Drept procesual penal. Latura civila a cauzei. Acordarea de accesorii aferente sumei cu care a.n.a.f. s-a constituit parte civila în cauza.

DREPT PROCESUAL PENAL. Latura civila a cauzei. Acordarea de accesorii aferente sumei cu care A.N.A.F. s-a constituit parte civila în cauza.

- Art. 6 din Legea nr. 241/2005

În apelul penal declarat de partea civila Statul Român prin A.N.A.F. B. – Directia Generala Regionala a Finantelor Publice C. N. – Administratia Judeteana a Finantelor Publice B. a fost desfiintata hotarârea apelata în sensul ca a fost obligat inculpatul C.L.C. catre partea civila apelanta a sumei de 66.590 lei, reprezentând daune materiale, la care se adauga obligatiile fiscale accesorii aferente, constând în majorari de întârziere si penalitati, calculate pâna la plata integrala a debitului.

 Instanta de apel a constatat ca în termenul prevazut de art. 15 Cod procedura penala din 1968, respectiv în cursul urmaririi penale, persoana vatamata - Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului B. s-a constituit parte civila în cauza împotriva inculpatului cu suma totala de 66.590 lei, precum si dobânzile si penalitatile de întârziere aferente debitului principal.

Potrivit dispozitiilor art. 14 Cod procedura penala din 1968, actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului si poate fi alaturata actiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila.

Curtea de Apel Oradea, Sectia penala

Decizia penala nr. 328/A/28.04.2015; dosar 19673/271/2014

Prin sentinta penala nr. 224/2015 din data de 23 februarie 2015 pronuntata de catre Judecatoria O., în baza art. 5 Cod penal, vazând si Decizia Curtii Constitutionale nr. 265/2014, s-a constatat ca în mod global Codul penal nou, reprezinta legea penala mai favorabila în cazul inculpatului C. L. C.

În baza art. 6 din Legea 241/2005, modificata, cu aplicarea art. 35 alineat x, art. 36 alineat 1 Cod penal si art. 396 alineat 10 Cod procedura penala s-a dispus condamnarea inculpatului C. L. C. la o pedeapsa principala de 1 an si 3 luni închisoare si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute de art. 66 litera a) si b) Cod penal, în conditiile prevazute de art. 67 alineat 1 Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în orice alte functii publice si dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat.

În baza art. 65 alineat 1 Cod penal, pe durata executarii pedepsei principale i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 66 alineat 1 litera a) si b) Cod penal ca pedeapsa accesorie.

În baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozitiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alineat 1 Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere: a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul B., la datele fixate de acesta, b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa, c) sa anunte, în prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, d) sa comunice schimbarea locului de munca, e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.

În baza art. 93 alineat (2) litera d) Cod penal i s-a impus condamnatului sa execute urmatoarea obligatie: sa nu paraseasca teritoriul României, fara acordul instantei.

În baza art. 93 alineat (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o munca neremunerata în folosul comunitatii în cadrul Primariei D., Jud. B., pe o perioada de 80 de zile lucratoare.

În baza art. 91 alineat (4) Cod penal i s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 96 Cod penal, referitoare la revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 19 Cod procedura penala raportat la art. 397 alineat 1 Cod procedura penala raportat la art. 1357 Cod civil, vazând si dispozitiile art. 23 alineat 3 Cod procedura penala s-a admis actiunea civila formulata de persoana vatamata Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Directia Generala a Finantelor Publice a judetului B. si în consecinta a fost obligat inculpatul la plata despagubirilor în favoarea partii civile, în suma de 66.590 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 274 alineat 1 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul sa plateasca statului suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut urmatoarele:

La data de 18.09.2014, a fost înregistrat pe rolul Judecatoriei O. sub nr. xxxxx/271/2014 rechizitoriul nr. 3680 din 17.09.2014, emis de Parchetul de pe lânga Judecatoria O., prin care a fost trimis în judecata inculpatul C. L. C., cercetat pentru savâr?irea infrac?iunii de retinere si nevarsare a obligatiilor fiscale a sumelor reprezentând contributii cu retinere la sursa, în cel mult 30 de zile de la scadenta, în forma continuata, prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alineat 1 Cod penal si art. 5 din Noul Cod penal.

S-a retinut în esenta prin actul de sesizare a instantei ca, în perioada august 2012-martie 2013, inculpatul C. L. C., în calitate de reprezentant al S.C. G. S. S.R.L. O., a retinut si nu a varsat în termenul legal sumele reprezentând contributii cu titlu de stopaj la sursa, prejudiciul creat astfel bugetului de stat fiind în valoare de 66.590 lei, nerecuperat.

Totodata s-a precizat ca situa?ia de fapt de mai sus a fost stabilita în urma analizei coroborate a mijloacelor de proba administrate în cursul urmaririi penale, respectiv, sesizarea penala, nota de constatare Administratia Judeteana a Finantelor Publice B., balante de verificare ale SC G. S. SRL, xerocopii state de plata, precum si declaratiile inculpatului si ale martorilor.

Referitor la urmarirea penala efectuata în cauza, s-a retinut ca prin rezolutia din data de 02.08.2013 s-a dispus începerea urmaririi penale fata de inculpatul C. L. C. sub aspectul infractiunii de retinere si nevarsarea, cu intentie, în cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentând impozite sau contributii cu retinere la sursa, fapta prevazuta si pedepsita de articolul 6 din Legea 241/2005, rezolutie confirmata prin rezolutia procurorului din aceeasi data.

Ulterior, prin ordonanta procurorului din data de 21.05.2014 s-a pus în miscare a actiunea penala împotriva inculpatului C. L. C., pentru savârsirea infractiunii de mai sus.

De asemenea, în temeiul art. 108, art. 307 si art. 309 Cod procedura penala, inculpatului i-au fost aduse la cunostinta drepturile si obligatiile prevazute de art. 10, art. 83, art. 108 din Cod procedura penala întocmindu-se în acest sens procese - verbale, filele 39-40, 46-47.

În cursul procedurii de camera preliminara, inculpatul nu a formulat exceptii sau cereri cu privire la legalitatea actelor si administrarea probelor de catre organele de urmarire penala si nici referitoare la sesizarea instantei, nefiind invocate exceptii nici din oficiu, judecatorul de camera preliminara, prin încheierea nr. 580 din 20.10.2014, a dispus începerea judecatii pe fondul cauzei si a stabilit termen de judecata la 24.11.2014, data la care inculpatul desi legal citat, nu s-a prezentat în fata instantei de judecata.

La al treilea termen de judecata, din data de 09.02.2015, inculpatul, asistat de avocat ales, a solicitat un termen pentru pregatirea apararii, iar la termenul din data de 16.02.2015, inculpatul C. L. fost audiat si a solicitat procedura simplificata a recunoasterii învinuirii.

Din actele si lucrarile de la dosar, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Din sesizarea formulata de Ministerul Finantelor Publice, A.N.A.F. D.G.F.P. B., la data de 30.05.2013, înregistrata la I.P.J. B. la data de 06.06.2013 (fila 12 dosar urmarire penala), instanta de fond a retinut ca reprezentantii S.C. G. S. S.R.L. O., CUI xxxxxxxx, au retinut în perioada august 2012-martie 2013 de la salariati, contributiile cu retinere la sursa pe care nu le-a varsat la bugetul de stat în termenul legal, prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 66.590 lei.

Potrivit actelor depuse la dosarul de urmarire penala de O.R.C. B., instanta a retinut ca SC G. S. SRL O., CUI xxxxxxxx îsi are sediul în O., strada A. P., numarul x, judetul B. având ca obiect principal de activitate fabricarea de încaltaminte, a fost înfiintata în luna iulie 2012 si are asociati pe numitii C. V. I. si C. L. C., iar ca administrator pe inculpatul C. L. C.

În continuare, potrivit notei de constatare a D.G.F.P. B. – A.F.P. O. cu numarul xx.xxx/24.05.2015 (fila 13 dosar urmarire penala), SC G. S. SRL O., figureaza cu impozite si contributii cu retinere la sursa declarate si neplatite cu o vechime mai mare de 30 de zile în suma de 66.590 lei, suma aferenta perioadei august 2012 - martie 2013.

Instanta de fond a retinut ca în cursul urmaririi penale au fost audiati patru martori (filele 199-206 dosar urmarire penala), care au fost angajati pentru perioade mai scurte la societatea administrata de inculpatul C. L., la punctul de lucru din orasul B., judetul B., acestia confirmând ca inculpatul era administratorul de fapt al societatii, si nici un martor nu a beneficiat de indemnizatii de somaj/concediu medical. Este adevarat ca trei dintre martori nici nu au solicitat acest lucru, însa martora J. Lavinia A. a aratat ca „În luna noiembrie 2012, am fost angajata la SC G. S. SRL O., punct de lucru B., în functia de muncitor necalificat. Societatea era reprezentata de numitul C. L. C. si sotia acestuia C. I., care se ocupau de întreaga activitate a acesteia. … în luna decembrie 2012 din cauza unor probleme medicale am fost în concediu medical. La iesirea din spital când m-am prezentat la firma cu documentele aferente concediului medical reprezentantii societatii au refuzat sa mi le primeasca motivând faptul ca nu plateste concediile medicale. Nu am beneficiat de ajutor de somaj sau ajutor social …”.

Fiind audiat inculpatul C. L. în cursul urmaririi penale, cu privire la faptele savârsite, acesta a aratat faptul ca detine calitatea de administrator al SC G. S. SRL O. de la înfiintarea acestei societati si pâna în prezent (în fapt 22.05.2014 – filele 213-215 dosar urmarire penala), întelege si recunoaste învinuirea ce i se aduce.

Astfel, inculpatul a aratat ca nu a reusit sa achite contributiile cu retinere la sursa în termenul legal deoarece societatea administrata de el a folosit banii încasati pentru plata în principal a salariilor angajatilor, chirie si a serviciilor, respectiv curent, apa, chirie, etc., precizând totodata ca în data de 31.07.2013 a achitat catre bugetul de stat suma de 11.000 lei, conform chitantei pe care a anexat-o în copie (fila 222 dosar urmarire penala), iar ulterior va încerca sa achite si restul debitului restant.

În continuare, inculpatul a mai precizat ca în lunile mai si iunie 2013, prin virament bancar a achitat suma de aproximativ 50.000 lei, dar aceasta s-a reîntors în contul societatii deoarece „îmi trebuia un cont la acestia."

Instanta de fond a retinut ca prin declaratia de mai sus, inculpatul si-a mentinut cele declarate initial la data de 08.06.2013, 08.10.2013 si 08.12.2013 (filele 217-221 dosar urmarire penala), ocazii cu care de asemenea a recunoscut fapta.

Instanta de fond a mai retinut ca inculpatul a aratat ca societatea pe care o reprezinta are de încasat mai multe sume de bani de la un client din Italia, respectiv circa 25.000 euro, pe care în momentul în care îsi va primi va achita debitul catre bugetul de stat.

Astfel, aceasta afirmatie tinde a fi o aparare (desi inculpatul nu a aratat în mod expres) din care s-ar putea deduce ca inculpatul nu a avut posibilitatea de a achita sumele respective, în sensul ca nu le-ar fi retinut la sursa în mod efectiv din lipsa de disponibil.

În acest sens, instanta de fond a retinut ca la dosarul de urmarire penala, au fost depuse o serie de acte financiar contabile apartinând SC G. S. (filele 16-198), respectiv xerocopii balante perioada august 2012 - martie 2013 si xerocopiile statelor de plata aferente aceleiasi perioade.

Din economia documentelor de mai sus, s-a desprins si existenta laturii subiective, sau mai exact intentia inculpatului cu privire la neplata sumelor cuvenite bugetului de stat.

Astfel, chiar daca este vorba de o infractiune care se savârseste prin omisiune, forma de vinovatie poate fi doar intentia, aspect cerut expres de textul de incriminare.

Sub aspectul elementului subiectiv instanta de fond a avut în vedere, pentru fiecare luna în parte, raportul dintre valoarea disponibilitatilor banesti obtinut prin însumarea soldurilor debitoare ale conturilor 5121 „Conturi la banci în lei si 5311 „Casa în lei" rezultat notat cu B (banca)+C (casa) si cuantumul datoriilor fiscale (obtinut prin însumarea datoriilor fiscale mentionate în nota de constatare a Directiei Generale a Finantelor Publice B. rezultat notat cu D (datorii), precum si rulajul avut, respectiv alte plati efectuate de catre învinuit catre alti creditori, în afara bugetului de stat, rulaj evidentiat la coloana rulajele creditoare aferente conturilor 5121 „Conturi la banci în lei" si 5311 „Casa în lei".

În acest sens s-a relevat si tabelul întocmit de procuror (fila 6 din rechizitoriu), de unde reiese ca inculpatul a avut la dispozitie sume mult mai mari decât debitul datorat bugetului de stat (reprezentând sume retinute la sursa), însa a înteles sa faca alte plati.

Astfel, în luna decembrie 2012, desi valoarea disponibilitatilor banesti de 84.868,42 lei, a fost superioara datoriei de 3.687 lei, conform tabelului la care instanta de fond a facut referire mai sus, coroborat cu balantele depuse la dosar, societatea în aceeasi luna a efectuat plati catre alti creditori în suma totala de 688.433,2 lei, însa reprezentantul acestei societati, inculpatul C. L., nu a achitat nimic din contravaloarea obligatiilor fiscale.

Si în luna februarie 2013 (în tabelul din rechizitoriu sunt unele erori referitoare la perioade, mentionându-se anul 2012, în loc de 2013, astfel cum se observa din balantele de verificare), când desi valoarea disponibilitatilor banesti a fost de 23.262,48 lei, societatea în aceeasi luna a efectuat plati catre alti creditori în suma totala de 353.603,8 lei si în luna urmatoare a mai efectuat de asemenea plati catre alti creditori în suma de 511.314,3 lei, fara a achita nimic din contravaloarea obligatiilor fiscale.

Instanta de fond a retinut ca analizând rulajele debitoare ale conturilor 4312 „Contributie angajat la asigurari sociale", 4314 „Contributie angajat la asigurari sociale si sanatate", 4372 „Contributie angajat la fondul de somaj", 444, Impozitul pe salarii si 446, Alte Impozite, taxe si varsaminte asimilate" pentru fiecare luna în parte, reiese ca nu a fost efectuata nici o plata în acest sens în perioada august 2012 - martie 2013, din totalul acestora de 66.590 lei, în ciuda faptului ca societatea administrata de inculpatul C. L. în aceeasi perioada (august 2012 - martie 2013) are un rulaj, respectiv alte plati efectuate catre alti creditori, în afara bugetului de stat, în suma totala de 2.379.539 lei, suma net superioara sumelor neachitate cu titlu de obligatii cu retinere la sursa, respectiv suma de 66.590 lei.

Analizând valoarea disponibilitatilor banesti si rulajul avut, respectiv alte plati efectuate de catre inculpat catre alti creditori, în afara bugetului de stat, s-a retinut de instanta de fond, ca societatea administrata de inculpat a detinut suficiente lichiditati pentru a achita sumele cu titlu de contributii cu retinere la sursa, însa inculpatul, în calitate de administrator, cu rea credinta a omis acest lucru.

Prin urmare, s-a apreciat ca simplul fapt ca o anumita afacere a esuat si existau unele datorii ale unei societati din Italia, astfel cum a aratat inculpatul C. si în fata instantei de judecata, nu justifica neplata contributiilor cu retinere la sursa, la bugetul statului, acestea din urma având o valoare mult mai mica decât oricare din platile aratate mai sus.

Fata de cele de mai sus, s-a considerat ca sustinerea avocatei inculpatului, care a aratat ca acesta din urma nu a avut rea credinta ci a fost în imposibilitatea de a plati, este lipsita de orice fundament. Mai mult, vazând concluziile puse pe fondul cauzei de avocata inculpatului, care a solicitat în principal aplicarea unei amenzi penale, iar în subsidiar stabilirea unei pedepse cu închisoarea cu amânarea aplicarii acesteia, conform art. 83 Cod penal, a scos în evidenta o neconcordanta între apararea facuta si respectivele concluzii. Astfel, daca nu s-ar putea retine intentia inculpatului, singura solutie ar putea fi achitarea.

Elementul material al infractiunii se prezinta sub forma unei inactiuni care consta în nedepunerea sumelor reprezentând impozite sau contributii cu retinere la sursa. Trebuie retinut faptul ca inactiunea trebuie precedata de o retinere a sumelor prevazute de lege. Termenul de 30 de zile începe sa curga din momentul retinerii sumelor respective.

O cerinta esentiala a laturii obiective o constituie îndeplinirea unei conditii temporale, si anume pâna la împlinirea celor 30 de zile, inactiunea nu poate atrage raspunderea penala, iar odata cu trecerea celor 30 de zile, neîndeplinirea obligatiei legale atrage existenta infractiunii în forma consumata. Din lecturarea statelor de plata si a balantelor de verificare depuse la dosar s-a retinut fara dubii ca societatea administrata de inculpat a retinut contributiile cu retinere la sursa, respectiv CASS, CAS, CFS si impozit pe salariu, iar din nota de constatare a Directiei Generale a Finantelor Publice B. a rezultat ca acestea nu au fost varsate catre bugetul de stat.

Vazând succesiunea legilor penale în timp, precum si concluziile reprezentantului Ministerului Public si avocatei inculpatului, în mod global instanta de fond a retinut ca lege penala mai favorabila, noul Cod penal, având în vedere modalitatile teoretice de individualizare a pedepselor.

Fata de cele de mai sus, instanta de fond a retinut vinovatia inculpatului C. L., întrucât probele administrate în cursul urmaririi penale, însusite de inculpat, sunt de natura sa rastoarne prezumtia de nevinovatie, care opereaza în favoarea oricarui inculpat.

În drept, faptele inculpatului C. L. C. care în perioada august 2012-martie 2013, a retinut de la salariati sumele reprezentând contributiile cu retinere la sursa fara a le varsa la bugetul de stat consolidat în termenul legal, prejudiciindu-l astfel cu suma de 66.590 lei, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de retinere si nevarsarea, cu intentie, în cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentând impozite sau contributii cu retinere la sursa, fapta prevazuta si pedepsita de articolul 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alineat 1 din Codul penal si art. 5 din Codul penal, texte legale în baza carora, facând si aplicarea art. 396 alineat 10 Cod procedura penala s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsa principala de 1 an si 3 luni închisoare si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute de art. 66 litera a) si b) Cod penal, în conditiile prevazute de art. 67 alineat 1 Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în orice alte functii publice si dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat.

Vazând dispozitiile art. 65 alineat 1 Cod penal, pe durata executarii pedepsei principale instanta de fond i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 66 alineat 1 litera a) si b) Cod penal ca pedeapsa accesorie.

Individualizarea pedepsei s-a facut de instanta de fond având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevazute de art. 74 Cod penal, respectiv fapta comisa de inculpat si pericolul social al acesteia, împrejurarile în care a fost comisa si urmarile produse, iar pe de alta parte, s-a tinut seama de faptul ca inculpatul nu are antecedente penale si a fost sincer în fata organelor judiciare si a încercat sa recupereze prejudiciul. Prin urmare s-a apreciat aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientat spre minimul special prevazut de lege, astfel cum acesta a fost redus cu o treime, este o pedeapsa echilibrata si justificata. S-a aratat faptul ca nu se impune aplicarea minimului posibil, având în vedere prejudiciul destul de ridicat creat bugetului de stat si care nu a fost recuperat.

Referitor la pedeapsa complementara, instanta de fond, analizând criteriile prevazute la art. 67 alineat 1 Cod penal, a apreciat ca se impune aplicarea fata de inculpat si a pedepsei complementare a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute de art. 66 litera a) si b) Cod penal, pentru doi ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în orice alte functii publice si dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat. Astfel, fapta inculpatului C. L. este suficient de grava încât sa scoata în evidenta nedemnitatea inculpatului de a-si exercita temporar drepturile mai sus amintite.

În ce priveste individualizarea executarii pedepsei, instanta de fond a considerat ca nu este necesara executarea efectiva a pedepsei stabilite, în regim de detentie, astfel ca simpla pronuntare a condamnarii la pedeapsa închisorii este apreciata ca suficienta pentru ca inculpatul sa-si revizuiasca atitudinea fata de societate si valorile sociale pe care aceasta le apara. Aceasta concluzie s-a desprins din comportamentul inculpatului care a regretat savârsirea faptei dar si din celelalte criterii de individualizare mai sus aratate, în special cele referitoare la persoana inculpatului si la atitudinea sa fata de fapta savârsita.

Prin urmare, instanta de fond în baza art. 91 Cod penal, a dispus suspendarea executarii pedepsei de 1 an si 3 luni închisoare, sub supraveghere, pe un termen de 3 ani, stabilit conform art. 92 alineat 1 Cod penal.

Conform art. 93 alineat 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va respecta urmatoarele masuri de supraveghere: se va prezenta la serviciul de probatiune la datele fixate de acest serviciu, va primii vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa, va anunta în prealabil consilierul de probatiune schimbarea locuintei si orice deplasare de depaseste 5 zile, va comunica schimbarea locului de munca, va comunica orice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.

De asemenea, potrivit art. 93 alineat (2) litera d) Cod penal instanta de fond i-a impus condamnatului obligatia de a nu parasi teritoriul României, fara acordul instantei, iar în baza art. 93 alineat (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o munca neremunerata în folosul comunitatii în cadrul Primariei D. pe o perioada de 80 de zile lucratoare.

I s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 96 Cod penal, referitoare la revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.

Solicitarea avocatei inculpatului de a se aplica o pedeapsa cu închisoarea a carei aplicare sa fie amânata, conform art. 83 Cod penal, a fost apreciata ca fiind neîntemeiata, având în vedere pericolul social suficient de ridicat al faptelor de evaziune fiscala în general, însa si în concret, prejudiciul cauzat si nerecuperat este foarte mare, astfel încât aplicarea pedepsei se impune cu necesitate. De asemenea, amenda penala solicitata de aparare (în principal), nu este prevazuta de lege alternativ cu închisoarea si nici nu se pune problema retinerii unor circumstante atenuante. Întreaga atitudine a inculpatului a dus la aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientate spre minim si respectiv suspendarea executarii acesteia.

Referitor la latura civila, instanta de fond a retinut ca persoana vatamata, Administratia Finantelor Publice O. s-a constituit parte civila cu suma de 66.590 lei, reprezentând contravaloarea impozitelor cu retinere la sursa, neachitate de inculpat.

Astfel, suma de mai sus a reiesit în mod evident din nota de constatare întocmita de partea civila (fila 13 dosar urmarire penala), care a fost recunoscuta si însusita de inculpat, atât prin declaratiile sale cât si prin pozitia sa procesuala de recunoastere a învinuirii, care presupune inclusiv însusirea mijloacelor de proba efectuate în cursul urmaririi penale.

S-a mai retinut ca inculpatul si-a manifestat intentia de a achita integral prejudiciul de mai sus, însa nu a facut-o.

Prin urmare, în solutionarea actiunii civile, vazând si dispozitiile art. 23 alineat 3 Cod procedura penala, care prevede ca „în cazul recunoasterii pretentiilor civile, instanta obliga la despagubiri în masura recunoasterii”, instanta de fond în baza art. 19 Cod procedura penala raportat la art. 397 alineat 1 Cod procedura penala raportat la art. 1357 Cod civil, a admis actiunea civila formulata de persoana vatamata Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Directia Generala a Finantelor Publice judeteana B. si în consecinta a obligat pe inculpatul C. L., la plata despagubirilor în favoarea partii civile, în suma de 66.590 lei, reprezentând daune materiale.

Fiind în culpa procesuala, în baza art. 274 alineat 1 Cod procedura penala, a obligat inculpatul sa plateasca statului suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentinte au formulat apel partea civila Directia Generala Regionala a Finantelor Publice C. N. – Administratia Judeteana a Finantelor Publice B. în reprezentarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala B. si inculpatul C. L. C.

Partea civila Directia Generala Regionala a Finantelor Publice C. N. – Administratia Judeteana a Finantelor Publice B. în reprezentarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala B. a solicitat admiterea apelului si desfiintarea în parte a sentintei apelate în sensul obligarii inculpatului la plata sumei de 66.590 lei, la care se adauga obligatiile accesorii aferente, calculate pâna la plata integrala a debitului, conform dispozitiilor Codului de procedura fiscala.

În sustinerea apelului s-a aratat faptul ca art. 119, 120, 120/1 Cod procedura fiscala stipuleaza ca pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, la bugetul de stat, se datoreaza dupa acest termen dobânzi si penalitati de întârziere care se calculeaza pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pâna la data stingerii sumei datorare inclusiv.

Inculpatul C. L. C. a criticat sentinta atacata ca fiind nelegala.

Examinând sentinta atacata atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit dispozitiilor art. 417 alineat 2 Cod procedura penala, curtea a constatat ca aceasta este nelegala, sub aspectul laturii civile a cauzei, motiv pentru care apelul formulat de catre partea civila Directia Generala Regionala a Finantelor Publice C. N. – Administratia Judeteana a Finantelor Publice B. în reprezentarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala B. a fost admis, potrivit dispozitivului prezentei, iar apelul declarat de catre inculpat este tardiv, fiind respins ca atare.

Din ansamblul actelor si lucrarilor aflate la dosar, rezulta ca în perioada august 2012-martie 2013, inculpatul C. L. C., administrator la S.C G. S. S.R.L O. a retinut de la salariati sumele reprezentând contributiile cu retinere la sursa fara a le varsa la bugetul consolidat al statului, cauzând partii civile un prejudiciu de 66.590 lei.

Infractiunea prevazuta în articolul 6 din Legea nr. 241/2005 consta în fapta unei persoane de a retine si a nu varsa, cu intentie, într-un termen care depaseste 30 zile de la scadenta, sumele reprezentând impozite sau contributii cu retinere la sursa.

Obiectul material îl constituie sumele de bani colectate de la contribuabili, nevirate la bugetul statului.

Subiectul activ este calificat, în speta, administratorul firmei, tinând seama si de dispozitiile articolului 26 aliniat 1 Cod procedura fiscala.

Sub aspectul laturii obiective infractiunea consta într-o inactiune, respectiv nevarsarea într-un termen care depaseste 30 de zile de la scadenta, a sumelor retinute reprezentând impozite sau contributii cu retinere la sursa, prevazute de articolul 36 Cod fiscal.

Infractiunea prevazuta de articolul 6 din Legea nr. 241/2005, cât priveste latura subiectiva se poate savârsi numai cu intentie.

Revenind la speta, din mijloacele de proba aflate la dosar, rezulta ca inculpatul nu a achitat la bugetul de stat consolidat suma de 66.590 lei provenita din stopaj la sursa.

În fata instantei de fond inculpatul a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate de catre organele de urmarire penala (fila 33), iar judecatorul a admis cererea solutionând cauza conform procedurii prevazute în articolul 375 alineatele 1 si 2 din Codul de procedura penala si articolul 377 din Codul de procedura penala (fila 35 verso).

Apelul formulat de catre partea civila Statul Român reprezentat prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala B. este fondat.

În ce priveste latura civila a cauzei, instanta de apel a constatat ca în termenul prevazut de art. 15 Cod procedura penala din 1968, respectiv în cursul urmaririi penale, persoana vatamata - Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului B. s-a constituit parte civila în cauza (prin înscrisul aflat la fila 12 dosar urmarire penala) împotriva inculpatului cu suma totala de 66.590 lei, precum si dobânzile si penalitatile de întârziere aferente debitului principal.

Cererea a fost reiterata în fata instantei de fond (fila 15), în conformitate cu dispozitiile art. 20 alineat 1 si 2 Cod procedura penala.

Potrivit dispozitiilor art. 14 Cod procedura penala din 1968, actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului si poate fi alaturata actiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila.

În ce priveste întinderea acestor despagubiri, instanta de fond a avut are în vedere principiul repararii integrale a prejudiciului ce presupune înlaturarea integrala a tuturor consecintelor daunatoare ale faptei ilicite si culpabile, omitând însa sa acorde accesoriile aferente sumei de 66.590 lei.

Prin urmare, apelul declarat de partea civila este întemeiat urmând fiind admis în sensul obligarii inculpatului la plata catre partea civila a sumei totale de 66.590 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat la care se adauga si accesoriile, constând în majorari de întârziere si penalitati de întârziere ce se datoreaza pâna la data platii efective a debitului.

Apelul formulat de catre inculpat este tardiv.

Din actele si lucrarile aflate la dosar curtea a constatat ca minuta sentintei penale nr. 224/2015 a Judecatoriei O. s-a comunicat cu inculpatul apelant la data de 27.02.2014 (fila 43 dosarul Judecatoriei O.), iar apelul a fost formulat de catre inculpatul C. L. C. la data de 6.04.2015 (fila 8, dosar Curtea de Apel Oradea).

Introducerea apelului are efectul de a investi instanta de control judiciar cu verificarea hotarârii atacate în apel. Procedura unui astfel de efect depinde însa de valabilitatea apelului declarat, de introducerea lui în conditiile legii. Daca au fost nesocotite dispozitiile legale de care depinde valabilitatea apelului, instanta de control judiciar nu mai poate proceda la verificarea legalitatii si temeiniciei hotarârii atacate si, în consecinta, îl l-a respins ca fiind introdus cu încalcarea legii.

În speta, apelul a fost declarat dupa expirarea termenului legal prevazut de art. 410 alineat 1 Cod procedura penala, astfel ca inculpatul este decazut din exercitiul dreptului sau, conform prevederilor art. 268 alineat 1 Cod procedura penala, iar apelul este nul.

În consecinta, apelul declarat de inculpatul C. L. C. neproducând efecte juridice a fi respins ca tardiv, conform art. 421 punctul 1 litera a) teza I Cod procedura penala. Totodata, s-a constatat ca hotarârea instantei de fond a ramas definitiva la data expirarii termenului de apel, potrivit art. 551 punctul 2 litera a) teza I Cod procedura penala.

În cauza dedusa judecatii nu sunt incidente prevederile art. 411 alineat 1 Cod procedura penala, nefiind îndeplinite cele doua conditii cerute de textul legal. Acest remediu procesual opereaza când instanta de apel constata ca întârzierea a fost determinata de o cauza temeinica de împiedicare, iar cererea de apel a fost facuta în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia. Cele doua conditii trebuie îndeplinite cumulative pentru ca instanta de apel sa faca aplicarea prevederilor art. 411 alineat 1 Cod procedura penala.

În speta, inculpatul nu a facut dovada existentei unei cauze temeinice de împiedicare si implicit nici cea de-a doua conditie, referitoare la data pâna la care trebuie exercitata calea de atac ordinara a apelului. Dimpotriva inculpatul a sustinut ca nu a stiut ca trebuie sa exercite cale de atac ordinara în 10 zile de la data comunicarii minutei hotarârii.

Pentru motivele ce preced, instanta de control judiciar nu a putut constata incidenta dispozitiilor art. 411 alineat 1 Cod procedura penala, ca remediu procesual ce ar permite repunerea în termenul de apel a inculpatului, cu consecinta examinarii pe fond a cauzei.

Astfel fiind, motivele invocate de catre inculpat prin cererea de apel nu pot fi analizate de catre instanta de control judiciar.

Constatându-se ca inculpatul este în culpa procesuala, în baza prevederilor art. 272 alineat 2 Cod procedura penala a fost obligat la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare catre stat.

Domenii speta

Spete similare