Pretenţii

Nr. Operator: 2443

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA COMERCIALĂ

SENTINŢA

Completul compus din:

PREŞEDINTE: Elena Pănoiu-judecător

Grefier Elena Luminiţa Butiuc

Pe rol fiind  judecarea acţiunii comerciale în pretenţii formulată de către reclamant SC  I  I  SA  M PRIN LICHID. JUD. BNP C SPRL CRAIOVA în contradictoriu cu pârâta  SC S. SA S..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns reclamanta prin lichidator judiciar BNP SPRL Craiova reprezentat de consilier juridic C. F. , lipsă pârâta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care , constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat s-a acordat cuvântul asupra excepţiilor invocate în primul ciclu procesual ,i asupra fondului  cauzei.

Consilier juridic C. F. pentru reclamantă a solicitat respingerea excepţiilor şi admiterea acţiunii aşa cum a fost precizată , cu cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Prin Sentinţa nr.. . 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia Comercială s-au respins excepţiile invocate  de pârâta S. N. a C.  SA  Ploieşti  - SC S. SA S., s-a admis  în parte acţiunea  formulată  de  reclamanta  SC I. I. SA  Motru, prin lichidator judiciar BNP C. SPRL Craiova, şi a fost obligată  pârâta S. N.a C.  SA  Ploieşti - SC S.  SA S.,  la  plata sumei de 137.558,26  lei  şi la  1.423,01  lei  - cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie , apel respins prin Decizia nr….2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova ca nefondat.

Şi soluţia instanţei de apel a fost recurată de către pârâtă cu argumentul că aceasta nu a motivat excepţia prematurităţii întemeiată pe art.13.2 din contractul nr.2/2004 şi că în ceea ce priveşte compensarea  creanţelor reciproce care a operat de drept din punctul său de vedere ,hotărârea instanţei de apel este contradictorie.

Prin Decizia nr..2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul casând ambele hotărâri cu îndrumarea ca în rejudecare ,cauza să fie soluţionată ca un litigiu de drept comercial de către instanţa de drept comun şi nu de către o instanţă specializată , respectiv judecătorul sindic , cum s-a procedat iniţial.

Reţinând că îndrumările instanţei de control sunt obligatorii pentru instanţele de fond , totuşi , din simpla lecturare a întregului dosar de fond se constată că acesta a fost soluţionat în primul ciclu procesual, ca un litigiu comercial pe tot parcursul judecăţii, de către instanţa de drept comun, respectiv secţia comercială a Tribunalului Gorj, şi numai dintr-o regretabilă eroare de dactilografiere cu ocazia redactării sentinţei s-a dactilografiat în loc de preşedinte, judecător sindic.

În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr. ../95/2009 şi legal citate părţile nu au mai solicitat nici-o probă suplimentară faţă de cele administrate în primul ciclu procesual ,pârâta neprezentându-se în instanţă şi neformulând alte cereri.

După pronunţarea sentinţei , a fost prezentată de către serviciul arhivă al secţiei comerciale o cerere reconvenţională transmisă de către pârâta SC S.  SA S. ,cerere care, în raport de momentul primirii, nu va putea  fi analizată în acest context.

 Prin  cererea adresată  Tribunalului Gorj si  înregistrată sub nr.  …/2007 ( nr. format vechi …/95/2007)  , reclamanta SC I. I. SA  M  , prin  lichidator  judiciar BNP C. SPRL Craiova  ,a  chemat  in judecată  pârâta S.  N. a C.  SA  Ploieşti  - SC S.  SA Ş. pentru  ca prin sentinţa  ce va fi pronunţată  să se dispună obligarea pârâtei  la plata  sumei  de 150.362,45  lei  , reprezentând  contravaloare servicii  prestate  pârâtei  şi  neachitate de  aceasta  .

In motivarea cererii  , reclamanta a arătat  că  urmare a  raporturilor  comerciale dintre  părţi ,a prestat  servicii debitoarei  fiind  emise  facturile : 9509762 din 29  aprilie  2005 pentru care  mai este de achitat un rest  de 10.280,25 lei ;  9509798  din 31 mai  2005 – in valoare de 36.019,68  lei ; 9509883  din  30  iunie 2005 – in valoare  de 48.887,43  lei  ; 9509884  din 30  iunie 2006  - in valoare de 8.862,72  lei ; 9509922  din 30  iunie 2005 – in valoare  de 327,56  lei şi  9510031  din 22 august 2005 in valoare de 45.984,81  lei  .

Pentru  recuperarea debitului  a făcut  convocarea  in vederea  concilierii  cu  adresa nr.  1284  din 6 oct.  2006  ,însă  debitoarea  nu  s-a prezentat  fiind întocmit  si  un proces verbal  in acest sens.

Reclamanta  şi-a  întemeiat  cererea  pre disp. art. 969, 1073 , 1079 , 1294 C.civil ,art.3  si 46  C.comercial  şi  art. 77  din Legea  85/2006  .

In dovedirea cererii  au fost depuse copiile  facturilor , convocarea  in vederea concilierii  şi procesul  verbal încheiat  in urma neprezentării la conciliere , reclamanta  solicitând judecarea  cauzei  şi  în lipsa sa.

Întrucât  iniţial,  reclamanta  a  precizat că pârâtă  este  E.  M.  S. S. aceasta cu  adresa nr. 5775  din 11  aprilie 2007, a formulat întâmpinare  solicitând  respingerea acţiunii  reclamantei  ca fiind  îndreptată  împotriva unei persoane care  nu mai există, deoarece prin intrarea  in vigoare a  H.G. 877/2005  privind  înfiinţarea  unor filiale-societăţi comerciale  miniere  prin reorganizarea  unor activităţi  din cadrul S..  N. a  C. SA  Ploieşti  , faţă de  acest aspect , succesoarea  in drepturi a  fostei  E. M. S. – S.,  subunitate  fără  personalitate  juridică din cadrul  SNC SA  Ploieşti, este  SC S.  SA S.  ,filială cu  personalitate  juridică  ce a  preluat obligaţiile  E. M. in condiţiile  legii  .

Totodată  pârâta a solicitat printr-o întâmpinare  pentru acelaşi  termen , 13  aprilie 2007,  respingerea actiunii  reclamantei ca prematur  introdusă faţă de  prev.  art. 720/1  C.pr.civilă  si  art. 13 din Contractul  comercial 2 /29  martie  2004  coroborat  cu prev. art. 969  C.civil  ,  si admiterea in parte a cererii pentru suma de 40.497,40  lei  prin compensare conform prevederilor contractuale  şi respingerea cererii  privind plata  facturii 9510031  22  aug. 2005  motivat de faptul că  aceasta  nu este  o creanţă  certă  , lichidă  şi exigibilă  fiind refuzată la plată.

Cu privire  la  prematuritatea  cererii  ,pârâta a  susţinut că  , reclamanta a  introdus  cererea de chemare  in judecată cu încălcarea prev.  art. 720 /1  C.pr.civilă  ,  pentru că  ,  prin adresa nr. 1284  din 6 oct.  2006  ,  a  invitat  la conciliere  E.  M.  S.  , ori  la  21  oct. 2005 , odată  cu  înregistrarea  SC S. SA  la  ORC Sălaj  ,  EM S.  ,subunitate  fără  personalitate juridică  din cadrul  SNC SA  Ploieşti  şi-a încetat  activitatea , deci invitaţia  la  conciliere  a  fost  către o persoană  juridică  ce nu mai exista  .

  Pe  fond, a solicitat  admiterea in parte a acţiunii , respectiv  pentru  suma de  40.497,40  lei,întrucât factura  9510031  din 22  august  2005 a  fost  refuzată  la plată  , fiind restituită  in original  cu  adresa  nr. 5098 din 2 sept.  2005  ,  in vederea refacerii .

Că a  fost ridicată de la  EM S.  cantitatea de 23.004  litri  motorină  in valoare  de 36.413, 21  lei  sumă  pentru care  pârâta  a  emis pretenţii  asupra  garanţiei de bună execuţie ,  au  fost efectuate  plăţi  prin încheiere  contracte de  cesiune de  creanţe  fiind depus  in acest sens  contractul nr. 61  din 26  iulie 2005  pentru suma de 50.000  lei  şi  au  fost emise  facturi de către pârâtă  către  reclamantă  acceptate la plată  de  aceasta  , reprezentând  diferite servicii prestate  cu ocazia  şederii angajaţilor  reclamantei  in loc. Sărmăşag  pentru  realizarea  prestaţiei la  care  s-a  angajat  reclamanta  prin contractul 2  din 29  aprilie 2004 .

  Aceste  facturi  au  intrat  in compensare  cu facturile menţionate de reclamantă  in cererea  introductivă,  compensarea  făcându-se  in temeiul art.1143  , 1144  C.civil  .

In dovedirea celor susţinute , pârâta  a arătat  că  depune facturi  însoţite de procesele  verbale de compensare  ce  au  stat  la  temeiul  înregistrării  contabile a operaţiunii de compensare  si  care au determinat  reducerea  creanţei  pretinsă de reclamantă  .

  Garanţia de bună execuţie a  fost reglementată  prin art. 8  din contractul 2 /2004, preluat de  reclamantă prin contractul de cesiune  110/  24  ian.  2005  .

  Potrivit acestui articol cuantumul  garanţiei de bună execuţie este de 5% din preţul contractului  si se constituie  prin reţineri succesive  din valoarea  prestaţiilor  lunare  .

La sfârşitul  contractului  părţile urmau  să  întocmească  o  minută  prin care să stabilească valoarea garanţiei de bună  execuţie  , reţinută  conform  clauzei  8.2 si  pe  care  achizitorul (  pârâtul )  urma  să o  achite  in condiţiile  art. 13  din contract  si numai  în măsura  in care nu a emis pretenţii asupra acestuia  .

Pârâta a susţinut că ,  s-a  comunicat  reclamantei cu  adresa nr. 4336 din 2 oct.  2006  ,  originalul  facturii 6255274 din 31  aug. 2006  in valoare  de 1237,60  lei ,  reprezentând obiecte de inventar ce s –au aflat  in dotarea camerelor  in care au fost cazaţi angajaţii acesteia si  care au fost lipsă  la data recepţiei încăperilor, ocazie  cu care  s-au  comunicat  reclamantei pretenţii  asupra  garanţiei de  bună execuţie pentru această  sumă  .

Factura  a  f ost  restituită  in original şi  înregistrată  sub nr. 6653  din 10  nov. 2006  ,fiind incidente  dispoziţiile  compensaţiei legale  .

In al  treilea  rând,  reclamanta  a  apreciat  că  acţiunea  pe fond  este neîntemeiată  faţă de disp. art. 13  din contractul 2/29 martie  2004 , potrivit căreia plata  urma a  fi  realizată  in compensare  cu energie  electrică , termică  si cărbune ,sub  condiţia  comunicării  de către  reclamantă a circuitului de compensare şi a modalităţii de compensare .

Din acest  punct de vedere se susţine prematuritatea cererii  reclamantei tocmai  pentru  că  ,aceasta nu a iniţiat  circuitul de compensare  si  modalitatea potrivit  obligaţiei  contractuale  ce-i revenea .

  A  fost  solicitată  in principal respingerea  acţiunii  ca prematură  pe  lipsa  concilierii  , pe  nerespectarea art.13 din contractul 2 /2004, iar in subsidiar, admiterea in parte a acţiunii pentru  40.496,40  lei  si  in probaţiune , efectuarea expertizei  contabile  .

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare , solicitând  respingerea excepţiei  prematurităţii  acţiunii  faţă de prev.  art. 720/1  C.pr.civilă  , solicitând  să se  ia  act  că  pârâta recunoaşte  obligaţia de plată  pentru suma de 40.497,00 lei  , care  însă  nu  este  reală  întrucât  factura 9510031 din 22  aug.  2005 , ce se pretinde  a fi  refuzată  la plată  si returnată, in realitate  nu a fost returnată , nefiind nici  o dovadă  că adresa  5598 din 2  sept.  2005 ,  pretinsă de pârâtă a  fost însuşită de reclamant  .

Adresa nr. 6652  din 10  nov. 2006 , prin care SC I. I. SA  returnează  factura  in original cu nr. 6255274 din 31  aug.  2006  , nu  are  întocmit  proces  verbal de primire a  bunurilor  trecute  in lista de inventariere si nici proces verbal de predare a acestor  bunuri la încetarea activităţii  şoferilor  la  pârâtă. S-a solicită să se observe că lista de inventariere  nu  este semnată de gestionarul ce a  primit  bunurile ,astfel  încât  in mod  corect  s-a  refuzat  plata  celor  patru radiatoare si 3 dulapuri  lipsă  .

In privinţa  contractului de cesiune de  creanţe  nr.61 din 26  iulie  2005, reclamanta a susţinut că  SC  P. E. SRL Z., a  achitat  conform actului adiţional  al  contractul de cesiune  de creanţă  , in două tranşe  sumele de 30.000  lei  si  respectiv 20.000  lei  .

Aceste sume au  fost operate ,iar debitul  pârâtei  este  suma cerută  prin acţiune 150.362,45  lei  .

In privinţa  proceselor  verbale nr.  2394  din 18  aprilie  2005,  2396  din 18  aprilie  2005  , acestea sunt achitate conform fişei client .

  La fel sunt  achitate sumele  rezultând  din procesele verbale  nr. 3842  si 3843  din  15  iunie  2005  .

Chiar si  după  achitarea acestor  sume, reclamanta a susţinut că  debitul pârâtei  este  tot de 152.362,45 lei  cu cât  a investit  instanţa.

  Cu referire  la procesele verbale depuse  de pârâtă nr.2727  din 13  mai 2005 pentru  4.127,39  lei ; 2726 din 13 mai  2005  pentru 5.927,34 lei  ;  3.849 din 5 iunie  2005 pentru 2060,94  lei  ;3850  din 15  iunie 2005  pentru  1778,20  lei  ; 4220  din 15 iulie 2005 pentru  1211,27  lei  ; 4215 din 15 iulie 2005  pentru  987,89  lei  ; 4750  din 12  august  2005  pentru 2032,06  lei  ; 4752  din 12 august 2005  pentru  7606,80  lei ; 5231  din  30 sept.2005  pentru  493,95  lei  ,reclamanta a arătat  că  acestea  nu i-au  fost comunicate  si nu se regăsesc  in evidenţele  contabile , chiar  in forma depusă de pârâtă,aceste  procese verbale  nu  au semnătură de primire  din partea  reclamantei .

  In situaţia  in care  ar  fi fost  comunicate  ,  apăreau  operate  in contabilitatea  reclamantei , aşa  cum s-a întâmplat  cu celelalte  patru procese de compensare , astfel încât se solicită  ca pârâta  să  facă dovada  comunicării celor  9 procese verbale  .

Cu privire  la  comanda  124  din 18  martie 2005, reclamanta  susţine că s-a  încheiat  un proces verbal de custodie  ,semnat de debitoare  ,deci cărbunele  este  la pârâtă.

Faţă de evidenţele contabile  ale  reclamantei,  rezultă  că  aceasta  are  de achitat  o  datorie  către pârâtă de 12.804,19  lei însă  ,nefiind notificată pârâta cu termenele de înscriere  la masa credală, în procedura  de faliment  s-a  solicitat  potrivit  art. 33,34  din Legea 85/2006,  compensarea deci  , scăderea  din suma  de 150.362,45 lei  a  sumei menţionate  rămânând  ca pârâta  în principal  să  fie obligată  la  suma  din cererea  introductivă , in subsidiar,  in cazul admiterii  compensării , la suma  de 137.558,26  lei  .

În condiţiile în care pe fondul cauzei părţile au avut susţineri care au necesitat clarificării, instanţa faţă de actele depuse de părţi şi de cererea de efectuare a unei expertize formulată de pârâtă, în primul ciclu procesual  , a pus în discuţie efectuarea unei expertize ale cărei obiective au fost stabilite prin încheierea din 28 septembrie 2007 .

Concluziile  expertizei efectuată  in cauză  au fost in sensul că facturile menţionate in cererea de chemare  in judecată au fost emise  in aplicarea contractului 2 / 2004 , încheiat  între  SNC P.-E.  M. S.  şi  SC  A. SA  M. , contract  ce a  fost cesionat  către  reclamanta SC I. I.Y SA  M.  prin actul de cesiune  110/24 ian. 2005 , si care a fost prelungit de părţi prin actul adiţional 251 din 30  martie 2005  , până la 30  iulie 2005  .

Cesiunea intre părţile contractului  si  SC P. a  intervenit  pentru contractul in a cărei executare  au fost emise facturile  din cererea  introductivă  .

SC S. S. , succesoare  in drepturi a  EM S.urmare  H.G. 877/2005, datorează  reclamantei  suma de  41.735 lei înregistrată în contabilitatea acesteia. .

In evidenţele  SC I. I. SA M.  este reflectată  o  creanţă  ce o are de încasat de la  S.SA S.  in valoare  de  150.362,45 lei  pentru servicii prestate  conform contractului 2 /2004  si o  datorie  către pârâtă  de 12.804,19 lei,  în urma compensării rezultând o creanţă pe sold de 136.558,26  lei  .

Tribunalul având  in vedere probatoriul administrat în primul ciclu procesual, în condiţiile în care în cel de-al doilea ciclu nu s-au mai formulat alte cereri, constată  că  excepţiile  ridicate de pârâtă, în temeiul art.137 C.P.Civ sunt neîntemeiate cu următoarea motivare:

Faţă de precizarea  făcută de reclamantă  ,că  înţelege  să  cheme  in judecată pe  pârâta  S.  SA S., ca succesoare in  drepturi  a debitoarei  E.  M. S., aceasta  la  6  iulie  2007, a depus notă de şedinţă şi a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Gorj, excepţia prematurităţii  cererii de chemare in judecată,  motivat de faptul neîndeplinirii  procedurii concilierii directe prevăzută de art.720/1C.pr.civilă ,reluând apărarea în privinţa respingerii prematurităţii cererii faţă de prev.art.13 din contract .

Excepţia necompetenţei teritoriale  a Tribunalului  Gorj, este neîntemeiată , întrucât în cauză îşi găsesc aplicabilitatea  disp. art.10  pct.4 C.pr.civilă  potrivit cu care,  in afara  de instanţa  domiciliului  pârâtului, mai sunt competente în cererile privitoare la  obligaţiile comerciale  instanţa  locului  unde obligaţia  a luat naştere , sau cea a  locului  plăţii, ori  in speţă  , contractul nr. 2 72004  a fost încheiat  intre SNC P.  – E. M. S.  şi  SC A. SA  M.  ,  contract  care a fost cesionat către reclamanta  din prezenta acţiune  prin contractul nr. 110  din 24  ian. 2005  prelungit  prin actul adiţional nr. 251 din 30 martie  2005  , până la 31  iulie 2005  .

Fiind vorba  de o  competenţă alternativă, legiuitorul a  lăsat  posibilitatea reclamantei  să aleagă  intre  două instanţe deopotrivă competente,astfel încât  tribunalul a apreciat  că a  fost legal  investit  procedând  la  examinarea  celorlalte excepţii  şi a apărări ale părţilor  .

Excepţia  prematurităţii  cererii de  chemare  in judecată motivată de faptul  neîndeplinirii  procedurii concilierii directe  prev. de  art. 720 /1  C.pr.civilă  , este de asemenea  neîntemeiată  ,  întrucât  pe de o  parte  , pârâta nu neagă efectuarea  concilierii propriu zise, ci faptul că nu  s-a făcut această conciliere  cu  SC S. SA S.  , ori  ,  această motivare  nu poate fi primită in condiţiile  in care  SC S. SA S.este succesoarea  in drepturi a E. M. S., iar  din copia cererii de conciliere directă si confirmarea de primire depuse la dosarul cauzei de către reclamantă , rezultă că procedura instituită de art.720/1 C.pr.civilă, constând in încercarea reclamantei de soluţionare a litigiului pe cale  amiabilă  înainte de introducerea cererii de chemare  in judecată, a fost făcută .

Raţiunea concilierii , aceea  de a simplifica procedurile judiciare  si degreva  instanţele de litigii având ca obiect  pretenţii  ce pot fi soluţionate  pe  cale amiabilă si  in termen scurt , a fost atinsă  si  in speţa pe  rol, în condiţiile  in care  pârâta succesoare  in drepturi a EM S. a luat  la cunoştinţă de pretenţiile  reclamantei , de temeiul lor juridic si actele doveditoare având posibilitatea  să-şi exprime punctul de vedere , rezultând voinţa  ambelor părţi  ca litigiul să  fie  rezolvat pe cale judecătorească  .

Actul generator  al obligaţiilor părţilor este contractul  nr. 2/2004 .

Este  neîntemeiată  si excepţia  prematurităţii  acţiunii  raportat  la prev.  art. 13  din contractul 2/2004, potrivit  cu care plata se va efectua  prin compensare  cu energie electrică, termică  şi cărbune , în condiţiile  în care  reclamanta  este  in procedura de faliment şi acţiunea a fost formulată în aceste condiţii de lichidatorul judiciar, cert fiind că pârâta datorează contravaloarea prestaţiilor efectuate, rămânând de stabilit cuantumul acestora.

 Examinând cauza pe fondul acesteia , tribunalul reţine următoarele:

Părţile  au derulat  raporturi  comerciale si  parţial , pârâta a  recunoscut  datoriile  către reclamantă, iar expertiza efectuată în primul ciclu procesual  evidenţiază  că , datoria pentru care  reclamanta a investit instanţa reflectată in evidenţa sa contabilă este de 150.362,45  lei, pentru servicii  prestate  conform  contractului  nr. 2 /2004, in aceeaşi  evidenţă  contabilă  fiind  reflectată  si datoria  reclamantei către pârâtă  de 12.804,19 lei  .

Expertiza a confirmat  susţinerile  părţilor  din acţiunea principală, din întâmpinări  si  răspunsul  la întâmpinări  in sensul că apar diferenţe  intre evidenţele  contabile  ale  reclamantei  si pârâtei ,că  aceste diferenţe provin din nerecunoaşterea  şi neînregistrarea in evidenţa contabilă a  facturilor  emise de pârâtă  dar cuprinse  in procesele verbale de compensare iniţiate cu  E M S., de  către  SC I. I. SA M., însă în fapt raporturile comerciale au avut loc şi drepturile  si obligaţiile părţilor subzistă  ca atare  .

Din procesul verbal de compensare nr. 2726 din 13 mai  2005  in valoare  de 5927,34 , lei nu s-au înregistrat in contabilitate facturi in valoare de 493,94  lei iar din Procesele Verbale de Compensare următoare , menţionate  in întâmpinarea depusă de pârâtă şi analizate de  expert rezultă  că reclamanta  nu contestă că  a primit marfa facturată, că a înregistrat facturile  enumerate în procesele verbale de compensare, dar  că  nu a operat  compensarea acestora  cu  valoarea creanţei deţinută de pârâtă .

De asemenea,  expertiza  confirmă  nereflectarea  in contabilitatea  reclamantei  a cantităţii de 23.004 litri motorină, însă  confirmă  acest aspect in procesul verbal  încheiat cu ocazia convocării  din 6 nov. 2006 .

Evidenţa operativă a EM S. unde există o fişă de magazie pentru motorina  în custodie demonstrează  că  reclamanta  a ridicat 29.930  litri  motorină , cu 23.004  litri mai mult decât avea  in stoc .

Faptul că reclamanta nu a iniţiat nici un circuit de compensare sau altă modalitate de compensare, nu este de natură să înlăture operaţiunile comerciale derulate în temeiul contractului 2 /2004.

De altfel,  reclamanta  fiind  în procedura  de faliment , nu mai poate fi făcută plata  in compensare cu energie electrică, termică şi cărbune conform dispoziţiilor contractuale, iar  recunoaşterea  parţială a debitului de 41.435 lei  de către  pârâtă creează  în sarcina acesteia  obligaţia de plată a acestei  sume, dar  şi a diferenţelor de achitat după efectuarea compensărilor ce sunt posibile  in raport de  disp. art.1143, 1144 C.civil  coroborate cu  prev. art. 52  din Legea  insolvenţei  .

Potrivit  disp. art. 52  din legea  85/2006,  deschiderea  procedurii de  insolvenţă  nu afectează  dreptul unui creditor de a invoca  compensarea creanţei sale  cu cea a debitorului  asupra sa,  atunci când  condiţiile  prevăzute de lege  in materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii  .

Apreciind că in speţă  sunt  îndeplinite condiţiile compensării legale şi  actele  contabile aflate  la dosar ,chiar  dacă  nu au finalizat juridic  operaţiunile  comerciale , constituie  o dovadă  a derulării  raporturilor comerciale, va fi admisă compensarea in sensul  scăderii  din suma pretinsă de reclamantă  de 150.362,45 lei  a sumei  de 12.804,19  lei , rezultând că pârâta datorează  suma de 137.558,26  lei  ,  la  care urmează  să  fie  obligat .

Pentru  considerentele expuse  şi  in temeiul textelor de lege menţionate, vor fi respinse  excepţiile,  va fi admisă  in parte acţiunea si obligată pârâta  la 137.558,26 lei , precum şi  la  cheltuieli  de judecată reprezentând onorariu expert  şi cheltuieli de deplasare  la sediul pârâtei  pentru efectuarea expertizei  in sumă totală de 1.423,01  lei  .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâta  SC S. SA ., jud. Sălaj.

Respinge excepţia prematurităţii cererii invocată de aceeaşi pârâtă.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta I. I. SA M. prin lichidator judiciar BNP SPRL cu sediul în jud.Dolj în contradictoriu cu pârâta SC S. SA cu sediul în jud. Sălaj.

Obligă pârâta la plata sumei de 137.558,26 lei.

În baza art.274 C.P.Civ, obligă pârâta la plata sumei de 1423,01 lei cheltuieli de judecată.

Cu apel.

Preşedinte,

Elena Pănoiu

Grefier,

Elena Luminiţa Butiuc

Domenii speta

Spete similare