Drept penal. infracţiuni contra vieţii. infracţiunea de omor calificat. premeditare.

Premeditarea, ca formă agravantă a infracţiunii de omor presupune  atât elemente de ordin psihic cât şi elemente obiective, respectiv acte pozitive premergătoare şi preparatorii pentru executarea acţiunii, necesitând existenţa unui interval de timp între momentul luării hotărârii infracţionale şi până la momentul executării infracţiunii, interval de timp înăuntrul căruia inculpatul săvârşeşte acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată şi să asigure realizarea ei, precum şi existenţa unei activităţi psihice de analiză asupra modului de acţiune, în scopul aducerii la îndeplinire a activităţii infracţionale.

Chiar dacă actul medico-legal atestă existenţa unor leziuni superficiale care ar fi fost comise cu 5-6 zile anterior omorului (echimoze), iar inculpatul a recunoscut că el a fost cel care a produs acele leziuni victimei într-un conflict anterior, acest lucru nu este suficient pentru a se putea concluziona că omorul a fost comis de inculpat cu premeditare, în condiţiile în care activitatea infracţională nu a fost precedată de activităţi de pregătire în acest scop.

Prin sentinţa penală nr.216 din 3 iulie 2014, pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr  991/104/2014, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului R.D.C. din infracţiunea de omor prev. de art. 188 alin. 1 N.C.p. în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 189 alin. 1 lit. a N.C.p. şi cererea de aplicare a circumstanţei agravante prev. de art. 77 alin. 1 lit. e N.C.p. formulate de părţile civile P.C. I. şi P. L. E., ca nefondate.

S-a admis cererea formulată de inculpat

În baza art. 188 alin. 1 N.C.p. cu aplic. art. 396 alin. 10 N.C.p.p. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 12 ani închisoare privativă de libertate în condiţiile art. 60 N.C.p.- pedeapsă principală şi interzicerea drepturilor prev. art. 66 alin. 1 lit. a, b,f N.C.p. pe o durată de 5 ani - pedeapsă complementară.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel părţile civile P. L. E., P.C. I. şi inculpatul R. D.C.

Părţile civile P.L.E. şi P.C.I. au solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor în infracţiunea de omor calificat cu premeditare prevăzută de art 188, art 189 alin 1 lit a Cpen actual, cu reţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art 77 alin 1 lit e Cpen privind săvârşirea infracţiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a victimei şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului.

În argumentarea solicitării de schimbare a încadrării juridice a faptei, s-a susţinut că, în data de 03 12 2013, cu o zi înainte de săvârşirea omorului, inculpatul a exercitat acte de violenţă asupra victimei, motiv pentru care minora a formulat plângere penală împotriva inculpatului  pentru lovire sau alte violenţe iar din acea zi victima a refuzat să mai aibă vreo legătură cu inculpatul. Pentru a se răzbuna pe victimă deoarece a formulat plângere penală împotriva sa, inculpatul a aşteptat-o pe victimă în staţia de autobuz când aceasta se ducea la şcoală, i-a interzis acesteia să mai meargă la şcoală, au mers într-un local, după care i-a spus victimei să îl însoţească într-o clădire nelocuită din oraş, unde, inculpatul, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a victimei, datorită vârstei ei, de numai 16 ani, a comis crima, neputând să se apere în niciun fel. Victima minoră nu a avut posibilitatea să se apere, având o constituţie firavă şi o vârstă fragedă iar inculpatul avea 19 ani şi frecventa sălile de forţă, având putere în mâini. S-a mai susţinut că premeditarea rezultă şi din faptul că ulterior comiterii faptei, inculpatul nu a făcut niciun gest de a solicita ajutor, nu a apelat Serviciul Unic de Urgenţă 112 ci a ascuns victima într-o altă încăpere. Referitor la cuantumul pedepsei s-a susţinut că pedeapsa aplicată nu este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei raportat la gravitatea faptei prin care s-a suprimat viaţa unei tinere de numai 16 ani, care era unicul copil al familiei

 În apelul declarat de inculpat au fost invocate critici de individualizare judiciară a pedepsei, solicitându-se reducerea pedepsei aplicate, având în vedere atitudinea sinceră, vârsta acestuia, conduita anterioară bună.

Examinând hotărârea atacată, în raport de actele şi lucrările dosarului, motivele de apel invocate, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art 471 alin 2 Cpp, curtea de apel constată apelul declarat de părţile civile ca fiind întemeiat, iar apelul inculpatului ca fiind nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Prima instanţă a soluţionat corect cauza în procedura reglementată de dispoziţiile art 375 Cpp, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art 374 alin 4 Cpp, respectiv inculpatul, la primul termen de judecată când procedura era legal îndeplinită şi cauza se afla în stare de judecată, a recunoscut comiterea faptei astfel cum a fost expusă în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să se desfăşoare numai pe baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale.

Pe baza materialului probator administrat la urmărirea penală, care nu a fost contestat de către inculpat (proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto, proces verbal de reconstituire, raport de constatare medico-legală  avizat de Comisia de avizare acte medico-legale, declaraţiile părţilor civile, declaraţii de martori, declaraţiile inculpatului) prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, în sensul că  în  ziua de 12.12.2013, în urma unor discuţii contradictorii pe care le-a avut cu victima P. L. C., inculpatul R.D. – C. a prins-o cu mâna dreaptă de gât şi a strâns-o pe aceasta până când a decedat.

 Criticile formulate în apelul părţilor civile referitoare la încadrarea juridică a faptei sunt neîntemeiate, prima instanţă dispunând în mod just respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor simplu în infracţiunea de omor calificat cu premeditare, faptă prevăzută de art 188, art 189 alin 1 lit a Cpen actual, cu reţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art 77 alin 1 lit e Cpen privind săvârşirea infracţiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a victimei.

Premeditarea, ca agravantă a infracţiunii de omor cuprinde atât elemente de ordin psihic cât şi elemente obiective, respectiv acte pozitive premergătoare şi preparatorii pentru executarea acţiunii.

 În speţă nu rezultă elemente în acest sens. Nici împrejurarea susţinută de părţile civile că inculpatul ar fi urmărit-o pe victimă şi ar fi împiedicat-o să meargă la şcoală cu colegii săi, cerându-i să îl însoţească la un local şi apoi în clădirea unde s-a comis fapta nu este confirmată de probele administrate la urmărirea penală. Dimpotrivă, din întreg ansamblul probator administrat la urmărirea penală  rezultă că victima şi inculpatul s-au întâlnit, s-au deplasat în consens într-un bar împreună cu alţi doi prieteni, după care au mers într-un alt local unde au consumat suc, au petrecut câteva ore şi apoi tot în consens au mers într-o clădire dezafectată pentru a petrece timp împreună şi cu această ocazie au  întreţinut relaţii intime, după care, pe fondul unui conflict spontan inculpatul a apucat-o pe victimă cu mâinile de gât şi a strâns-o provocându-i decesul.

Nu există argumente pentru a concluziona că inculpatul a forţat-o sau a ademenit-o în clădirea respectivă. Astfel, martorul B.Z., vânzătorul barului unde s-au aflat cei doi anterior deplasării în clădirea unde s-a comis omorul, fiind audiat la urmărirea penală (fila 58 urm pen), a susţinut că victima şi inculpatul au petrecut câteva ore în  barul respectiv, neexistând niciun conflict între cei doi. Totodată raportul de constatare medico-legală nr 293/a /2013 din 03 03 2014, avizat de Comisia de Avizare a actelor medico-legale de pe lângă IML Craiova nr 33/E2/13 03 2014 a constatat că victima a avut un raport sexual recent şi nu a prezentat leziuni de autoapărare., fiind astfel confirmată susţinerea inculpatului că au întreţinut relaţii intime, după care între cei doi a intervenit un conflict spontan. Chiar dacă actul medico-legal atestă existenţa unor leziuni supericiale care ar fi fost comsie cu 5-6 zile anterior omorului (echimoze), iar inculpatul a recunoscut că el a fost cel care a produs acele leziuni victimei într-un conflict anterior, acest lucru nu este suficient pentru a se putea concluziona că omorul a fost comis de inculpat cu premeditare, în condiţiile în care activitatea infracţională nu a fost precedată de activităţi de pregătire în acest scop.

Potrivit literaturii de specialitate, premeditarea presupune existenţa unui interval de timp între momentul luării hotărârii infracţionale şi până la momentul executării infracţiunii, interval de timp înăuntrul căruia inculpatul săvârşeşte acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată şi să asigure realizarea ei, precum şi existenţa unei activităţi psihice de analiză asupra modului de acţiune, în scopul aducerii la îndeplinire a activităţii infracţionale.

Cum din actele dosarului nu rezultă elemente în acest sens ci numai date privind existenţa unui conflict spontan soldat cu decesul victimei, solicitarea de a se schimba încadrarea juridică din infracţiunea de omor în infracţiunea de omor calificat prev de art 189 alin 1 lit a Cpen actual, este nefodată.

De altfel la această concluzie se ajunge şi în urma analizei ulterioare a comportamentului inculpatului, care nu a încercat niciun moment să ascundă fapta, dimpotrivă s-a denunţat singur, anunţând evenimentul la Serviciul Naţional de Urgenţă 112, (proces verbal, fila 3 dos urm pen), şi a recunoscut fapta colaborând cu organele de urmărire penală în scopul aflării adevărului.

De asemenea este neîntemeiată solicitarea părţilor civile privind reţinerea circumstanţei  agravante privind comiterea faptei profitând de starea de vulnerabilitate a victimei.

Din actele dosarului nu rezultă date că victima s-ar fi aflat într-o stare de vulnerabilitate de care inculpatul să fi profitat, iar simpla împrejurare că victima avea vârsta de 16 ani, nu poate conduce la reţinerea acestei agravante, cu atât mai mult cu cât între victimă şi inculpat era o diferenţă de vârstă de numai 2 ani, inculpatul având 18  ani la data faptei.

În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, criticile formulate de inculpat sunt nefondate, iar criticile formulate de părţile civile sunt întemeiate.

Pedeapsa principală de 12 an închisoare aplicată de prima instanţă nu este suficientă pentru realizarea scopului acesteia. Raportat la natura şi gravitatea faptei, valoarea socială lezată, care este una fundamentală, respectiv viaţa persoanei, vârsta fragedă a victimei, de numai 16 ani - unicul copil al familiei, se apreciază că o pedeapsă la maximul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus ca efect al aplicării dispoziţiilor art 396 alin 10 Cpp, respectiv 13 ani şi 4 luni închisoare, va fi în măsură să sigure scopul educativ şi preventiv al pedepsei.

Solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei nu poate fi primită, pentru argumentele expuse anterior vizând gravitatea faptei soldată cu decesul victimei în vârstă de numai 16 ani, o pedeapsă într-un cuantum mai mic nefiind aptă să realizeze scopul de prevenţie generală şi specială a pedepsei.

Pentru considerentele expuse anterior, constatând că apelul declarat de inculpat este nefondat, în baza art 421 alin 1 lit b Cpp se va dispune respingerea acestuia, iar în ce priveşte apelul părţilor civile, în baza art  421 alin 2 lit a Cpp, se vor admite apelurile, se va desfiinţa sentinţa penală în parte, în ce priveşte latura penală, se va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului prin hotărârea apelată, de la 12 ani închisoare la 13 ani şi 4 luni închisoare.

Domenii speta

Spete similare