Greşita compunere a instanţei – art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă.

Litigii cu profesioniştii. Greşita compunere a instanţei – art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă. Soluţionarea căii de atac a apelului, denumită greşit recurs, de un complet format din 3 judecători.

Cum calea de atac este prevăzută de lege, fiind fără relevanţă indicarea greşită din dispozitivul hotărârii, se impunea ca tribunalul să califice calea de atac ca fiind apel, iar nu recurs.

Calificarea greşită a căii de atac a avut drept consecinţă nelegala compunere a completului de judecată, întrucât tribunalul a pronunţat decizia în complet format din 3 judecători, în loc de 2 judecători, conform art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 838 din 25.03.2014)

1. Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a Civilă la data de 08.11.2011 cu nr. 71110/3/2011, reclamanta S.C. R E S.A., prin lichidator judiciar F I S.P.R.L., a chemat în judecată pârâta S.C. V R S.A., solicitând obligarea acesteia din urmă la restituirea sumei de 341.017,02 lei, compusă din: 283.911,66 lei reprezentând plăţi efectuate în numele societăţii reclamante fără acordul expres al acesteia, respectiv fără cele două semnături autorizate pentru plăţi; 57.105,36 lei reprezentând dobânda legală calculată de la data efectuării plăţilor neautorizate şi până la data formulării cererii de chemare în judecată.

2. Prin Sentinţa civilă nr. 7160/22.05.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. 24050/300/2012.

3. Judecând cauza în primă instanţă, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2873/22.02.2013, prin care a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

4. Împotriva sentinţei judecătoriei a declarat recurs reclamanta S.C. R E S.A., prin lichidator judiciar F I S.P.R.L., solicitând modificarea în tot a hotărârii primei instanţe, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

5. Soluţionând calea de atac în complet de recurs, prin Decizia civilă nr. 3954 din 22.11.2013, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă a admis recursul reclamantei, a modificat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 341.017,02 lei, din care 283.911,66 lei reprezentând debit datorat şi 57.105,36 lei reprezentând dobânda legală.

6. Împotriva acestei din urmă decizii, a formulat recurs pârâta S.C. V R S.A., solicitând casarea hotărârii tribunalului şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru nelegala compunere a completului de judecată, caz prevăzut de art. 304 pct.1 C.pr.civ.

În motivarea recursului, pârâta a arătat că instanţele au calificat greşit calea de atac exercitată de reclamantă ca fiind recurs în loc de apel, faţă de valoarea obiectului cererii şi de prevederile art. 2821 C.pr.civ. Tribunalul Bucureşti ar fi trebuit să soluţioneze cauza în complet format din 2 judecători, iar nu din 3, potrivit art. 54 alin.2 din Legea nr. 304/2004.

Mai apreciază recurenta că în speţă este incident şi cazul prevăzut de art. 304 pct.5 C.pr.civ., prin aplicarea art. 6 par.1 din CEDO, întrucât nu i-a fost asigurat în mod efectiv accesul la ambele grade de jurisdicţie în calea de atac, deşi legea reglementa în cazul de faţă atât calea de atac a apelului, cât şi a recursului.

În fine, recurenta consideră că decizia recurată este lipsită de temei legal şi a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct.9 C.pr.civ.), pentru motive ce ţin de fondul raporturilor juridice născute între părţi din încheierea contractului de deschidere cont.

7. La data de 24.01.2014, recurenta S.C. V R S.A. a formulat cerere de suspendare a executării deciziei atacate, în temeiul art. 300 alin.2 şi urm. C.pr.civ. 1865.

În vederea soluţionării cererii de suspendare a executării hotărârii, recurenta a depus la dosar, la data de 25.03.2014, în şedinţă publică, originalul recipisei de consemnare nr. 3697841/1 din 14.03.2014, reprezentând dovada consemnării cauţiunii în cuantum de 34.101,70 lei, stabilită de către instanţă prin Încheierea din camera de consiliu de la 25.02.2014, recipisă ce a fost depusă la casa de valori a instanţei (filele 44-45).

Cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, avocatul recurentei a solicitat instanţei ca, în condiţiile soluţionării căii de atac formulate, cu consecinţa rămânerii fără obiect a cererii de suspendare, să îi fie restituită cauţiunea.

8. Deliberând cu prioritate asupra motivului de recurs privind nelegala compunere a completului de judecată (art. 304 pct.1 C.pr.civ. 1865), Curtea a reţinut următoarele:

Tribunalul a soluţionat calea de atac denumită recurs de reclamantă, fără a proceda la corecta calificare a acesteia, aşa cum impuneau dispoziţiile art. 84 şi art. 129 alin.4 C.pr.civ. 1865.

Astfel, obiectul litigiului are în mod evident o valoare de peste 100.000 lei, astfel că nu erau întrunite cerinţele prevăzute în art. 2821 alin.1 C.pr.civ. 1865 pentru a se considera că sentinţa pronunţată de judecătorie în primă instanţă nu este supusă apelului.

Ca urmare, erau pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 282 alin.1 C.pr.civ. 1865, conform cărora hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal.

Cum calea de atac este prevăzută de lege, fiind fără relevanţă indicarea greşită din dispozitivul hotărârii, se impunea ca tribunalul să califice calea de atac ca fiind apel, iar nu recurs.

Calificarea greşită a căii de atac a avut drept consecinţă nelegala compunere a completului de judecată, întrucât tribunalul a pronunţat decizia în complet format din 3 judecători, în loc de 2 judecători, conform art. 54 alin.2 din Legea nr. 304/2004.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1-3 şi 5, art. 304 pct.1 C.pr.civ. 1865, Curtea a admis recursul, a casat decizia atacată şi a trimis cauza Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă, pentru rejudecare ca instanţă de apel.

9. În ceea ce priveşte cererea de restituire a cauţiunii consemnate în vederea soluţionării cererii de suspendare a executării hotărârii atacate, Curtea a reţinut că:

Potrivit art. 7231 alin.3 C.pr.civ. 1865, cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă s-a soluţionat fondul cauzei. Cauţiunea se eliberează de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.

Intimata nu este îndreptăţită să formuleze cerere pentru plata vreunei despăgubiri în legătură cu cauţiunea, întrucât suspendarea nu a fost încuviinţată, astfel că nu s-a pus problema cauzării vreunui prejudiciu.

Ca urmare, cererea de restituire a cauţiunii consemnate este întemeiată şi a fost admisă, în temeiul art. 331 şi urm. C.pr.civ. şi art. 7231 alin.3 C.pr.civ. 1865.

Domenii speta

Spete similare