Regimul nulităţilor în materie societară. Aplicarea Directivei nr.68/151/CEE – Secţiunea a III-a.

 Regimul  nulităţilor în materie societară.

 Aplicarea Directivei nr.68/151/CEE – Secţiunea a III-a.

 Prin sentinţa civilă nr.2249/C/2007, Tribunalul Braşov a admis excepţia lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.C. P.B. S.A. şi a intervenientei B.I. Ltd.

 A respins cererea reclamantei şi cererea de intervenţie, cu obligarea la cheltuieli de judecată.

 Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

 La data de 27.07.2007 a avut loc Adunarea Generale Extraordinară a acţionarilor reclamantei S.C. P.B. S.A., adoptându-se hotărârea nr.4 (fila 13 din dosar) prin care s-a aprobat înfiinţarea societăţii pârâte S.C. P.C. S.A.

 La data de 10.08.2001 a fost încheiat actul constitutiv al pârâtei S.C. P.C. S.A. cu nr. 4, reclamanta S.C. P.B. S.A. avea calitatea de acţionar al pârâtei prin aportarea în natură a hotelului „C”.

 Aşa cum a precizat şi intervenienta actul de transfer al imobilului de mai sus proprietatea pârâtei este chiar actul constitutiv al S.C. P.C. S.A.

 De asemenea, actul de subscriere al reclamantei la capitalul social al pârâtei prin aportarea imobilului indicat mai sus este realizat prin semnarea actului constitutiv al pârâtei, fiind practic inclus în acesta.

 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. 2185/2001, intervenienta din prezentul dosar B.I. Ltd., în calitate de reclamanta în respectivul proces, formulează o cerere în anulare a hotărârii AGEA a S.C. P.B. S.A. nr.4 din 27.01.2001 prin care se aprobase înfiinţarea societăţii pârâte.

 Aşa cum precizează pârâta la fila 151 din dosar si cum rezultă şi din cuprinsul sentinţei nr.1284/C/2.06.2004 a Tribunalului Braşov cererea în anulare AGEA a fost promovată de către intervenientă în calitate de acţionar al societăţii reclamante.

 Ulterior promovării acţiunii în nulitatea AGEA pârâtei nr.4/ 27.01.2001, reclamanta S.C. P.B. S.A., al cărui acţionar este intervenienta ce formulase cerere în anulare a hotărârii AGA de mai sus, participă efectiv la viaţa societară a pârâtei S.C. P.C. S.A., fără a se prevala de faptul că nu ar avea calitatea de acţionar al pârâtei datorită nelegalei hotărâri AGEA prin care se aprobase constituirea S.C. P.C. S.A .

 De asemenea, din nici o probă aflată la dosar nu rezultă că intervenienta, în calitate de acţionar al reclamantei S.C. P.B. S.A., având deci calitatea de a se opune formării voinţei reclamantei în sensul participării acesteia la viaţa societară a pârâtei, nu ar fi fost de acord cu exercitarea de către reclamantă a drepturilor conferite de calitatea de acţionar al pârâtei S.C. P.C. S.A .

 Astfel, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că la data de 1.11.2001, reclamanta S.C. P.B. S.A., în calitate de acţionar al pârâtei S.C. P.B. S.A. a participat la şedinţa AGEA, votând stabilirea indemnizaţiilor membrilor Consiliului de Administraţie şi a comisiei de cenzori ale societăţii pârâte.

 La data de 1.02.2002 s-a desemnat prin hotărârea AGEA pârâtei expertul evaluator, iar la data de 8.02. 2002 a avut loc AGEA pârâtei prin care s-a hotărât majorarea capitalului social al pârâtei S.C. P.C. S.A. prin aportarea în natură de către reclamanta S.C. P.B. S.A. a terenului construit şi aferent Complexului „C”, încheindu-se în acest sens actul adiţional la actul constitutiv al pârâtei nr.608/14.02.2002.

 Din cuprinsul procesului verbal al şedinţei din 08.02.2002 rezultă că reclamanta S.C. P.B. S.A. a participat la AGEA pârâtei în calitate de acţionar şi a votat pentru.

 La dosar nu s-a depus nici o dovadă în sensul că intervenienta în calitate de acţionar al reclamantei S.C. P.B. S.A., nu ar fi fost în prealabil de acord cu formarea voinţei sociale a reclamantei de a aporta în natură terenul pentru a fi majorat capitalul social al pârâtei S.C. P.C. S.A .

 La data de 08.02.2002 reclamanta comunică pârâtei că-i va comunica în cel mai scurt timp persoana pe care o va desemna pentru Consiliul de Administraţie al S.C. P.C. S.A.

 La data de 26.08.2002 reclamanta participă la AGEA pârâtei, în calitate de acţionar al acesteia, votând pentru modificarea unor prevederi ale actului constitutiv al acesteia.

 La data de 21.10.2002 reclamanta participă la AGEA pârâtei în calitate de acţionar al acesteia, votând pentru aplicarea pactului comisoriu prevăzut de art.34 din actul constitutiv al pârâtei, în sensul că acţiunile în valoare de 6.499.931,241 ROL să treacă de drept în proprietatea S.C. P.B. S.A., acest lucru fiind aprobat de AGEA S.C. P.C. S.A.

 Se observă că reclamanta S.C. P.B. S.A. şi-a exercitat pe deplin drepturile conferite de calitatea de acţionar al pârâtei S.C. P.C. S.A., pe care acum o contestă.

 Prin hotărârea AGEA pârâtei din 04.11.2002 s-a aprobat acordarea acţionarilor S.C. P.C. S.A. a unui drept de proprietate pentru subscrierea acţiunilor nou emise, acestea fiind subscrise de către S.C. G. S.A., întocmindu-se procesul verbal din 18.12.2002 a Consiliului de Administraţie şi încheindu-se actul adiţional la actul constitutiv al pârâtei nr.4862/ 19.12.2002 prin care s-a majorat capitalul social si s-a modificat structura acţionariatului .

 Reclamanta nu a făcut dovada că s-ar fi opus hotărârii si actului adiţional de mai sus .

 Pentru desfăşurarea AGEA pârâtei din 11.04.2003 reclamanta şi-a dat acordul, iar aşa cum rezultă din procesul verbal al şedinţei din 11.04.2003, reclamanta a participat la AGEA pârâtei în calitate de acţionar al acesteia .

 Mai mult, aşa cum rezultă din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului, reclamanta S.C. P.B. S.A. al cărei acţionar este intervenienta, a încheiat contractul de schimb autentificat sub nr. 2106/10.06.2003, prin care a înstrăinat acţiunile pe care le deţinea la pârâta S.C. P.C. S.A. către R.V. şi R.V., încheindu-se în acest sens actul adiţional nr.9383/29.07.2003 la actul constitutiv al pârâtei, care a fost menţionat în Registrul comerţului în urma cererii nr.17397/06.05.2003. Nici la această înstrăinare a acţiunilor de către reclamantă, intervenienta nu a făcut dovada că s-ar fi opus în cadrul AGA S.C. P.B. S.A .

 Trebuie subliniat că, în urma acestui contract de schimb şi în urma menţionării în registrul comerţului a actului adiţional de mai sus, reclamata S.C. P.B. S.A. apare ca nemaideţinând nici o acţiune la societatea pârâtă S.C. P.C. S.A.

 Ulterior acestor date, la 2.06.2004 prin sentinţa civilă nr. 1284/C pronunţată de Tribunalul Braşov, este admisă cererea formulată de B.I. Ltd. şi se dispune anularea hotărârii AGEA pârâtei S.C. P.B. S.A. nr.4/ 27.07.2001 prin care se aprobase înfiinţarea societăţii pârâte S.C. P.C. S.A., de către reclamanta S.C. P.B. S.A.

 Din considerentele sentinţei amintite rezultă că hotărârea AGEA reclamantei nr.4/27.07.2001 a fost anulată datorită exprimării unui consimţământ al societăţii S.C. P.B. S.A. la înfiinţarea pârâtei S.C. P.C. S.A. (al formării voinţei sociale a reclamantei), în condiţiile unei convocări nelegale a acţionarului B.I. Ltd.

 Aşadar, este vorba de formarea unui consimţământ al reclamantei în condiţiile unei convocator nelegal.

 Prin urmare, nu s-a putut retine  în speţă, aşa cum susţin reclamanta şi intervenienta, lipsa totală a exprimării unui consimţământ de către reclamantă la încheierea actului constitutiv al pârâtei din 10.08.2001, deci de un motiv de nulitate absolută, ci este vorba de exprimarea unui consimţământ de către reclamanta S.C. P.B. S.A., dar care nu este valabil, fiind afectat de neîndeplinirea cerinţelor referitoare la convocare.

 În acest sens, în motivarea sentinţei nr.1284/C/2.06.2004 a Tribunalului Braşov se arată că parte în contractul de societate (actul constitutiv) al S.C. P.C. S.A. este reclamanta S.C. P.B. S.A., iar încheierea acestui contract presupune o manifestare de voinţă care să nu fie alterată de vicii.

 Nu se poate retine o lipsă totală a consimţământului, ci o exprimare alterată a consimţământului reclamantei la înfiinţarea societăţii pârâte, datorată nerespectării unor cerinţe legate de convocarea AGEA .

 Doar lipsa totală a consimţământului este sancţionată cu nulitatea absolută (în doctrină presupunându-se chiar, de lege ferenda, sancţiunea nulităţii relative datorată interesului individual ce este în discuţie) pe când exprimarea unui consimţământ alterat este sancţionată cu nulitatea relativă, nulitate care poate fi acoperită prin confirmarea expresă şi tacită, aceasta din urmă rezultând din executarea voluntară a actului anulabil şi din exercitarea drepturilor decurgând din acesta.

 Pe de altă parte, datorită caracterului plurilateral al contractului de societate (al actului constitutiv), efectele unei eventuale nulităţi sunt limitate doar la raportul juridic viciat şi nu la contractul de societate (actul constitutiv) în întregul său, care subzistă pentru ceilalţi acţionari.

 În speţă, instanţa a reţinut că reclamanta S.C. P.B. S.A., la care intervenienta era şi este acţionar, putând influenţa procesul decizional al acesteia, a exercitat pe deplin drepturile şi obligaţiile sale decurgând din actul constitutiv şi din calitatea de acţionar al pârâtei S.C. P.C. S.A., aşa cum rezultă în mod evident din expunerea faptelor făcută anterior în cuprinsul considerentelor .

 Instanţa a reţinut în acest sens şi că aportul în natură a fost efectuat de către reclamantă şi a intrat în patrimoniul societăţii pârâte.

 În plus, ulterior aportării în natură prin actul constitutiv din 10.08.2001, în urma hotărârii AGEA nr.4/27.07.2001, a hotelului „C” si a anexelor acestuia, reclamanta S.C. P.B. S.A., a mai aportat în natură şi terenul construit aferent Complexului „C” în suprafaţă totală de 11.019 mp., aşa cum rezultă din hotărârea AGEA pârâtei din 8.02.2002 si din actul adiţional nr.608/14.02.2002.

 Or, în atare situaţie, este evident că, ulterior datei de 10.08.2001 în raport de care se apreciază existenţa motivului de nulitate, reclamanta şi-a exercitat pe deplin drepturile decurgând din calitatea de acţionar al pârâtei S.C. P.C. S.A., prin efectuarea de noi aporturi, prin exercitarea drepturilor de vot în adunarea generală a pârâtei şi prin valorificarea în favoarea sa a pactului comisoriu inserat în cuprinsul actului constitutiv a cărei nulitate o solicită, astfel încât relativa nulitate a actului constitutiv a fost acoperită.

 Instanţa a reţinut că motivele de nulitate există întotdeauna la data încheierii contractului, deci se raportează la data încheierii actului constitutiv al pârâtei, 10.08.2001, fiind indiferentă data pronunţării hotărârii judecătoreşti de anulare a AGEA nr.4/27.07.2001 a S.C. P.B. S.A.

 Deci în funcţie de data actului constitutiv din 10.08.2001 s-a apreciat exercitarea de către reclamantă (exercitare ce acoperă nulitatea) a drepturilor conferite de calitatea de acţionar al pârâtei şi nu în raport de data pronunţării sentinţei de anulare a hotărârii AGEA pârâtei.

 Instanţa a avut în vedere şi că acoperirea unei nulităţi relative prin exercitarea drepturilor ce decurg din actul anulabil (executarea voluntară a actului) este aplicabilă oricărui act juridic şi nu doar constituirii unei societăţi prin subscripţie publică.

 Altfel spus, această regulă este aplicabilă şi oricărei forme de societate comercială, respectiv a actului de constituire a acesteia şi nu doar, societăţilor constituite prin subscripţie publică. Împrejurarea că Legea nr.31/1990 republicată cuprinde aplicaţii ale regulii de mai sus şi în cazul societăţilor constituite prin subscripţie publică, nu este de natură a-i înlătura aplicabilitatea şi în cazul altor forme de societăţi comerciale.

 În altă ordine de idei, instanţa a reţinut că dacă în cazul nulităţii totale a actului constitutiv care are drept consecinţă nulitatea societăţii conform art. 56 lit. a din Legea nr.31/1990 republicată, legea prevede că efectele nulităţii nu se produc retroactiv, operând deci pentru viitor, pentru identitate de acţiune, în cazul nulităţii parţiale a actului constitutiv efectele nu se pot produce decât pentru viitor, deoarece şi situaţiile de nulitate parţială a actului constitutiv, pot aduce atingere  drepturilor eventualilor terţi creditori ai societăţii pârâte, care, prin restituirea unui bun adus ca aport la capitalul social şi-ar vedea micşorat gajul general. Or, instituirea efectului „ex nunc” al nulităţii în cazul societăţilor este făcută în interesul terţilor.

 Pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite că, datorită anulării hotărârii AGEA nr.4/27.07.2001, s-ar ajunge la anularea parţială a actului constitutiv al pârâtei (ce include şi actul de subscriere şi de transfer al dreptului de proprietate asupra aportului reclamantei) cu consecinţa finală a restituirii aportului, S.C. P.B. S.A. tot nu ar mai fi îndreptăţită a pretinde restituirea aportului către ea, respectiv reintrarea imobilelor în patrimoniul său.

 Aceasta deoarece pe data de 10.06.2003, prin contractul de schimb nr.1206 reclamanta S.C. P.B. S.A. a înstrăinat acţiunile pe care le deţinea la societatea pârâtă.

 Transmiterea calităţii de acţionar de către reclamantă presupune şi transmiterea drepturilor conferite de acest statut, inclusiv al celui de a cere o eventuală restituire a aportului pe care l-a efectuat prin actul constitutiv afectat de nulitate parţială.

 Întrucât în schimbul bunurilor, aportul la societatea pârâtă, reclamanta a primit acţiuni, iar în caz de declarare a nulităţii parţiale a actului constitutiv, în privinţa aportului şi calităţii de acţionar, acţiunile s-ar transforma la loc în imobilele aportate, doar deţinătorul din prezent al respectivelor acţiuni ar fi îndreptăţit să le reprimească în patrimoniu.

 Or, după cum s-a precizat, reclamanta a înstrăinat respectivele acţiuni, transferând dobânditorilor şi posibilitatea de a pretinde în justiţie anularea unor subscrieri şi transferuri ale dreptului de proprietate asupra bunurilor aportate şi de a pretinde o eventuală restituire a imobilelor în schimbul cărora s-au eliberat acţiunile pe care dobânditorii le deţin în prezent.

 Pierzând calitatea de acţionar al societăţii pârâte, reclamanta nu mai are interesul şi calitatea procesuală de a formula şi susţine prezenta acţiune în anulare ce are ca finalitate obţinerea reiterării aportului în patrimoniul său.  Acest  interes  l-ar fi putut manifesta eventual dobânditorii acţiunilor reclamantei.

 Cu atât mai mult intervenienta, care este doar acţionar al reclamantei, nu are în prezent interesul şi calitatea procesuală de a formula cererea de intervenţie, câtă vreme însăşi societatea reclamantă a pierdut calitatea de acţionar al societăţii pârâte ce i-ar fi conferit interesul şi calitatea de a acţiona în justiţie.

 Intervenienta nu mai poate ca, după ce, în cadrul formării voinţei societăţii reclamante, nu s-a opus la înstrăinarea acţiunilor deţinute de S.C. P.B. S.A. la pârâta S.C. P.C. S.A., să se prevaleze de dreptul de restituire a aportului, conferit de deţinerea de către reclamantă a respectivelor acţiuni, în cazul nulităţii parţiale a actului constitutiv din 10.08.2001.

 De asemenea, nici reclamanta si nici intervenienta nu pot ca, după ce au fost de acord la 10.06.2003 cu înstrăinarea acţiunilor deţinute la societatea pârâtă înainte de pronunţarea sentinţei nr.1284/2.06.2004 a Tribunalului Braşov, observând ulterior că hotărârea judecătoreasca le-ar fi putut fi utilă, să pretindă a li se aplica efectele retroactive ale declarării nulităţii hotărârii AGEA nr.4/27.07.2001, potrivit hotărârii menţionate .

 În caz contrar, ar însemna ca reclamanta şi intervenienta să-şi poată invoca propria turpitudine.

 Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S.C. P.B. S.A. pentru următoarele motive:

 Instanţa de fond a admis în mod eronat excepţiile lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active a S.C. P.B. S.A.

 Nulitatea actului constitutiv al societăţii intimate este o nulitate absolută şi nu relativă aşa cum a reţinut prima instanţă; în plus, indiferent de calificarea nulităţii, efectele sale sunt riguros aceleaşi. Nulitatea hotărârii adunării generale–consfinţită judiciar – atrage inexistenţa consimţământului, situaţie unanim acceptată ca motiv de nulitate absolută.

 Motivarea instanţei de fond în privinţa exercitării constante a drepturilor de acţionar ale apelantei nu are relevanţă faţă de nulitatea absolută incidentă în speţă. Nu poate fi imputat apelantei că şi-a exercitat drepturile sale legale şi a avut o conduită normală de acţionar cât timp nicio nulitate nu a fost pronunţată judiciar până în anul 2004.

 Instanţa de fond, deşi soluţionează cauza pe excepţie, face referire şi la soluţionarea fondului cauzei, în ipoteza dezlegării cauzei pe fond, se solicită admiterea acţiunii principale şi a cererii de intervenţie.

 Analizând sentinţa atacată în limitele motivelor de apel formulate, Curtea a reţinut următoarele :

 Faţă de obiectul pricinii şi temeiurile de drept invocate atât în susţinerea cererii cât şi în apărare, Curtea urmează să analizeze regimul juridic al nulităţilor în materia dreptului societar.

 Cu valoare de principiu, prevenirea nulităţii şi limitarea cauzelor de nulitate şi a efectelor acestora sunt cuprinse în Directiva 68/151/CEE – Secţiunea a III-a. Potrivit acestui act normativ prioritar faţă de dreptul intern, societatea comercială nu poate face obiectul vreunei cauze de inexistenţă, nulitate absolută sau nulitate relativă, altele decât cele ce privesc următoarele aspecte: absenţa actului constitutiv sau nerespectarea formalităţilor de control preventiv sau a formei autentice; obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice, actul constitutiv sau statutul nu menţionează denumirea societăţii, aporturile, capitalul social subscris sau obiectul de activitate; nerespectarea dispoziţiilor din legislaţia internă privind cuantumul minim al capitalului vărsat; incapacitatea tuturor asociaţilor fondatori.

 Această directivă a Comunităţii a fost transpusă în dreptul intern prin modificarea adusă Legii nr.31/1990 prin O.U.G. nr.32/1997, legislaţia naţională reglementând strict regimul juridic al nulităţilor în materie societară. În această abordare apare evidentă preocuparea de salvare şi regularizare a societăţilor şi de protejare a intereselor terţilor. De asemenea, aspect valabil şi în cazul din speţă, sunt evitate astfel consecinţele juridice şi economice inacceptabile pentru mediul comercial.

 Pornind de la aceste fundamente, Curtea a constatat că motivul de nulitate invocat nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de Legea nr.31/1990 după modificarea survenită prin O.U.G. nr.32/1997. Astfel, lipsa consimţământului este o cauză de nulitate de drept comun care nu are eficienţă în materie societară. Pe mai departe, Curtea a reţinut că judecătorul fondului a apreciat în mod corect că în speţă, faţă de circumstanţele cunoscute ale acesteia, nulitatea reclamată este relativă, şi, pornind de la această bază, reclamanta nu justifică interesul în formularea acţiunii şi calitatea procesuală activă. Curtea a menţinut dezlegarea dată de judecătorul fondului şi considerentele pe care acesta şi-a întemeiat judecata.

 Astfel, clauzele de nulitate trebuie să fie contemporane încheierii actului ce se doreşte a fi anulat. Or, nu aceasta este situaţia în speţa de faţă la data constituirii societăţii, consimţământul fusese dat în mod valabil şi-şi produsese efectele, manifestarea de voinţă fiind dincolo de orice îndoială pentru cocontractanţi. În aceste condiţii, având în vedere şi efectele încheierii actelor faţă de terţii de bună credinţă, invalidarea judiciară ulterioară a manifestării de voinţă nu poate constitui un motiv de nulitate absolută, care să permită chiar societăţii în cauză, după o perioadă de timp considerabilă, să solicite desfiinţarea actului.

 Lipsind şi condiţia vătămării interesului public, esenţială pentru calificarea ca absolută a unei cauze de nulitate, Curtea menţine caracterul relativ al nulităţii afirmat de judecătorul fondului şi, pe mai departe, reţine lipsa de interes şi lipsa calităţii procesuale pasive a reclamantei în formularea acţiunii. Potrivit datelor concrete ale speţei, prin actul adiţional autentic nr.9383/29.07.2003, operat la Registrul Comerţului, S.C. P.B. S.A. a înstrăinat pachetul de acţiuni pe care-l deţinea la societatea S.C. P.C. S.A. În aceste condiţii, reclamanta nu mai poate justifica un interes, un folos practic, născut, actual şi legitim. De asemenea, Curtea a reţinut că nu poate avea calitate procesuală activă decât partea care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său şi care are interesul de a cere în justiţie apărarea acestui drept. Or, în speţă, reclamanta nu mai are în patrimoniul său un drept subiectiv – dreptul de acţionar – care să-i permită să stea în prezenta cauză în calitate de reclamantă.

 Pentru aceste motive, în baza art.296 C.pr.civ. apelul va fi respins ca nefondat, urmând a fi păstrată în întregime hotărârea primei instanţe.

 Decizia nr.202/Ap din 13 noiembrie 2007 – red. G.Ş.

Domenii speta

Spete similare