Ordonanţă preşedinţială

Dosar nr. xxxx/193/2014

R O M A N I A

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

 ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN zz.ll.aa

INTANTA CONSTITUITA DIN :

PRESEDINTE :

GREFIER :

SENTINŢA CIVILĂ NR. zzzz

Pe rol fiind judecarea acţiunii civile având ca obiect „ordonanţă preşedinţială”, formulată de reclamanta LVM, în contradictoriu cu pârâtul ZV.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă apărătorul ales al reclamantei, avocat XX, lipsă fiind părţile. Se prezintă şi martora LS, propusă de reclamantă.

Procedura de  citare este legal îndeplinită. 

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, se procedează la audierea martorei LS, depoziţia acesteia fiind consemnată în proces – verbal ataşat la dosar – fila 15.

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat si probe de administrat, instanţa constata cauza in stare de judecata si acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

 Avocat ZZ, pentru reclamantă, solicită admiterea acţiunii formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială, majorarea pensiei de întreţinere pentru minora ZOC, având în vedere că, din anul 2007 când i s-a stabilit cuantumul pensiei, venitul minim pe economie a crescut, la fel şi nevoile de creştere şi educare ale acesteia. De asemenea, solicită exercitarea în mod exclusiv de către reclamantă a autorităţii părinteşti asupra minorei.

I N S T A N T A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de zz.ll.aa sub nr. yyy/zz.ll.aa pe rolul Judecătoriei Botoşani, reclamanta LVM, a chemat în judecată pe pârâtul ZV solicitând instanţei, pe calea ordonanţei preşedinţiale, majorarea pensiei de întreţinere pentru minora LVM născută la data de zz.ll.aa şi exercitarea în mod exclusiv a autorităţii părinteşti.

În motivare se arată că minora ZOC a rezultat din relaţia reclamantei cu pârâtul ZV, şi că prin sentinţa civilă nr. yyy/zz.ll.aa pronunţată în dosar xxx/193/2007, Judecătoria Botoşani a stabilit domiciliul minorei la mama sa în satul C, comuna Xy, jud. Botoşani obligând pârâtul la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 75 lei lunar, de la data de 24.01.2007 până la majoratul copilului. Reclamanta susţine că se ocupă singură de creşterea copilului ale cărui nevoi au crescut, iar aceste aspecte conduc către necesitatea majorării pensiei de întreţinere şi exercitarea în mod exclusiv a autorităţii părinteşti. În final, reclamanta arată urgenţa acestor măsuri este dată de interesul superior al copilului.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 996 Noul Cod procedură civilă.

În apărare s-au depus copii după sentinţa civilă nr. yyy/zz.ll.aa pronunţată în dosar xxx/193/2007 şi certificatul de naştere al copilului.

Legal citat, pârâtul ZV nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a propune probe ori formula apărări.

Pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, şi proba testimonială cu martora LS (fila 15 ds.)

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Minora ZOC a rezultat din relaţia de concubinaj a părţilor. Prin sentinţa civilă nr. yyy/zz.ll.aa pronunţată în dosar xxx/193/2007 Judecătoria Botoşani a obligat pârâtul să plătească lunar în favoarea minorei pensie de întreţinere în cuantum de 75 lei.

În speţă, reclamanta solicită pe calea ordonanţei preşedinţiale majorarea pensiei de întreţinere şi exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti.

În cercetarea aspectelor invocate în speţă, instanţa este ţinută a observa, în primul rând, că cererea ce urmează a fi analizată se circumscrie unei proceduri speciale care impune întrunirea unor exigenţe exprese ale legii. Potrivit art. 996 alin. 1 din Noul Cod procedură civilă, procedura ordonanţei preşedinţiale poate fi utilizată pentru măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Astfel, art. 996 alin. 1 din Noul Cod procedură civilă prevede pentru admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale îndeplinirea cumulativă a trei cerinţe, respectiv să existe urgenţă, măsura solicitată să fie provizorie (vremelnică) şi să nu se prejudece fondul.

Ordonanţa preşedinţială neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, rezultă că instanţa învestită cu soluţionarea unei asemenea cereri se mărgineşte să stabilească, în raport cu probele prezentate de părţi, în favoarea căreia dintre ele există aparenţa de drept.

Urgenţa

Din analiza art. 996 alin. 1 din Noul Cod procedură civilă rezultă două situaţii în care instanţa poate aprecia situaţia urgenţei şi anume:

-păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere;

-prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Raportat la aceste criterii s-a decis că, urgenţa trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte, urmând a fi indicate împrejurările din care se deduce urgenţa.

De asemenea, în cadrul ordonanţei preşedinţiale, urgenţa se apreciază în raport de situaţia de fapt la momentul introducerii cererii precum şi la momentul judecării cauzei. Reclamanta invocă interesul superior al copilului şi pretinde că acesta justifică urgenţa cerută de legiuitor prin art. 996 NCPC. Este de notat însă că, deşi interesul superior al copilului este cel care călăuzeşte instanţa în pronunţarea unei soluţii în toate cauzele care privesc situaţia acestuia, este evident faptul că şi în această speţă, interesul copilului este acela de a fi crescut de ambii părinţi şi după separarea acestora, pentru că noua reglementare prevede regula exercitării în comun a autorităţii părinteşti. Doar prin excepţie, pentru motive temeinice care ţin de interesul superior al copilului, instanţa de tutelă putând să dispună exercitarea autorităţii părinteşti de către unul singur dintre părinţi. Aceasta este, de altfel, raţiunea modificării legii în sensul înlocuirii încredinţării copilului minor spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, cu exercitarea în comun a autorităţii părinteşti. În plus, cu privire la capătul de cerere vizând exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei ZOC instanţa reţine că autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi (art. 483 alin.1). Părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească indiferent de statutul lor juridic (căsătoriţi, necăsătoriţi, divorţaţi). Astfel, regula este că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, operând prezumţia prevăzută de art. 397 că este în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să se exercite în comun. Excepţia de la regulă (art. 398 litera 1) poate apărea dacă există motive întemeiate de natură a sugera că nu ar fi în interesul superior al copilului ca ambii părinţi să păstreze autoritate părintească. În aceste cazuri instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, celălalt părinte, păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia (art. 398 litera 2). Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin (2) din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a fi îngrijit, crescut şi educat de către părinţi săi şi potrivit art. 30 alin (1) din acelaşi act normativ „are dreptul să crească alături de părinţii săi”. Corelativ, potrivit art.8 din CEDO „Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie”, iar exercitarea drepturilor părinteşti reprezintă un element al vieţii de familie (cauza Nielsen c. Danemarcei). În concordanţă cu jurisprudenţa CEDO, dar şi cu prevederile art.2 din Legea nr.272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului şi trebuie să prevaleze în toate cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Pe de altă parte, din declaraţia martorului LS(fila 15 ds.) rezultă că atât reclamanta cât şi pârâtul sunt plecaţi în străinătate iar copilul al cărui interes superior se invocă este crescut de bunica maternă. Dincolo de faptul că  în speţă, nu s-a demonstrat că pârâtul are un comportament incompatibil cu rolul părinte şi că astfel sunt primejduite siguranţa şi confortul copilului său, instanţa apreciază că stabilirea în această procedură a exercitării exclusive a autorităţii părinteşti ar înfrânge principiul interesului superior al copilului pentru că ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea şi educarea copiilor lor iar exercitarea autorităţii părinteşti de către un părinte nu reprezintă doar o limitare a drepturilor concurente ale celuilalt părinte ci, totodată şi o derobare de obligaţiile ce incumbă acestuia.

Vremelnicia

Pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se pot lua măsuri definitive care privesc rezolvarea fondului, ci numai măsuri provizorii care tind să preîntâmpine o pagubă iminentă şi ireparabilă.

Vremelnicia măsurii luate reprezintă doar o condiţie a ordonanţei preşedinţiale în instanţă, care se află în strânsă legătură cu neprejudecarea fondului. Astfel, instanţa este datoare să evite orice măsuri care rezolvă fondul litigiului şi fac imposibilă eventuala restabilire a situaţiei de fapt anterioare.

În cazul de faţă, reclamanta nu solicită doar luarea unei măsuri provizorii, ci a uneia definitive atâta vreme cât nu s-a dovedit că mai există o acţiune, pe calea dreptului comun,  prin care să se solicite majorarea pensiei de întreţinere şi exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti. 

Neprejudecarea fondului cauzei

Analiza acestei condiţii presupune un examen sumar al fondului cauzei, determinând astfel de partea cui este aparenţa dreptului.

Instanta apreciază că cererea reclamantei la acest moment, formulate pe această procedura, este inadmisbilă, aparenţa în drept nefiind justificată în favoarea reclamantei chestiunea exercitării exclusive a autorităţii părinteşti trebuind a fi tranşată într-un litigiu de drept comun.

Cât timp din probele administrate (declaraţia martorei LS-fila 15 ds.) rezultă că nu numai pârâtul ci chiar şi reclamanta este plecată de câţiva ani în străinătate, şi că minora ZOC se află de fapt în grija bunicii materne, reclamanta nu justifică o aparenţă in drept, probatoriul administrat neputând convinge în favoarea sa, iar prezenta procedură se dovedeşte a fi insuficientă. Instanţa subliniază în acest context, detaşarea şi dezinteresul invocate de reclamantă, chiar reale, nu pot constitui o piedică în calea realizării unei apropieri mai semnificative în viitor între minoră şi tatăl său. Nu este posibil a se concluziona că pârâtul a abandonat înseşi principiile ce coordonează misiunea creşterii şi educării unui copil. O astfel de apropiere este, de altfel, şi în interesul minorei ZOC. Practic, dacă pârâtul şi-ar menţine atitudinea dezinteresată, el însuşi ar proceda la o limitare a timpului petrecut cu copilul său.

Având în vedere că reclamanta a învederat împrejurări care nu se circumscriu unei urgente, în înţelesul căii procesuale la care s-a recurs, raportând argumentele expuse în precedent, la probatoriul administrat reţinând dispoziţiile art. 249 şi art. 996 din Noul Cod Procedura civilă, instanţa constată că nu sunt îndeplinite în speţă condiţiile de admisibilitate ale procedurii ordonanţei preşedinţiale, urmând a pronunţa o soluţie de respingere.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

HOTARASTE

Respinge cererea formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială de către reclamanta LVM – CNP:, cu domiciliul în sat X, com. Y, jud. Botoşani, în contradictoriu cu  pârâtul ZV, cu domiciliul în com. Z, jud. Botoşani.

Cu drept de apel,  care se va depune la Judecătoria Botoşani, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, zz.ll.aa.

PRESEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare