folosinţă, fiindu-le îngrădit şi dreptul la

liberă circulaţie, iar celorlalţi reclamanţi le-au fost încălcate doar drepturile la liberă circulaţie, creându-le şi o

temere justificată cu privire la existenţa unei stări de pericol permanente, fiindcă angajaţii firmei C. P. SRL,

mandatată de primărie şi împuternicită prin Hotărârile Consiliului Local ilegale, puteau oricând să le imobilizeze

autoturismele dacă le considerau abandonate, ori că ar încurca circulaţia, putându-le imobiliza în locuri nepermise în care

se pune în pericol grav siguranţa circulaţiei şi a pietonilor, dar şi a reclamanţilor, fiind încălcate astfel nu doar

drepturile şi libertăţile reclamanţilor, ci şi ordinea publică şi bunele moravuri.

Nu este doar ilegal, ci este in mod evident şi imoral ca unei societăţi comerciale cu răspundere limitată cum este

persoana juridica de drept privat SC C. P. SRL, să-i fie încredinţată prin intermediul HCL nr.57/2013 şi al HCL

nr.58/2013, forţa publică ce aparţine numai Statului român, precum şi dreptul de a desfăşura activitatea Poliţiei Române în

locul acestei instituţii, fiind complet imoral şi vădit ilegal ca acestei firme să i se dea dreptul din partea Primăriei şi

a Consiliului Local să aplice sancţiuni în domeniul circulaţiei şi în locul autorităţilor, cu scopul de a obţine venituri şi

profituri.

Prezentarea scuzelor publice şi într-un cotidian de largă circulaţie care să nu fie doar local, se justifică prin

necesitatea cunoaşterii de către cetăţeni a drepturilor şi libertăţilor ce le deţin, astfel încât să se evite asemenea

situaţii şi în alte zone ale ţării.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a HCL nr.57/2013 şi a HCL nr.58/2013 Tg. Secuiesc, precum şi a anexelor ce

fac parte integrantă din acestea, reclamanţii au arătat că este absolut necesar ca instanţa de judecată să stopeze această

activitate vădit ilegală, care în opinia lor este şi infracţională, desfăşurată de firma C. P. SRL, fiindcă prin acestea

sunt lezate în mod grav atât drepturile şi libertăţile reclamanţilor, cât şi ale tuturor cetăţenilor acestei ţări care în

mod constant ori poate doar întâmplător, ajung să circule cu autoturismele prin municipiul Târgu Secuiesc şi care este

foarte posibil nici să nu cunoască existenta acestor hotărâri vădit ilegale promovate de Consiliul Local al mun. Tg.

Secuiesc.

În drept, s-au invocat dispoziţiile Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, Codul civil, ale Legii 188/1999

privind statutul funcţionarilor publici, Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale; OG nr.34/2006 privind

atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de

concesiune de servicii, Codul de procedură civilă, Constituţia României, OG 2/ 2001 privind regimul juridic al

contravenţiilor; H.G nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G nr.195 /2002 privind circulaţia pe

drumurile publice şi O.U.G nr.195/2002.

În probaţiune  s-a solicitat proba cu  înscrisuri şi s-a depus jurisprudenţă.

Prin  întâmpinare pârâţii au solicitat respingerea acţiunii  ca fiind nefondată.

Astfel, pârâţii au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei mun. Tg. Secuiesc şi a UAT

Municipiul Tg. Secuiesc, arătând că, potrivit art.1 lit. e şi art.3 alin.2 din Legea nr.215/2001, primarul municipiului este

o autoritate executivă dar şi o autoritate a administraţiei publice locale, în timp ce, potrivit art.77 din acelaşi act

normativ, „primarul, viceprimarul, secretarul şi aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcţională

cu activitate permanentă, denumită primărie...." .

Aşadar, primăria fiind doar un aparat de lucru în care este angrenat şi primarul..,  nu poate avea personalitate

juridică, deci nici aptitudinea de a sta în judecată.

S-a mai invocat excepţia tardivităţii introducerii acţiunii raportat la manifestarea de voinţă a Consiliului Local

Târgu Secuiesc de respingere a proiectului de hotărâre de revocare a HCL nr.57/2013 şi HCL nr.58/2013.

Potrivit art. 8. alin. 11 din Legea nr.554/2004,  "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un

interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu

a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ

competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii

pentru daune morale”.

Prin urmare, introducerea cererii de anulare a HCL nr.57/2013 şi a  HCL nr.58/2013  este tardiv formulată, cu 4 luni

mai târziu, raportat la şedinţa publică din luna aprilie a anului 2014. În jurisprudenţă şi în doctrină termenul de 30 de

zile este considerat un termen de decădere atât procesuală cât şi substanţială, de drept administrativ, care are ca efect,

în caz de depăşire, pierderea dreptului subiectiv de a cere anularea actului administrativ sau eliberarea lui şi atrage

decăderea reclamantului din dreptul de a mai sesiza ulterior instanţa de contencios administrativ.

Cu privire la petitul de suspendare a actelor normative HCL nr.57/2013 şi HCL nr.58/2013, s-a solicitat respingerea

acestuia ca inadmisibil, întrucât, în drept, suspendarea actelor administrative operează în temeiul dispoziţiilor legale ale

art.14 şi art.15 ale Legii nr.554/2004 doar cu privire la actele administrative unilaterale şi numai în condiţiile cazurilor

bine justificative şi pentru prevenirea unei pagube iminente... art.14: (1) în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea. în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. Art. 2 alin.l lit. ş şi t din Legea nr.554/2004 defineşte

noţiunile de pagubă iminentă şi cazuri bine justificate: s) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor şi previzibil sau,

după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public: t) cazuri bine

justificate - împrejurările legate de starea de fapt  şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în

privinţa legalităţii actului administrativ.

Din interpretarea coroborată a prevederilor art.1 alin.1 şi art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 rezultă că pentru

suspendarea executării unui act administrativ unilateral, pe lângă cerinţa iniţierii procedurii de anulare a actului

administrativ,  este necesar a fi întrunite cumulativ alte două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa

procedurii unei pagube, care astfel, poate fi prevenită - având caracter de excepţie a măsurii suspendării, presupunând

dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actelor atacate, fapt neargumentat şi

nedovedit de  către reclamanţi, acesta invocând motive de nelegalitate a actelor atacate, care consideră că ţin de analiză

pe fondul cauzei.

 Referitor la condiţia pagubei iminente, consideră pârâţii că doi dintre reclamanţi, fiind şi consilieri local (T.

J. şi B. J. A.  ), la data aprobării actelor normative atacate -20 iunie 2013 şi până la data prezentei acţiuni, trecând

mai mult de 1 an, la rândul lor, puteau iniţia, dacă era întrunită perturbarea vizibilă gravă a funcţionării unei autorităţi

publice sau a unui serviciu public, chiar la a doua şedinţă de la adoptare şi mai înainte ca actele să fi produs efecte

juridice, proiecte de revocare sau modificare a acestor hotărâri, în condiţiile Legii nr.25/2001. 

Având în vedere necesitatea desfăşurării serviciului public delegat, plata redevenţei şi continuarea serviciului

delegat pe baza unui contract, în care sunt  prevăzute obligaţii ce trebuie respectate de către părţi, pe durata procesului

măsura suspendării celor două acte administrative nu se justifică, aceste două acte se bucură de prezumţia de legalitate,

fiind necesar a ase evita eventualele consecinţe negative asupra interesului public.

Referitor la cererea de suspendare al HCL nr.58/2013 privind aprobarea concesionării prin licitaţie publică şi caietul

de sarcini a activităţii de exploatare a parcărilor cu plată şi pentru activitatea de blocare şi eliberare a autovehiculelor

staţionate neregulamentar în parcările cu plată, a celor abandonate, lăsate pe spaţii verzi, şi a celor staţionate

neregulamentar, precum şi celor expuse spre vânzare pe domeniul public sau privat al municipiului Târgu Secuiesc, trebuie

respinsă ca rămasă fără obiect. Pârâţii  precizează  că hotărârea în cauză s-a executat prin fapte materiale, acest act

normativ temporar şi-a încetat efectele juridice prin executare.

Pe fond, pârâţii au arătat că anularea HCL nr.58/2013 este lipsită de obiect, întrucât hotărârea în cauză s-a executat

prin fapte materiale, acest act normativ temporar şi-a încetat efectele juridice prin executarea acestuia (a avut drept

consecinţă emiterea unor acte juridice subsecvente - anunţul pe SEAP, procesul-verbal de adjudecare a licitaţiei, încheierea

contractului de achiziţie publică etc, respectându-se, pe tot parcursul atribuirii, legislaţia şi procedura de atribuire în

materia achiziţiilor publice, astfel, conţinutul hotărârii s-a epuizat. În acest sens s-a statuat şi de către practica

judecătorească şi doctrina în materie, de ex. ÎCCJ, Secţia Cont. adm.şi fisc, Decizia nr.519/03.02.2009, Curtea de Apel

Cluj, Secţ. Cont.adm.şi fisc.,decizia nr.349/20.03.2006.

Hotărârile în cauză au fost transmise Instituţiei Prefectului judeţului Covasna în termenul legal în vederea

verificării legalităţii (încă în luna iulie 2013), iar de la data anunţului licitaţiei (anunţul nr.2380/27.09.2013) şi până

la data adjudecării prin licitaţie publică în considerarea căruia a fost încheiat şi contractul cu particularul adjudecatar

operatorul S.C. C. P. SRL (04.12.2013) a trecut un timp considerabil, astfel Instituţia Prefectului judeţului Covasna a

confirmat în mod tacit legalitatea acestor acte, deci şi prin  prisma acestor considerente, pârâţii nu se află în faţa

vreunei nelegalităţi care ar justifica revocarea acestor hotărâri.

Ca urmare, aceste acte administrative au produs efecte juridice, întrucât au dat naştere unor drepturi şi obligaţii

concrete în favoarea, respectiv, în sarcina unor subiecţi de drept determinaţi (individuali). Valabilitatea actelor

administrative, în acest caz fiind vorba de încheierea unui contract administrativ - contract de achiziţie publică, are la

bază principiul „tempus regit actum", iar necesitatea menţinerii efectelor acestora izvorăşte din raţiuni de asigurare a

stabilităţii raporturilor juridice, ca o consecinţă a principiului securităţii circuitului juridic.

Potrivit art.4 alin.2 din Legea nr.215/2014, autonomia locală priveşte organizarea, funcţionarea, competenţele şi

atribuţiile, precum şi gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparţin comunei, oraşului, municipiului sau judeţului,

după caz. Prin urmare, principiul autonomiei locale include şi atribuţia autorităţilor locale, în speţă Consiliul Local 

Tg.Secuiesc, de a decide asupra gestionării bunurilor sau a serviciilor. Autorităţile publice au obligaţia generală de a

emite acte administrative, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a

legii, desigur doar în ceea ce priveşte organizarea executării sau a executării în concret a prevederilor legale care le

stabilesc.

La adoptarea acestor două hotărâri au fost respectate reglementările legale privind transparenţa decizională în

administraţia publică, respectiv prevederile Legii nr.52/2003, astfel proiectele hotărârilor în cauză au fost aduse la

cunoştinţa publică şi supuse dezbaterii publice încă din perioada 14 ianuarie 2013 - 12 februarie 2013 de către

administraţia publică locală a mun. Târgu Secuiesc, pentru care în termenul legal puteau fi formulate propuneri, sugestii;

în urma celor expuse mai sus nu s-au depus propuneri de amendamente de către cetăţeni.

În luna iunie 2013, Consiliul local a adoptat cele două hotărâri, respectiv  nr.57/2013 şi  nr.58/2013, nefiind

propuneri de modificare a acestora nici măcar din partea unora dintre reclamanţi, care sunt  consilieri locali.

HCL Tg.Secuiesc nr.57/2013 şi HCL Tg.Secuiesc nr.58/2013 sunt legale şi au fost adoptate  cu respectarea prevederilor

art.36 alin.2, art.36 alin.5, art.45 din Legea nr.215/2001, ale HG nr.147/1992 (declarat constituţional şi prin Decizia

Curţii Constituţionale nr.410/14.07.2005), al art.64, art.97 din Codul rutier. HCL nr.57 şi nr.58/2013 au fost emise în

executarea Codului rutier - definirea staţionării neregulamentare, definirea staţionării etc. şi cu respectarea art.2

alin.2, art.15 din OG nr.2/2001, care stabilesc competenţa consiliilor locale de a aplica şi stabili sancţiuni prin

regulamente proprii; (2) Prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene se stabilesc şi se

sancţionează contravenţii în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuţii prin lege, în

măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului.

 Art. 1. - Autovehiculele sau remorcile staţionate neregulamentar pot fi blocate sau ridicate, transportate şi

depozitate în spaţii de parcare fixate de primării, până la eliberarea acestora proprietarilor.

Art. 2. - Constatarea staţionării neregulamentare a autovehiculelor sau remorcilor se efectuează de ofiţerii sau

subofiţerii de poliţie, de primari, precum şi de împuterniciţii consiliului local pe raza căruia s-a petrecut fapta

contravenţională, care aplică şi sancţiunea, conform prevederilor legale în vigoare. Agenţii constatatori prevăzuţi la alin.

1 dispun în scris măsurile de blocare sau ridicare a vehiculelor prevăzute la art. 1 şi asistă la aceste operaţiuni.

Art. 3. - Blocarea, ridicarea, transportul şi depozitarea autovehiculelor se efectuează de unităţile autorizate prin

dispoziţia primarului.

Art. 4. - Unităţile autorizate potrivit art. 3 răspund pentru eventualele avarii cauzate autovehiculelor, în

condiţiile prevăzute de lege.

Art. 5. - Deblocarea ori restituirea autovehiculelor sau remorcilor se efectuează de unităţile autorizate, după ce se

face dovada achitării amenzii contravenţionale şi a taxei speciale stabilite de consiliul local, potrivit legii, precum şi a

cheltuielilor reprezentând contravaloarea operaţiunilor efectuate.

Prin HCL nr.58/2013, consiliul local a aprobat concesionarea prin licitaţie publică şi caietul de sarcini a

activităţii de exploatare a parcărilor cu plată şi pentru activitatea de blocare şi eliberare a autovehiculelor staţionate

neregulamentar în parcările cu plată, a celor abandonate, lăsate pe spaţii verzi, şi a celor staţionate neregulamentar,

precum şi celor expuse spre vânzare pe domeniul public sau privat al municipiului Târgu Secuiesc, licitaţie publică prin

care a ieşit câştigător SC C. P. SRL. Potrivit Cap.VI art.8 al contractului încheiat între UAT Municipiul Târgu Secuiesc

şi SC C. P. S.R.L, acesta are dreptul să exploateze în mod direct activităţile şi serviciile publice ale parcărilor cu

plată şi activitatea de blocare, eliberare a autovehiculelor, să încaseze şi să aplice tarifele, preţurile stabilite prin

Hotărârea Consiliului local etc.

Taxa de blocare prevăzută  în HCL nr.57/2013 nu constituie o sancţiune complementară, aşa cum susţin în mod eronat

reclamanţii, ci o taxă specială a Consiliului local aşa cum prev.art.5 din HG nr.147/1992.

Din definiţia dată de art.96 alin 7 din OUG nr.195/2002, imobilizarea unui vehicul constă în scoaterea acestuia în

afara părţii carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea drumului, şi punerea lui în imposibilitate de mişcare

prin folosirea unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare şi numai pentru faptele prev.de art.117 din acelaşi

act normativ.

Din raţiunea definiţiei date de OUG nr.195/2002, imobilizarea efectuată de către poliţiştii rutieri constă în

activitatea de scoatere (mişcarea) de pe partea carosabilă (şi în nici un  caz în cazul parcărilor) al autovehiculelor în

scopul de a nu perturba circulaţia pe drumurile publice şi numai pentru faptele limitativ enumerate de art.117. Astfel Codul

rutier prin aceste articole limitează atribuţiile poliţiei rutiere.

Articolul 216 din HG nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr.195/2002 stabileşte faptul că

imobilizarea se constată de către poliţiştii rutieri în condiţiile stabilite prin lege .....respectiv în condiţiile art.96

şi art.117 din OUG nr.195/2002 care defineşte si noţiunea de imobilizare, respectiv cazurile şi condiţiile imobilizării.

OUG nr.195/2002 prin art. 96 (1) prevede că sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei

stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplică prin acelaşi proces-verbal prin

care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului. Sancţiunile contravenţionale complementare sunt

următoarele: a) aplicarea punctelor de penalizare; b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat; c)

confiscarea bunurilor destinate săvârşirii contravenţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă ori folosite în acest

scop;  d) imobilizarea vehiculului; e) radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile

prevăzute la ari 17 alin. (4). (7) Imobilizarea unui vehicul constă în scoaterea acestuia în afara părţii carosabile, pe

acostament sau cât mai aproape de marginea drumului, şi punerea lui în imposibilitate de mişcare prin folosirea unor

dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare. (8) Imobilizarea unui vehicul se dispune de către poliţistul rutier, ca

urmare a săvârşirii de către conducătorul acestuia a uneia dintre faptele prevăzute la art 117 alin. (1).

Art. 117.prevede că imobilizarea unui vehicul se dispune de către poliţistul rutier în cazul săvârşirii de către

conducătorul acestuia a uneia dintre următoarele fapte:

a) conducerea unui vehicul neînmatriculat sau neînregistrat ori cu număr de înmatriculare sau de înregistrare fals ori

fără a avea montate plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare;

b) conducerea unui vehicul a cărui stare tehnică pune în pericol grav siguranţa circulaţiei, deteriorează drumul

public sau afectează mediul;

c) conducerea unui vehicul cu încălcarea regulilor referitoare la transportul mărfurilor periculoase ori cu gabarite

şi/sau mase depăşite;

d) conducerea unui vehicul despre care există date sau indicii că face obiectul unei fapte de natură penală;

e) refuză să se legitimeze;

f) se află sub influenţa băuturilor alcoolice, a produselor sau substanţelor stupefiante ori a medicamentelor cu

efecte similare acestora, iar conducerea vehiculului nu poate fi asigurată de o altă persoană;

g) nu respectă timpii de conducere şi de odihnă prevăzuţi de lege.

(2) Imobilizarea unui vehicul se dispune şi în cazul în care conducătorul acestuia ori unul dintre pasageri săvârşeşte

o faptă de natură penală sau este urmărit pentru săvârşirea unei infracţiuni.

(3) Pentru oprirea forţată sau imobilizarea în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), poliţia rutieră poate utiliza

dispozitive speciale omologate.

(4) Procedura de imobilizare a vehiculelor în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2) se stabileşte prin regulament.

În urma modificării Legii de organizare şi funcţionare a Poliţiei Locale (Legea nr. 155/2010, în vigoare de la

01.01.2011), în competenţa acesteia s-au prevăzut atribuţii în domeniul circulaţiei pe drumurile publice, precum: h)

constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staţionarea, parcarea

autovehiculelor şi accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staţionate

neregulamentar; i) constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru încălcarea normelor legale privind masa maximă admisă şi

accesul pe anumite sectoare de drum, având dreptul de a efectua semnale de oprire a conducătorilor acestor vehicule; j)

constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru încălcarea normelor rutiere de către pietoni, biciclişti, conducători de

mopede şi vehicule cu tracţiune animală; k) constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor

legale referitoare la circulaţia în zona pietonală, în zona rezidenţială, în parcuri şi zone de agrement, precum şi pe

locurile de parcare adaptate, rezervate şi semnalizate prin semnul internaţional pentru persoanele cu handicap; 1) aplică

prevederile legale privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparţinând domeniului

public sau privat al statului ori al unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale; m) cooperează cu

unităţile/structurile teritoriale ale Poliţiei Române pentru identificarea deţinătorul ui/utilizatorului autovehiculului

ridicat ca urmare a staţionării neregulamentare sau al autovehiculelor abandonate pe domeniul public.

Prin urmare, şi această lege prevede în prezent, în mod expres, competenţa agenţilor poliţiei locale aflate în

subordinea primarului de a aplica sancţiuni pentru încălcarea normelor legale prin care se reglementează atât blocarea cât

şi ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar, acestea fiind  legale.

În drept, art. 205 NCPC, Legea nr.554/2004, Legea nr.215/2001, HCL Tg. Secuiesc nr.57/2013, HCL Tg.Secuiesc

nr.58/2013, Decizia Curţii Constituţionale nr.410/14.07.2005, HG nr.147/1992, art.2. alin 2 şi art. 15 din OG nr.2/2001, OUG

nr.195/2002, HG nr.1391/2006.

În probaţiune, s-a depus la dosar procesul-verbal al şedinţei din luna aprilie 2014, proiect de hotărâre de revocare a

HCL nr.57/2013 şi HCL nr.58/2013, Decizie ÎCCJ 410/14.07.2005, HG nr.147/2009, Studiu / Hotărâri ale CEDO  din 29.02.2012.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 20 iunie 2013 a fost adoptată de pârâţii Municipiul Tg. Secuiesc şi Consiliul Local hotărârea nr.

57/2008 privind aprobarea regulamentelor activităţii de exploatare a parcărilor şi zonelor de staţionare cu plată, al

activităţii de blocare  şi eliberare a autovehiculelor staţionate neregulamentar în parcările cu plată, a celor abandonate,

lăsate  pe spaţii verzi, precum şi a celor staţionate neregulamentar pe domeniul public al municipiului Tg. Secuiesc.

Totodată,  la data de 20 iunie 2013 s-a adoptat de aceiaşi pârâţi şi hotărârea nr. 58/2013 privind  aprobarea 

concesionării  prin licitaţie publică şi caietul de sarcini a activităţii de exploatare a parcărilor cu plată şi pentru

activitatea de blocare şi eliberare a autovehiculelor staţionate neregulamentar în parcările cu plată, a celor abandonate,

lăsate pe spaţii verzi şi a celor staţionate neregulamentar, precum şi a celor expuse spre vânzare pe domeniul public sau

privat al municipiului Tg. Secuiesc.

Astfel, cu precădere se va soluţiona excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei mun. Tg.Secuiesc  şi a

Unităţii Administrativ-Teritoriale a Mun. Tg. Secuiesc, invocată de pârâţi prin întâmpinare, sens în care  instanţa va avea

în vedere că, potrivit art.21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice

de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal,

titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la

unităţile bancare. Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din

contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi

din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii. (2) În justiţie, unităţile

administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean, iar conform art.

77, primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ - teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului

constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, oraşului sau municipiului, care duce

la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii

localeTotodată, Partea superioară

a machetei

Partea inferioară a machetei

potrivit art. 20 alin.1 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, "comunele, oraşele, municipiile şi judeţele

sunt unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi funcţionează

autorităţi ale administraţiei publice locale".

De asemenea, art. 62 din Legea nr. 215/2001 prevede că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în

relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie".

Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că unitatea administrativ-teritorială, în speţă Unitatea Administrativ

Teritorială a Municipiului  Tg. Secuiesc, are personalitate juridică şi poate sta în nume propriu în judecată, fiind

reprezentat de către primar.Or, din aceleaşi dispoziţii legale reiese că

primăria nu are personalitate juridică pentru a avea calitate de parte în judecată, fiind numai o structură administrativă,

deci Primăria mun. Tg. Secuiesc nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Ba mai mult,  se poate reţine că nici

nu are capacitate de folosinţă a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată. Prin

urmare, va fi admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Mun. Tg. Secuiesc, cu consecinţa

respingerii acţiunii formulate de reclamanţii în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără

calitate procesuală, însă va fi respinsă excepţia  faţă de pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Tg.

Secuiesc, potrivit dispozitivului de mai jos.

În ceea ce priveşte  petitul de suspendare a dispoziţiilor prin care se permite firmei SC C. P. SRL să

aplice sancţiunea contravenţională principală a avertismentului şi cea complementară de imobilizare a autoturismelor, măsuri

stabilite prin  art. 2 din Hotărârea nr. 57/2013 şi cele din capitolul  III art. 10 -15 din Anexa 1 şi Anexa 2 la Hotărârea

57/2013, tribunalul reţine că, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004,  “În cazuri bine justificate şi pentru

prevenirea unei pagube iminente,  după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a

autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării

actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond” – iar conform art. 15 alin.1 din acelaşi act

normativ – “(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele

prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.

În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi

irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată,

până la soluţionarea acţiunii în fond.”

Astfel, în ceea ce priveşte temeinicia cererii instanţa  reţine,  raportat la art. 15 redat anterior,  că pentru

suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerinţa iniţierii procedurii de anulare a actului administrativ este

necesar a fi întrunite cumulativ alte două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube

care, astfel, poate fi prevenită, fiind esenţial a se avea în vedere că cele două condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, în

lipsa uneia cererea neputând fi primită.

 De asemenea, instanţa va avea în vedere că, potrivit disp. art.2 lit. ş) din Legea 554/2004, prin pagubă iminentă se

înţelege  “prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei

autorităţi publice sau a unui serviciu public”, iar conform art. 2 lit.t), noţiunea de  cazuri bine justificate vizează 

“împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa

legalităţii actului administrativ.”Aşadar, prin art.1 al Anexei nr.2 din HCL 57/2013 se prevede că  „Prezentul

regulament stabileşte regulile legate de activitatea de blocare/deblocare şi eliberare/restituire a autovehiculelor parcate

sau staţionate neregulamentar şi/sau a celor abandonate pe domeniul public din municipiul Târgu Secuiesc: partea carosabilă

a drumurilor publice, alveole şi staţii ale mijloacelor de transport în comun, trotuare, parcări, zone nepermise

(semnalizate prin indicatoare adiţionale de avertizare a activităţi de ridicare) şi spaţii verzi în conformitate cu

prevederile…”.

Prin art. 8 al Anexei nr.2 din HCL 57/2013 se stabileşte că activitatea de blocare se realizează asupra

autovehiculelor de orice marcă parcate sau staţionate neregulamentar şi care stânjenesc circulaţia, desfăşurarea lucrărilor

edilitare de salubrizare şi deszăpezire mecanizată a drumurilor şi a celor abandonate pe domeniul public din municipiul

Targu Secuiesc: partea carosabilă a drumurilor publice, alveole şi staţii ale mijloacelor de transport în comun, trotuare,

piste ciclişti, parcări, zone nepermise (semnalizate prin indicatoare adiţionale de avertizare a activităţii de ridicare) şi

spaţii verzi.

Prin art. 2 din Hotărârea nr. 58/2013 s-a  aprobat  concesionarea prin licitaţie publică a activităţii de blocare şi

eliberare/deblocare a autovehiculelor şi/sau a remorcilor staţionate neregulamentar în parcările cu plată, a celor

abandonate, lăsate pe spaţii verzi, precum şi a celor staţionate neregulamentar pe domeniul public din municipiul Tg.

Secuiesc, iar la capitolul  intitulat „condiţii organizatorice” s-a prevăzut că agentul economic va avea obligaţia  de a

întocmi  asigurare de răspundere civilă pentru toate eventualele situaţii de daună rezultate în urma desfăşurării

activităţii de blocare şi eliberare a autovehiculelor staţionate  neregulamentar pe domeniul public  al mun. Tg. Secuiesc.

Or, în speţă,  adoptarea  de către pârâţi a celor două hotărâri, mai sus  amintite, prin care s-a stabilit  în

primul rând că o  societate privată poate  constata  fapte  de natură contravenţională şi  poate aplica  sancţiuni 

contravenţionale,  este de natură să creeze  o îndoială serioasă  asupra legalităţii acestora.

Dacă s-ar permite luarea măsurilor de blocare şi ridicare a vehiculelor  în continuare de  către o societatea

comercială privată, cât şi faptul că actul administrativ  asupra căruia planează suspiciunea întemeiată, rezonabilă  că 

este  nelegal,  s-ar crea nu numai un prejudiciu material, dar şi un prejudiciu moral prin crearea unei situaţii de

incertitudine pentru populaţie care  ştie că măsura aplicării de sancţiuni de orice natură poate  fi luată doar de

poliţiştii din cadrul Poliţiei rutiere sau de către funcţionari publici abilitaţi de instituţiile  în numele cărora îşi

îndeplinesc sarcinile de serviciu  şi nu  de către agenţi economici, cum este cazul în speţă.

Toate aceste elemente, deopotrivă de ordin obiectiv şi subiectiv, justifică suspendarea, în temeiul art.14 din Legea

nr.554/2004, a executării dispoziţiilor art. 2 din Hotărârea nr. 57/2013 şi cele din capitolul  III art. 10 -15 din Anexa 1

şi Anexa 2 la Hotărârea 57/2013, a căror legalitate şi temeinicie sunt contestate, până la pronunţarea irevocabilă a

soluţiei instanţei de fond.În ce priveşte fondul cauzei, tribunalul reţine că prin hotărârea

nr.57/2013, pârâţii  Municipiul Tg. Secuiesc şi Consiliul Local Tg. Secuiesc  au aprobat  regulamentul de  exploatare a

parcărilor şi zonelor de staţionare cu plată aflate pe domeniul public al municipiului Tg. Secuiesc, conform anexei 1, care

face parte integrantă din aceasta, cât şi  regulamentul  privind activitatea de blocare şi eliberare a autovehiculelor

staţionate neregulamentar în parcările cu plată, a celor abandonate, lăsate pe spaţii verzi, precum şi a celor staţionate 

neregulamentar pe domeniul public din municipiul Tg. Secuiesc, conform anexei nr. 2 ( f. 16).

Prin anexa nr. 1 s-au stabilit dispoziţiile generale de exploatare a parcărilor, tarifele şi metodele de tarifare,

cât şi procedura de constatare şi sancţionare a neîndeplinirii obligaţiilor din  regulament (f.17-19).

În anexa nr. 2 la hotărâre  s-au stabilit situaţiile în care se procedează  la blocarea, respectiv deblocarea roţii

unui vehicul şi tarifele pentru  activitatea de blocare/deblocare (f.20-22).Totodată, tribunalul reţine că prin

hotărârea nr. 58/2013 s-a aprobat caietul de sarcini privind activitatea de exploatare a parcărilor cu plată şi pentru

activitatea de blocare şi eliberare a autovehiculelor staţionate neregulamentar în parcările cu plată, a celor abandonate,

lăsate pe spaţii verzi şi a celor  staţionate neregulamentar, precum şi a celor expuse spre vânzare pe domeniul public sau

privat  al municipiului Tg. Secuiesc, conform anexei acesteia. S-a aprobat concesionarea

prin licitaţie publică a activităţii de blocare şi eliberare/deblocare a autovehiculelor şi/sau remorcilor neregulamentar în

parcările cu plată, a celor abandonate, lăsate pe spaţii verzi, precum şi a celor staţionate neregulamentar pe domeniul

public din mun. Tg. Secuiesc, cu redevenţă minimă de 3488 lei/ lună (f.23).

Prin anexa la HCL nr. 58/2013, pârâţii au prevăzut condiţiile  caietului de sarcini privind activitatea de exploatare a

parcărilor cu plată şi pentru activitatea de blocare şi eliberare/deblocare a autovehiculelor şi/sau remorcilor staţionate

neregulamentar în parcările cu plată, a celor abandonate, lăsate pe spaţii verzi, precum şi a celor staţionate

neregulamentar pe domeniul public din mun. Târgu Secuiesc.

Prin caietul de sarcini s-a hotărât că pentru activitatea de blocare/deblocare a autovehiculelor  pot fi luate

aceste măsuri, de către  agentul economic care vrea să participe la procedura de achiziţie privind  concesionarea

activităţii de blocare  menţionată. Ca urmare a acestor  hotărâri,

reclamantul T. C.  L. a fost  sancţionat cu avertisment de către  agentul constatator  B. G. , angajat al SC C. P. 

SRL, în  baza dispoziţiilor art. 4 din anexa 1 la HCL 57/2013 şi art. 10 din aceeaşi hotărâre, constând în aceea că în data

de 15 mai 2014, orele 12:08, în mun. Tg. Secuiesc, pe str. Petofi Sandor  a parcat neregulamentar  autovehiculul cu nr. de

înmatriculare …………….. ( f. 26). Cu acea ocazie, agentul constatator a dispus imobilizarea

autoturismului. Pentru deblocarea roţii autovehiculului, reclamantul a plătit  suma de 60 lei către agentul economic SC C.

P.  SRL, conform  bonului fiscal  nr. 0516 din 15.05.2014 ( f.27).

Pentru verificarea legalităţii  celor două hotărârii  emise de  pârâţi, tribunalul  va analiza în primul rând

temeiurile de drept ce au fost avute în vedere la emiterea acestora şi care sunt reţinute  în cuprinsul lor.

Aşadar, legiuitorul prin dispoziţiile  art. 96 alin. 2 din OUG nr. 195/2002  a stabilit  că sancţiunile

contravenţionale complementare sunt următoarele:

a) aplicarea punctelor de penalizare;

b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat;

c) confiscarea bunurilor destinate săvârşirii contravenţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă ori

folosite în acest scop;

d) imobilizarea vehiculului;

e) radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art. 18 alin. 2 şi

4;

f) ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar.

Potrivit  aliniatului 7 al aceluiaşi text de lege, prin imobilizarea unui vehicul se înţelege scoaterea acestuia în

afara părţii carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea drumului şi punerea lui în imposibilitate de mişcare

prin folosirea unor dispozitive tehnice sau mijloace de blocare. Imobilizarea unui vehicul se dispune de către poliţistul

rutier, ca urmare a săvârşirii de către conducătorul respectiv a uneia dintre faptele prevăzute la art. 117 alin. 1.

Conform art. 216 alin.1 din HG nr. 1391/2006, imobilizarea unui  vehicul se dispune şi se efectuează de către

poliţia rutieră, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. Imobilizarea se face în prezenţa unui martor asistent, prin

folosirea, în interiorul sau în exteriorul  vehiculului, a unor  dispozitive tehnice sau a altor  mijloace de blocare, care

se consemnează în procesul verbal  de constare  a faptei  pentru care  s-a dispus măsura, iar potrivit alin.4 al art. 216

din acelaşi act normativ, imobilizarea unui vehicul  este interzisă în toate  locurile unde oprirea sau staţionarea este

interzisă.

De asemenea, se reţine că prin art. 108 din OG nr. 195/2002 s-a  prevăzut că  săvârşirea de către conducătorul de

autovehicul a uneia sau mai multor contravenţii atrage, pe lângă sancţiunea amenzii, şi aplicarea unui număr de puncte de

penalizare în cazul staţionării neregulamentare.

Astfel, măsura ridicării vehiculelor staţionate neregulamentar este prevăzută de  O.U.G. nr. 195/2002, ce conţine

dispoziţii cu caracter general în această materie. Conform  art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002, poliţia rutieră poate dispune

ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea şi depozitarea vehiculelor în locuri special

amenajate se realizează de către administraţiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz.

Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul şi depozitarea vehiculului staţionat neregulamentar se suportă de

către deţinătorul acestuia. Ridicarea vehiculelor dispusă de poliţia rutieră în condiţiile prevăzute la alin. 1 se

realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament.Or, în urma analizării dispoziţiilor H.G. nr. 1391/2006

pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, tribunalul reţine că acesta nu cuprinde dispoziţii cu

privire la modul în care se execută măsura ridicării vehiculelor, dar la art. 180 s-e  stabileşte că în cazul în care se

constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei,

potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1A, care va cuprinde în mod obligatoriu, printre altele, numărul punctelor-amendă

aplicate şi valoarea acestora, sancţiunea contravenţională complementară aplicată şi/sau măsura tehnico-administrativă

dispusă. Deci, din conţinutul acestui  text de lege reiese că doar un poliţist poate

să  dispună  pe lângă sancţiunea principală şi măsura tehnico-administrativă de blocare şi ridicare a vehiculelor 

oprite/staţionate neregulamentar, după care această măsură administrativă poate fi adusă la îndeplinire de către

administraţiile publice locale.

Un alt argument  în susţinerea acestor  aspecte  sunt şi dispoziţiile Legii nr. 155/2010, care prevede că poliţia

locală se organizează şi funcţionează, prin hotărâre a autorităţii deliberative a administraţiei publice locale, ca un

compartiment funcţional în cadrul aparatului de specialitate al primarului/primarului general sau ca instituţie publică de

interes local, cu personalitate juridică.În competenţa acesteia s-au prevăzut atribuţii în domeniul

circulaţiei pe drumurile publice, precum: h) constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru încălcarea normelor legale

privind oprirea, staţionarea, parcarea autovehiculelor şi accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a

autovehiculelor staţionate neregulamentar; i) constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru încălcarea normelor legale

privind masa maximă admisă şi accesul pe anumite sectoare de drum, având dreptul de a efectua semnale de oprire a

conducătorilor acestor vehicule;  j) constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru încălcarea normelor rutiere de către

pietoni, biciclişti, conducători de mopede şi vehicule cu tracţiune animală; k) constată contravenţii şi aplică sancţiuni

pentru nerespectarea prevederilor legale referitoare la circulaţia în zona pietonală, în zona rezidenţială, în parcuri şi

zone de agrement, precum şi pe locurile de parcare adaptate, rezervate şi semnalizate prin semnul internaţional pentru

persoanele cu handicap; l) aplică prevederile legale privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe

terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale; m)

cooperează cu unităţile/structurile teritoriale ale Poliţiei Române pentru identificarea deţinătorului/utilizatorului

autovehiculului ridicat ca urmare a staţionării neregulamentare sau al autovehiculelor abandonate pe domeniul public.

Văzând modelul de proces verbal stabilit prin anexa 1 c la HCL nr. 57/2013, prin care  se arată că  agentul

constatator  stabileşte avertisment/amendă contravenţională în valoare de … lei, cât şi dispoziţiile art. 64 din O.U.G. nr.

195/2002 – care conferă poliţiei rutiere posibilitatea de a dispune ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar pe

partea carosabilă şi ale Legii nr. 155/2010, tribunalul reţine că  sancţiunea  contravenţională poate fi aplicată numai de

către  împuterniciţi ai statului ce au calitatea de funcţionari publici, în speţă lucrători de poliţie, care pot dispune şi

luarea măsurii tehnico-administrativă a ridicării vehiculelor, ce poate fi adusă la îndeplinire de personal din cadrul

unităţilor administrative teritoriale . Or, prin cele două hotărâri pârâţii au

reglementat nu numai procedura de ridicare a vehiculelor  oprite /parcate neregulamentar în parcările cu plată, a celor

abandonate, lăsate pe spaţii verzi şi a altor locuri, ci implicit posibilitatea  ca un agent economic privat să  aplice 

sancţiuni principale cum este cea a avertismentului (a se vedea  capitolul II din anexa nr. 1 la HCL nr. 57/2013 şi

Hotărârea nr. 58/2013).Este adevărat că în urma analizării prevederile art. 64 cu cele ale art. 97 şi art. 128 din Codul

rutier şi ale Legii nr. 155/2010, rezultă că legiuitorul a dat competenţă administraţiilor locale în executarea măsurii

tehnico-administrative a ridicării, transportului şi depozitării maşinilor staţionate neregulamentar, poliţia neavând

capacitatea tehnică pentru realizarea acestei măsuri tehnico-administrative, astfel că pârâţii Consiliul Local Tg. Secuiesc

şi Unitatea Administrativ-Teritorială Tg. Secuiesc  au competenţă şi capacitate legală de a adopta un regulamentul pentru

punerea în aplicare a executării acestei măsuri tehnico-administrative, dar fără să poată depăşi cadrul legal şi  fără să-şi

aloce competenţa de a  stabili sancţiuni pentru fapte care sunt deja reţinute ca şi contravenţii, mai sus arătate.

Aşadar, chiar dispoziţiile articolului 1 din OG nr. 2/2001 stabilesc: constituie contravenţie fapta

săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin

hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului

judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, iar conform art. 2, prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale

Guvernului se pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate .

Or, aliniatul 2 din acelaşi articol prevede că prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale

sau judeţene se stabilesc şi se sancţionează contravenţii în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt

stabilite atribuţii prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi, ordonanţe

sau hotărâri ale Guvernului.În speţă, pârâţii prin luarea  cele două hotărâri au legiferat posibilitatea

ca agentul constatator  să aplice  sancţiuni contravenţionale concomitent cu  luarea măsurii de blocare, ridicare a

vehiculelor parcate neregulamentar, deşi există legiferate ca şi contravenţii de parcare neregulamentară prin dispoziţiile

OG nr. 195/2002 şi ale Legii nr. 155/2010. Prin urmare, în astfel de situaţii  intervin 

dispoziţiile  art. 2 alin.2 din OG nr. 2/2001 care stabilesc că hotărârile consiliilor locale sau judeţene prin care s-au

stabilit contravenţii cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin. (2)-(4) din  ordonanţă, sunt nule de drept. Nulitatea

se constată de instanţa de contencios administrativ competentă, la cererea oricărei persoane interesatePotrivit art. 4 din

Legea nr. 24/2000, Parlamentul, Guvernul şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale stabilesc, în

aplicarea normelor de tehnică legislativă prevăzute în prezenta lege, regulamente proprii cuprinzând măsurile metodologice,

organizatorice, termenele şi circulaţia proiectelor de acte normative în cadrul sferei lor de competenţă.

Ba mai mult, în capitolul IX din Legea nr. 24/200, sunt stabilite norme cu privire la actele normative adoptate de

autorităţile administraţiei publice locale.

Astfel, actele normative ale autorităţilor administraţiei publice locale se adoptă ori se emit pentru reglementarea

unor activităţi de interes local, în limitele stabilite prin Constituţie şi prin lege şi numai în domeniile în care acestea

au atribuţii legale -art.80 din lege. La elaborarea proiectelor de hotărâri, ordine sau dispoziţii se va avea în vedere

caracterul lor de acte subordonate legilor, hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului şi altor acte de nivel superior.

Reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale şi ale consiliilor judeţene, precum şi cele cuprinse în ordinele

prefecţilor sau în dispoziţiile primarilor nu pot contraveni Constituţiei României şi reglementărilor din actele normative

de nivel superior -art. 81 din lege.

Nu în ultimul rând,  tribunalul reţine că numai statul prin organele sale competente are  dreptul de a trage la

răspundere contravenţională pe contravenient, de a-l judeca, de a-i aplica sancţiunea sau măsura corespunzătoare şi de a-l

constrânge să execute sancţiunile aplicate, deoarece valorile sociale afectate prin săvârşirea contravenţiilor sunt

importante şi depăşesc sfera interesului particular, având în vedere că prin lezarea lor se aduce atingere unor valori

sociale de interes general.

În cauză, faţă de dispoziţiile cuprinse în Codul rutier privind organele cu atribuţii în constatarea şi sancţionarea

faptelor de oprire sau staţionare neregulamentară pe drumurile publice, cât şi cele prevăzute  în Legea nr. 155/2010,

singura autoritate abilitată în acest sens este Poliţia Rutieră/poliţia locală.

Însă, pârâţii  prin capitolul III din HG nr. 57/2013 şi prin HG nr. 58/2013 şi anexele aferente acesteia au stabilit

ca sancţiunea contravenţională a avertismentului şi operaţiunea de blocare/deblocare  să fie îndeplinite de  un agent

economic, în speţă de SC C. P. SRL.

Prin urmare, legea prevede în prezent, în mod expres, competenţa agenţilor poliţiei locale de a constata contravenţii

şi a aplica sancţiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staţionarea, parcarea autovehiculelor şi accesul

interzis, aceştia având dreptul de a dispune şi măsuri de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar

Or, faţă de dispoziţiile Legii nr.24/2000, art.108 din Constituţie, art. 1-4 din OG nr. 2/2001, ale Legii 155/2010 şi 

ale OUG nr. 195/2002, tribunalul  reţine că numai dispoziţiile art. 2 din Hotărârea nr. 57/2013, ale  art. 10-15 din Anexa 1

din capitolul  III – Controlul şi sancţionarea neîndeplinirii obligaţiilor din prezentul regulament şi Anexa 2 la Hotărârea

57/2013 şi ale Hotărârii nr. 58/2013 şi Anexa  acesteia intitulată „Caiet de sarcini, emise de pârâte sunt nelegale în

măsura în care atribuie altor agenţi constatatori decât poliţiştii din cadrul Poliţiei rutiere şi Poliţiei locale,

competenţa de a constata şi sancţiona oprirea /staţionarea neregulamentară pe drumurile publice, fapt pentru care se va

admite, în parte, acţiunea reclamanţilor potrivit dispozitivului de mai jos.

De asemenea, tribunalul  reţine ca fiind nefondat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor  la

prezentarea  de scuze publice  faţă de reclamanţi, în două cotidiene de largă circulaţie, ca urmare a lezării şi încălcării 

drepturilor  şi libertăţilor lor prin emiterea celor două hotărâri, întrucât aceştia nu au dovedit prin nici un mijloc de

probă că prin emiterea celor două hotărârii li s-a produs vreo vătămare sau vreun prejudiciu, fie şi moral  care să ducă

la admiterea  acestei cereri.

Văzând dispoziţiile art. 453 C.proc civ, tribunalul urmează a obliga pârâţii  să plătească, în solidar,  către

reclamanţi suma de 120 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei mun. Tg. Secuiesc, invocată prin întâmpinare şi, pe

cale de consecinţă,

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii T. J.  ,  T. C. L.  , K. G.  , B. I. A.  , L. Cs. Cs.  ,

B. J. A.  , U. şi H. G.  ,  în contradictoriu cu Primăriei mun. Tg.Secuiesc, cu sediul în mun. Tg. Secuiesc,  Piaţa G.

Aron, nr. 24, jud. Covasna, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Unităţii Administrativ Teritoriale  a Municipiului Tg.

Secuiesc

Admite, în parte,  cererea formulată şi modificată de reclamanţii T. J.  , CNP ……………………., domiciliat  în mun.

……………………, T. C. L.  , CNP ………………, domiciliat  …………………., K. G.  , CNP …………………, domiciliat  în mun. …………………., B. I.

A.  , CNP ……………., domiciliat în ………………, L. Cs. Cs.  , CNP ………………, domiciliat în …………………, B. J. A.  , CNP ……………,

domiciliat în mun. …………………., şi U.  H. G.  , CNP …………………., domiciliat în mun. ………………………..,  în contradictoriu cu pârâţii

Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Tg. Secuiesc, Consiliul Local al Municipiului Tg. Secuiesc, ambii cu

sediul în mun. Tg. Secuiesc, Piaţa G. Aron, nr.24, jud. Covasna,  şi în consecinţă dispune:

Suspendarea executării dispoziţiilor art. 2 din Hotărârea nr. 57/2013 şi cele din capitolul  III art. 10 -15 din Anexa

1 şi Anexa 2 la Hotărârea 57/2013;

Anularea dispoziţiilor art. 2 din Hotărârea nr. 57/2013 şi cele prevăzute de  art. 10 -15 din Anexa 1 din capitolul 

III – Controlul şi sancţionarea neîndeplinirii obligaţiilor din prezentul regulament şi Anexa 2 la Hotărârea 57/2013;

Anularea Hotărârii nr. 58/2013 şi Anexa  acesteia intitulată „Caiet de sarcini”.

Obligă pârâţii să plătească, în solidar, către reclamanţi suma de 120 lei cheltuieli de judecată. 

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare cu privire la dispoziţia de suspendare a acelor atacate şi în

termen de 15 zile de la comunicare pentru restul dispoziţiilor din prezenta.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13.11.2014.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare