Plangere contraventionala

Dosar nr.574/327/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR.8

Şedinţa publică din data de 08 ianuarie 2009

Asupra recursului civil de faţă;

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr.574/327/2008 din 06.02.2008, petentul (...) a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie seria (...) încheiat la 28.01.2008 de către I.P.J.Tulcea.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 28.01.2008, în timp ce conducea autoturismul proprietate marca Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare (...) pe str. Isaccei din direcţia Uzina de Alumină, rulând pe banda a doua, a ajuns la trecerea la nivel cu calea ferată păzită, prevăzută cu semibariere şi dispozitive de avertizare luminoase şi acustice şi întrucât semibarierele nu erau coborâte iar semnalele luminoase şi acustice nu erau în stare de funcţionare, şi-a continuat drumul traversând linia de cale ferată.

A mai arătat că, în acelaşi timp cu el, dar fiind pe banda de lângă bordură, a mai traversat un alt autovehicul de teren al cărui număr de înmatriculare nu l-a reţinut şi la scurt timp după aceasta a fost oprit de un agent de poliţie care i-a adus la cunoştinţă că a traversat pe culoarea roşie a semaforului, lucru neadevărat, în opinia sa.

Concluzionând petentul arată că poliţistul care l-a oprit s-a aflat în eroare de fapt atunci când a constatat fapta contravenţională, datorită distanţei mari la care se afla faţă de calea ferată, dar şi motivat de faptul că vizibilitatea i-a fost obturată de către un autovehicul ce rula din sens opus şi care a oprit şi el la barieră.

Soluţionând cauza, Judecătoria Tulcea, prin sentinţa civilă nr.2507din 07 octombrie 2008, a respins plângerea ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, în fapt, la data de 28.01.2008 orele 08,05 petentul a fost sancţionat prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria (...) întocmit de intimata INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI TULCEA – Biroul Poliţiei Rutiere, cu suma de 450 lei şi ca măsură complementară reţinerea permisului de conducere, reţinându-se în sarcina sa că a condus auto Dacia cu nr. de înmatriculare TL – 53 – NYW pe str. Isaccei din mun. Tulcea şi nu a oprit la trecerea cu calea ferată când semnalul luminos avea culoarea roşie şi semnalul acustic în funcţiune, de asemenea semibarierele erau în curs de coborâre, fapta săvârşită fiind prevăzută de art.138 alin.1 lit.b din HG nr. 1391/2006 şi sancţionată de art.102 alin.3 lit.c din OUG nr.195/2002.

Procesul verbal a fost semnat de contravenient cu menţiunea că, „şoferul din dreapta era pe prima bandă a frânat şi nu am văzut semnalul luminos”.

S-a mai reţinut că fapta, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator, se circumscrie dispoziţiilor legale, respectiv art.16 din OG nr.2/2001, iar procesul verbal de contravenţie conţine menţiunile cerute de lege.

Referitor la puterea doveditoare a procesului verbal de contravenţie s-a reţinut că acesta este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorităţi administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumţia de autoritate şi veridicitate, care însă este relativă şi poate fi răsturnată de probe de către contravenient conform dispoziţiilor art.1169 cod civil, care reglementează sarcina probei.

Se poate spune că procesul verbal de contravenţie constituie un mijloc de probă necesar şi suficient pentru constatarea şi sancţionarea contravenţiei.

Constatând că nu există vreo cauză de nulitate absolută a actului sancţionator contestat, prima instanţă  a apreciat că forţa probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumţia de legalitate şi temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Cu privire la eroarea de fapt în care s-a aflat poliţistul atunci când a constatat săvârşirea contravenţiei, prima instanţă a constatat că această apărare nu se circumscrie dispoziţiilor legale cuprinse în art.11 alin.1 din OG nr.2/2001, deoarece cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei, printre care şi eroarea de fapt, se referă la persoana care săvârşeşte contravenţia şi nu la agentul constatator.

Eroarea de fapt presupune necunoaşterea sau cunoaşterea greşită de cătrefăptuitor, în momentul comiterii contravenţiei, a existenţei unei stări de fapt, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul contravenţional al unei fapte. Dacă el ar fi cunoscut în mod corect realitatea nu ar fi săvârşit contravenţia.

Astfel, prima instanţă a constatat că,  petentul nu s-a aflat în eroare de fapt pentru a fi înlăturat caracterul contravenţional al faptei.

S-a mai reţinut că din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu rezultă o altă situaţie de fapt decât cea descrisă de agentul constatator.

Aceste declaraţii sunt contradictorii şi nu răstoarnă prezumţia de veridicitate a celor consemnate în procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs în termen legal petentul (...) criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

A susţinut recurentul că în mod greşit prima instanţă a înlăturat declaraţiile martorilor audiaţi la cererea sa în susţinerea plângerii, deoarece aceştia au relatat împrejurări percepute în mod direct şi nemijlocit de către aceştia. Din declaraţia primului martor audiat în cauză, care a perceput semnalul sonor de la o distanţă de 10-15 m. de calea ferată, rezultă că recurentul parcursese pe sensul său de mers, până ca acesta să audă semnalul, cel puţin 40 m. În aceste condiţii nu se poate concluziona decât în sensul că semnalul sonor a intrat în funcţiune după ce recurentul parcursese cel puţin 20 de metri de la momentul la care s-a intersectat cu autoturismul condus de acest martor.

Faţă de toate probele administrate în cauză, a susţinut recurentul că se impune înlăturarea depoziţiei martorului audiat de către agentul de poliţie.

În raport de aceste motive, recurentul a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa, solicitând pe cale de consecinţă admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii şi anulării procesului verbal de contravenţie.

Examinând hotărârea atacată în raport de criticile aduse acesteia tribunalul reţine că recursul este neîntemeiat.

Se constată că prima instanţă a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză, reţinând că recurentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei menţionate în procesul-verbal de constatare a contravenţiei contestat.

Declaraţia martorului Slave Iordan audiat în cauză nu este edificatoare în sensul celor susţinute de recurent, deoarece a relatat împrejurări percepute de către acesta, dar care sunt ulterioare traversării de către recurent a căii ferate.

Nu poate fi reţinută nici declaraţia martorului (...), atât timp cât, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, depoziţia sa din instanţă este în contradicţie cu declaraţia olografă pe care a dat-o la solicitarea agentului constatator unde a susţinut şi afirmat că a văzut două autoturisme care au traversat calea ferată pe semnalul roşu al barierei.

Martorul Slave Iordan a arătat într-adevăr că la data de 28.01.2008 conducea un autoturism în sens opus direcţiei din care venea petentul, şi că s-a întâlnit cu acesta la cca 20-25 m., după ce traversase calea ferată, iar el personal nu a observat semnalul electric, în schimb a perceput semnalul acustic cu cca. 10-15 m.,înainte de calea ferată, dar cele relatate de către acesta sunt în contradicţie cu celelalte probe administrate în cauză.

Pe cale de consecinţă, faţă de aceste considerente şi având în vedere că alte motive de reformare a hotărârii atacate nu au fost găsite, urmează a respinge recursul ca nefondat şi a păstra ca legală şi temeinică hotărârea atacată.

3

3

Domenii speta

Spete similare